Agricultura regenerativă – în particular permacultura – este o temă de gândire și pentru colegii și aliații noștri de la asociația Grădina Moldovei. În particular, ei au explorat posibilitatea ca permacultura, ca abordare a organizării sistemelor socio-ecologice, să ducă la dezvoltarea unor rețele alimentare durabile, dar și regenerative, în zona urbană. Redăm mai jos fragmente din articolul intitulat “Orașul comestibil – permacultura ca soluție pentru a dezvolta rețele alimentare urbane regenerative”, publicat pe website-ul Comunități active pentru democrație participativă, scris de Anya Coutinho, Anatolie Albin și Aura David. Găsiți articolul complet aici.
“Permacultura este o abordare de proiectare a sistemelor socio-ecologice dezvoltată de Bill Mollison și David Holmgren și înseamnă “agricultură permanentă”.
Conceptul cuprinde, totuși, aspecte mult mai ample decât agricultura și producția de alimente. Permacultura se referă și la alte nevoi umane materiale și nemateriale (Ferguson &Lovell, 2014), dar în contextul producției de alimente, ea permite conceperea unui sistem care, prin complexitatea sa, abordează o serie de aspecte: de mediu, sociale și economice.
Abordarea permaculturii oferă mult mai multe instrumente pentru sustenabilitatea convențională. Ea ne permite nu doar să protejăm ceea ce avem, ci să restabilim terenul și să creăm condiții favorabile pentru procesele regenerative în societatea în care trăim (Sonetti et al, 2019). Temele-cheie ale sustenabilității regenerative includ eficiența energetică, apa, solul terenul forestier și alte resurse naturale, cât și bunăstarea, educația, echitatea socială.
Permacultura ne inspiră să dezvoltăm rețele alimentare similare celor existente în natură, unde totul este conectat, se sprijină reciproc și generează abundență, permițând organismelor și ecosistemelor să se dezvolte. Rețelele alimentare din natură sunt complexe deoarece fiecare organism face parte din mai multe lanțuri alimentare (căile prin care se deplasează nutrienții).
Un stejar, de exemplu, îndeplinește o serie de funcții importante în cadrul rețelei trofice: produce ghinde, unele dintre ele se vor răspândi pe o anumită arie, vor germina și vor deveni copaci, în timp ce multe altele vor fi hrană pentru veverițe, mistreți și alte animale; toamna frunzele sale vor cădea la pământ și vor acoperi solul, creând o manta umedă, favorizând astfel dezvoltarea ciupercilor și a viermilor de pământ, în timp ce restul frunzelor vor fi descompuse în nutrienți, hrănind microfauna bogată a solului. Acestea sunt doar câteva dintre funcțiile pe care un stejar le poate îndeplini în diferite lanțuri alimentare. Există multe alte exemple – toate susținând funcționarea ecosistemului în ansamblu. Dacă, prin urmare, intervine un dezechilibru, ecosistemul își creează propriile mecanisme pentru a se autoregla.
Un aspect important al funcționării rețelelor alimentare este proximitatea. Proximitatea face ca organismele să fie în interacțiune permanentă cu mediul lor, menținând un echilibru delicat care permite ecosistemului să se dezvolte.
Pe măsură ce oamenii au început să se mute în zona urbană, multe dintre aceste legături au fost rupte. Orașele foarte dense, spre deosebire de sate, nu permit locuitorilor săi să dispună de suprafețe mari de teren pe care să cultive hrana. Prin urmare, producția a rămas în zona rurală iar lanțurile alimentare au devenit extrem de lungi și supuse unor bariere birocratice. Dacă în zorii urbanizării piețele din orașe ar mai fi făcut legătura între oamenii din mediul rural (țărani) și locuitorii orașelor, treptat acestea au fost abandonate în favoarea supermarketurilor […].
În timp ce cumpărarea alimentelor direct de la producători și sprijinirea acestora este esențială pentru dezvoltarea rețelelor alimentare locale, o altă măsură – utilizarea spațiilor verzi din zona urbană, sau grădinăritul urban, are un potențial uriaș.
Astăzi, cultivarea alimentelor în oraș devine nu doar o tendință, ci o necesitate. Orașele doresc să își sporească autonomia alimentară și să atingă alte obiective de dezvoltare durabilă (schimbările climatice) (4). Pădurile comestibile (inclusiv în zona urbană) au câștigat popularitate în unele țări europene. De asemenea, în alte state cum ar fi Franța, toate clădirile noi trebuie să aibă un anumit procent de acoperiș revegetat, care include grădini de legume.”
