România este o țară de țărani. Lunga sa istorie este a unei bogate țări agricole cu oameni profund legați de pământ. Țăranii din România au trecut prin numeroase crize și schimbări de-a lungul secolelor, însă legătura lor cu pământul a rămas puternică. Acum, țăranii români se găsesc din nou la răscruce. Ultimii douăzeci de ani au însemnat pentru România restructurarea agriculturii față de fostul sistem comunist, având o nouă orientare asupra pieței. Odată cu căderea comunismului la începutul anilor 1990, românii s-au reîntors în zonele rurale găsind confortul și stabilitatea în agricultura la scară mică.
 

Astăzi, multe dintre vechile provocări rămân, şi au apărut noi provocări. În douăzeci de ani România sa transformat într-o ţară deschisă, o parte din piaţa mondială. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România a început să se confrunte cu noi probleme, şi a început să lucreze într-un cadru nou pentru a rezolva aceste probleme. Avansând, România trebuie să-şi găsească locul său în Europa şi trebuie să înveţe să prospere sub un nou set de circumstanţe. Întrebarea rămâne: Cum poate România găsi un echilibru cu agricultura, conservând tradiţiile ţărăneşti şi economiile locale, în timp ce se integrează în UE, utilizând resursele agricole pentru creşterea economică pe termen lung? Poate România să se integreze în sistemul agricol european şi să menţină biodiversitatea şi sistemele locale de alimentare? Ce se poate face în cadrul politicilor europene şi agricole româneşti, în vederea adaptării agriculturii româneşti la realităţile pieţei, în timp ce încă mai păstrează specificul său şi asigurându-se că de toate aceasta beneficiază România şi românii?
 

Cu acest raport, dorim să explorăm aceste probleme și să contribuim la dezbaterea despre viitorul micilor agricultori din România. Acest raport este întocmit de Eco Ruralis, pentru țăranii români, și pentru factorii de decizie care doresc să îi susțină. Vedem continuarea agriculturii țărănești în România ca și o valoare intrinsecă pentru economie, societate și cultura românească iar acțiunile noastre sunt menite pentru continuarea acestui tip de agricultură.

Nu redactam un raport economic despre cum să faci bani, cum să atragem investiții financiare în România și nici nu dorim politici care să crească producția de hrană ieftină în România, deși recunoaștem că politicienii văd în asta o problemă importantă pentru țară. Vrem să construim viitorul țăranilor, care au o profundă legătură cu pământul. Vom prezenta o serie de probleme cu care se confruntă țăranii români și posibile soluții la acestea.

În viziunea noastră, trebuie să existe o lume în care țăranii români pot să se întrețină din activitățile agricole; o lume în care țăranii să poată trăi pe pământul lor pe care să îl lase moștenire la urmași; o lume în care românii își permit să poată cumpăra hrană la nivel local; o lume în care există facilități de producție la noi în țară; și o lume în care politica rurală asigură menținerea biodiversității și specificul rural.

Nu luptăm împotriva producțiilor mai mari sau a investițiilor străine însă suntem împotriva atingerii orbești a acestor obiective, cu prețul tradițiilor, modului de viață durabil și a biodiversității. Istoria economică recentă a României (ca de altfel și în Vestul Europei) atată că singurul scop politic este o producție mai mare și învestiții străine care nu duc la sisteme agricole durabile. Avem nevoie de o abordare mai dinamică.