Alianța Soia Dunăreană – Nu este o soluție pentru agricultura țărănească

Timp de decenii, agro-industria a deturnat mesaje ale societății civile, în căutarea profitului. Uneori, cu sprijinul ONG-urilor, corporații care își desfășoară activitatea în sectorul alimentar și agricol, reușesc să influențeze politicile publice.

Alianța Soia Dunăreană este una dintre cele mai recente încercări de a promova agenda industriei, folosind pretextul „soia nemodificată genetic”. Infiintata in anul 2012, în Austria, această alianță a declarat scopul de „reducerea dependenței sectorului european al cărnii și al laptelui, de soia importată din America de Sud, precum și reducerea amprentei ecologice a acestor sectoare.” În ciuda pretențiilor sale, prezenta propunere face presiuni pentru monocultura de soia, deschide ușa pentru organisme modificate genetic (OMG), acapararea terenurilor, precum și deturnarea de fonduri publice către marile companii.

Printre membrii alianței se numără mari retailerii și procesatorii din industria alimentară și furajeră (exemplu Cargil, Lidl etc.), semincieră (exemplu Limagrain), institute de cercetare și câteva ONG-uri din Europa.

Un fost director Monsanto – reprezentant al Dunării Soia alianță în România

Una dintre probleme este că directorul regional al Soiei Dunărene pentru România și Bulgaria este Dragos Dima, un fost director Monsanto. „Semnarea [Declarației pentru Soia Dunăreană] nu exclude posibilitatea de a utiliza semințele convenționale din această societate [Monsanto], în cazul în care oferta este competitivă”, a declarat Dima într-o conferință de presă în 2013. Dragoș Dima a lucrat în trecut ca director și pentru alte corporații cum ar fi Limagrain, Agrana și Harding.

Dacă scopul acestei alianțe este de a crea mai multe afaceri pentru corporații precum Monsanto, în numele independenței culturilor proteice (soia) ​​europee, atunci argumentul „fără OMG” nu mai reprezintă nimic.

România, ținta pentru monocultură de soia în Europa?

După cum indică numele alianței, zona în care s-ar produce această soia este „regiunea Dunării”. Potrivit site-ul oficial al alianței, această hartă a regiunilor Dunării cuprinde 12 țări în întregime (Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Moldova, Austria, România, Elveția, Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă, Ungaria) și părți din 4 alte țări (Germania, Italia, Polonia, Ucraina).

În esență, alianța pentru Soia Dunăreană propune monoculturile de soia în anumite țări europene, mai ales în România, pentru industria alimentară și furajeră. Pare evident din harta alianței că, din toate țările, România este locul cel mai potrivit pentru cultivarea de soia, fiind tara cu cea mai mare suprafață agricultura (~ 10 milioane de hectare de teren arabil). Celelalte 3 țări agricole importante din alianța (Germania, Polonia, Italia), sunt incluse numai parțial, în zone nepotrivite culturii de soia.

Culturile de soia au o istorie îndelungată în România. Soia modificată genetic, este o parte importanta din ea, încă fiind cultivată ilegal.

Înainte de 1989, în timpul dictaturii comuniste, România cultiva anual ~ 500.000 de hectare de soia, plasându-se în topul țărilor europene. Mai mult decât atât, România a fost prima și singura țară din Europa geografică, care a cultivat soia modificate genetic. În 1998, România a introdus soia rezistentă la erbicidul total Rund Up produs de compania Monsanto. În 2006, România a înregistrat cele mai mari culturi modificate genetic cultivate vreodată în Europa, cu 137.275,5 hectare de soia modificată genetic.

Adeziunea României la UE în 2007, a însemnat o veste proastă pentru industria de OMG. Procesul de luare a deciziilor la nivelul UE nu permite statelor membre să autorizeze culturi comerciale modificate genetic la nivel național. În plus, din motive economice și politice, UE consideră că este mai ieftin să importe soia modificate genetic din America Latină, decât să-l crească în Europa. Asta a forțat România să interzică cultivarea de soia modificată genetic. Din păcate, măsurile de interdicție au fost puse în aplicare în mod superficial. Diverse ONG-uri au identificat culturi ilegale de soia modificate genetic în diferite regiuni (Nord și Sud din România – Călărași și Botoșani), în ultimii 8 ani.

Legăturile dintre Guvernul României și Monsanto sunt bine documentate. 2 foști miniștri români ai agriculturii au lucrat și pentru Monsanto. Valeriu Tabără (ministrul agriculturii între 1994-1996 și 2010-2012), a lucrat în proiecte de cercetare finanțate de Monsanto; Stelian Fuia (ministru al agriculturii în 2012) a fost un director de marketing pentru Monsanto Europa, în aceeași perioadă în care și Dragoș Dima (reprezentant al Dunării de soia alianță) a lucrat ca director pentru Monsanto.

Interdicția privind cultivarea de soia modificate genetic, în 2007, a adus o schimbare în strategia Monsanto. Conform noului discurs exprimat prin intermediul politicienilor din poziții de decizie de top, România poate beneficia de o creștere a producției de soia, și exportul către alte țări europene ar fi o mai mare oportunitate.

„România importă în fiecare an aproape 500.000 de tone de soia din Brazilia, SUA și alte țări, doar soia biotehnologică (modificată genetic). România ar putea produce 2 milioane de tone de soia, fiind singura țară europeană care ar putea produce industrial această cultură; Produsele biotehnologice sunt cu 40-60% mai ieftine decât altele „- declarația lui Valeriu Tabara, în luna aprilie 2011.

Soia Dunării – un compromis temporar până soia modificata genetic este aprobat

În 2013, noul ministru al agriculturii, Daniel Constantin, a semnat declarația de soia Dunării, adăugând într-un comunicat de presă oficial că România nu se angajează numai la soia nemodificată genetic: „Semnarea Declarației nu angajează România în niciun fel față de orice altă decizie viitoare privind cultura soiei.”

Conform declarației lui Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii la acea vreme, în noiembrie 2013: „Atâta timp cât la nivelul UE, o decizie cu privire la soia modificată genetic nu va fi luată destul de repede, avem versiunea promovată de Soia Dunăreană. Căutăm, de asemenea, posibilitatea unei scheme aplicate în cadrul PAC, pentru a stimula financiar producția de soia nemodificată genetic.”

Soia Dunăreană nu poate garanta o politică de soia nemodificată genetic în România, în special pentru că argumentul lor principal, „reducerea dependenței sectorului cărnii și al laptelui, de soia importată din America Latină”, merge mână în mână cu agenda Monsanto.

Soia – nu este o cultură țărănească

România are ce mai vibrant mediu rural din UE. Cu 46% din populația în mediul rural și 4,7 milioane de țărani activi, agricultura țărănească este încă în viață, hrănind o mare parte a populației. Soia nu a fost niciodată o plantă cultivată de țărani, și nici nu este folosită ca hrană pentru cultivarea animalelor din micile gospodării țărănești. Prin urmare, propunerea alianței Soiei Dunărene nu răspunde vreunei nevoi a țăranilor români, care reprezintă aproape 50% din țărani UE.

Peste tot în România terenul agricol a devenit obiectul acaparării de către marii latifundiari și corporații. Ceea ce propune Soia Dunăreană, va încuraja marile companii să acapareze și să transforme pământul milioanelor de țărani în monoculturi de soia. Asta va avea efecte profunde în societatea țărănească. Acest proces va slăbi economiile rurale și va împiedica dezvoltarea unui sector dinamic rural. După cum au anunțat, companiile care fac parte parte din Soia Dunăreană sunt hotărâte să folosească banii publici europeni din PAC, pentru suporta costurile de producției a soiei industriale. Țăranii sunt sufocați și marginalizați din toate părțile. Nu avem nevoie de această schemă care să ne împingă în afara pieței și politicilor publice.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alianța Soia Dunăreană – Nu este o soluție pentru agricultura țărănească

Timp de decenii, agro-industria a deturnat mesaje ale societății civile, în căutarea profitului. Uneori, cu sprijinul ONG-urilor, corporații care își desfășoară activitatea în sectorul alimentar și agricol, reușesc să influențeze politicile publice.

Alianța Soia Dunăreană este una dintre cele mai recente încercări de a promova agenda industriei, folosind pretextul „soia nemodificată genetic”. Infiintata in anul 2012, în Austria, această alianță a declarat scopul de „reducerea dependenței sectorului european al cărnii și al laptelui, de soia importată din America de Sud, precum și reducerea amprentei ecologice a acestor sectoare.” În ciuda pretențiilor sale, prezenta propunere face presiuni pentru monocultura de soia, deschide ușa pentru organisme modificate genetic (OMG), acapararea terenurilor, precum și deturnarea de fonduri publice către marile companii.

Printre membrii alianței se numără mari retailerii și procesatorii din industria alimentară și furajeră (exemplu Cargil, Lidl etc.), semincieră (exemplu Limagrain), institute de cercetare și câteva ONG-uri din Europa.

Un fost director Monsanto – reprezentant al Dunării Soia alianță în România

Una dintre probleme este că directorul regional al Soiei Dunărene pentru România și Bulgaria este Dragos Dima, un fost director Monsanto. „Semnarea [Declarației pentru Soia Dunăreană] nu exclude posibilitatea de a utiliza semințele convenționale din această societate [Monsanto], în cazul în care oferta este competitivă”, a declarat Dima într-o conferință de presă în 2013. Dragoș Dima a lucrat în trecut ca director și pentru alte corporații cum ar fi Limagrain, Agrana și Harding.

Dacă scopul acestei alianțe este de a crea mai multe afaceri pentru corporații precum Monsanto, în numele independenței culturilor proteice (soia) ​​europee, atunci argumentul „fără OMG” nu mai reprezintă nimic.

România, ținta pentru monocultură de soia în Europa?

După cum indică numele alianței, zona în care s-ar produce această soia este „regiunea Dunării”. Potrivit site-ul oficial al alianței, această hartă a regiunilor Dunării cuprinde 12 țări în întregime (Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Moldova, Austria, România, Elveția, Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă, Ungaria) și părți din 4 alte țări (Germania, Italia, Polonia, Ucraina).

În esență, alianța pentru Soia Dunăreană propune monoculturile de soia în anumite țări europene, mai ales în România, pentru industria alimentară și furajeră. Pare evident din harta alianței că, din toate țările, România este locul cel mai potrivit pentru cultivarea de soia, fiind tara cu cea mai mare suprafață agricultura (~ 10 milioane de hectare de teren arabil). Celelalte 3 țări agricole importante din alianța (Germania, Polonia, Italia), sunt incluse numai parțial, în zone nepotrivite culturii de soia.

Culturile de soia au o istorie îndelungată în România. Soia modificată genetic, este o parte importanta din ea, încă fiind cultivată ilegal.

Înainte de 1989, în timpul dictaturii comuniste, România cultiva anual ~ 500.000 de hectare de soia, plasându-se în topul țărilor europene. Mai mult decât atât, România a fost prima și singura țară din Europa geografică, care a cultivat soia modificate genetic. În 1998, România a introdus soia rezistentă la erbicidul total Rund Up produs de compania Monsanto. În 2006, România a înregistrat cele mai mari culturi modificate genetic cultivate vreodată în Europa, cu 137.275,5 hectare de soia modificată genetic.

Adeziunea României la UE în 2007, a însemnat o veste proastă pentru industria de OMG. Procesul de luare a deciziilor la nivelul UE nu permite statelor membre să autorizeze culturi comerciale modificate genetic la nivel național. În plus, din motive economice și politice, UE consideră că este mai ieftin să importe soia modificate genetic din America Latină, decât să-l crească în Europa. Asta a forțat România să interzică cultivarea de soia modificată genetic. Din păcate, măsurile de interdicție au fost puse în aplicare în mod superficial. Diverse ONG-uri au identificat culturi ilegale de soia modificate genetic în diferite regiuni (Nord și Sud din România – Călărași și Botoșani), în ultimii 8 ani.

Legăturile dintre Guvernul României și Monsanto sunt bine documentate. 2 foști miniștri români ai agriculturii au lucrat și pentru Monsanto. Valeriu Tabără (ministrul agriculturii între 1994-1996 și 2010-2012), a lucrat în proiecte de cercetare finanțate de Monsanto; Stelian Fuia (ministru al agriculturii în 2012) a fost un director de marketing pentru Monsanto Europa, în aceeași perioadă în care și Dragoș Dima (reprezentant al Dunării de soia alianță) a lucrat ca director pentru Monsanto.

Interdicția privind cultivarea de soia modificate genetic, în 2007, a adus o schimbare în strategia Monsanto. Conform noului discurs exprimat prin intermediul politicienilor din poziții de decizie de top, România poate beneficia de o creștere a producției de soia, și exportul către alte țări europene ar fi o mai mare oportunitate.

„România importă în fiecare an aproape 500.000 de tone de soia din Brazilia, SUA și alte țări, doar soia biotehnologică (modificată genetic). România ar putea produce 2 milioane de tone de soia, fiind singura țară europeană care ar putea produce industrial această cultură; Produsele biotehnologice sunt cu 40-60% mai ieftine decât altele „- declarația lui Valeriu Tabara, în luna aprilie 2011.

Soia Dunării – un compromis temporar până soia modificata genetic este aprobat

În 2013, noul ministru al agriculturii, Daniel Constantin, a semnat declarația de soia Dunării, adăugând într-un comunicat de presă oficial că România nu se angajează numai la soia nemodificată genetic: „Semnarea Declarației nu angajează România în niciun fel față de orice altă decizie viitoare privind cultura soiei.”

Conform declarației lui Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii la acea vreme, în noiembrie 2013: „Atâta timp cât la nivelul UE, o decizie cu privire la soia modificată genetic nu va fi luată destul de repede, avem versiunea promovată de Soia Dunăreană. Căutăm, de asemenea, posibilitatea unei scheme aplicate în cadrul PAC, pentru a stimula financiar producția de soia nemodificată genetic.”

Soia Dunăreană nu poate garanta o politică de soia nemodificată genetic în România, în special pentru că argumentul lor principal, „reducerea dependenței sectorului cărnii și al laptelui, de soia importată din America Latină”, merge mână în mână cu agenda Monsanto.

Soia – nu este o cultură țărănească

România are ce mai vibrant mediu rural din UE. Cu 46% din populația în mediul rural și 4,7 milioane de țărani activi, agricultura țărănească este încă în viață, hrănind o mare parte a populației. Soia nu a fost niciodată o plantă cultivată de țărani, și nici nu este folosită ca hrană pentru cultivarea animalelor din micile gospodării țărănești. Prin urmare, propunerea alianței Soiei Dunărene nu răspunde vreunei nevoi a țăranilor români, care reprezintă aproape 50% din țărani UE.

Peste tot în România terenul agricol a devenit obiectul acaparării de către marii latifundiari și corporații. Ceea ce propune Soia Dunăreană, va încuraja marile companii să acapareze și să transforme pământul milioanelor de țărani în monoculturi de soia. Asta va avea efecte profunde în societatea țărănească. Acest proces va slăbi economiile rurale și va împiedica dezvoltarea unui sector dinamic rural. După cum au anunțat, companiile care fac parte parte din Soia Dunăreană sunt hotărâte să folosească banii publici europeni din PAC, pentru suporta costurile de producției a soiei industriale. Țăranii sunt sufocați și marginalizați din toate părțile. Nu avem nevoie de această schemă care să ne împingă în afara pieței și politicilor publice.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *