Votul României. România, țara cu cea mai mare populație rurală din Europa s-a abținut, motivând că s-a aliniat poziției Uniunii Europene. În discuțiile bilaterale avute cu reprezentanți ai Via Campesina, România și-a justificat abținerea afirmând că drepturile colective (menționate în Declarație) nu sunt recunoscute de legislația României și reprezintă un pericol la adresa suveranității statului român. În fața acestei interpretări exagerate a drepturilor colective, asociația Eco Ruralis a motivat nevoia protejării drepturilor colective pentru o mai bună administrare a pășunilor comunale și pentru protejarea intereselor comunităților rurale împotriva acaparării de terenuri agricole. Fără a surprinde, votul României este o profundă dezamăgire, practic nerecunoscând existența și nevoia protejării țăranilor și a modelului agricol țărănesc, durabil și sănătos. Asociația Eco Ruralis va continua discuțiile cu autoritățile – îndeosebi cu Ministerul Agriculturii și Comisia pentru Agricultură a Camerei Deputaților, pentru etapa de implementare a Declarației. Cei peste 4 milioane de țărani și țărănci din România (reprezentând aprox. 50% din țărănimea Uniunii Europene) merită tot efortul acestui proces, care se anunță dificil.

Contextul regional. În Europa de Est, unde se află majoritatea covârșitoare a țăranilor și țărăncilor din Europa geografică, această Declarație are o relevanță cel puțin similară aceleia a Politicii Agricole Comune. Cu toate acestea, nicio țară din Europa de Est nu a avut un comentariu sau o declarație cu privire la textul Declarației, în cadrul procesului de negociere. Uniunea Europeană a avut un rol în general negativ, contestând necesitatea Declarației și drepturile de bază – la pământ, semințe, resurse naturale. UE a apărat modelul agriculturii industriale și a drepturilor comerciale ale corporațiilor seminciere, justificând că actualele politici publice asigură suficiente mecanisme pentru protejarea drepturilor comunităților rurale. Cu toate acestea, în nenumărate rânduri UE a refuzat să răspundă cum rezolvă actuala legislație problema sclavagismului contemporan al muncitorilor migranți din agricultură din interiorul UE, fenomenul acaparării de terenuri din Europa de Est, problema foametei și precaritatea condițiilor de muncă în agricultură prezentate de Via Campesina și Eco Ruralis.

Anul 2018 a fost decisiv pentru procesul Declarației:

Geneva: în aprilie, după 6 ani de negocieri, cel de-al 5-lea grup de lucru interguvernamental deschis al Consiliului pentru Drepturile Omului (HRC) a încheiat dezbaterile privind conținutul, finalizând textul. În septembrie, HRC (cea de-a 39-a sesiune) a adoptat Declarația cu majoritate de voturi.

Roma: în octombrie, în cadrul celui de-al 45-lea Forum al Comitetului Global pentru Securitate Alimentară, La Via Campesina împreună cu mecanismul societății civile și cu sprijinul mai multor țări și instituții ale ONU au organizat un eveniment politic pentru promovarea Declarației în cadrul Deceniului pentru Agricultura Familială.

New York: în noiembrie, declarația a ajuns la procesul Adunării Generale a Națiunilor Unite (AGA). În 19 noiembrie, Declarația a fost votată și aprobată de către al Treilea Comitet al Adunării Generale ONU, responsabil cu problemele sociale, umanitare și culturale. În cele din urmă, votul în plen al Adunării Generale a ONU din 17 decembrie a încheiat procesul de adoptare. Va urma o nouă etapă, o etapă de implementare, transformând aspirațiile La Via Campesina în soluții pentru problemele zilnice ale societății rurale!

Conținut. Pe scurt, Declarația conține 28 de articole, prin care sunt detaliate următoarele drepturi: Art. 1: Definiția țăranilor, țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural; Art. 2: Obligațiile generale ale Statelor; Art. 3: Egalitate și non-discriminare; Art. 4: Drepturile țărăncilor și ale altor femei care lucrează în mediul rural; Art. 5: Dreptul la resursele naturale și dreptul la dezvoltare; Art. 6: Dreptul la viață, libertate și securitatea persoanelor; Art. 7: Libertatea de mișcare; Art. 8: Libertatea de gândire, opinie și exprimare; Art. 9: Libertatea de asociere; Art. 10: Dreptul la participarea în luarea deciziilor; Art. 11: Dreptul la informare cu privire la producție, marketing și distribuție a hranei; Art. 12: Acces la justiție; Art. 13: Dreptul la muncă; Art. 14: Dreptul la siguranță și sănătate în mediul muncii; Art. 15: Dreptul la hrană și la suveranitate alimentară; Art. 16: Dreptul la un venit și trai decente, precum și la mijloace de producție; Art. 17: Dreptul la pământ și alte resurse naturale; Art. 18: Dreptul la un mediu sigur, curat și sănătos; Art. 19: Dreptul la semințe; Art. 20: Dreptul la diversitate biologică; Art. 21: Dreptul la apă și sanitate; Art. 22: Dreptul la securitate socială; Art. 23: Dreptul la sănătate; Art. 24: Dreptul la locuire adecvată; Art. 25: Dreptul la educație și formare; Art. 26: Drepturi culturale și cunoaștere tradițională; Art. 27: Responsabilitatea Națiunilor Unite și a altor organizații internaționale; Art. 28: Clauze generale. Vom detalia textele articolelor în următoarele numere ale buletinului Calea Țărănească.

De ce este nevoie de această Declarație?

Țăranii și țărăncile, pescarii, ciobanii, apicultorii și alți oameni care lucrează în mediul rural produc cea mai diversă și sănătoasă hrană pe care o consumăm în fiecare zi. În România și peste tot în lume, aceștia joacă rolul principal în hrănirea comunităților și țărilor noastre. Conform FAO, peste 80% din hrana consumată la nivel global provine din gospodăriile țărănești, fiind distribuită prin piețele locale și regionale. Modelul de producție țărănesc creează cele mai multe locuri de muncă și administrează în mod durabil resursele naturale, răspunzând pozitiv problemelor schimbărilor climatice. Însă din cauza discriminării sistemice și sistematice, agricultura țărănească funcționează într-o economie invizibilă, împinsă pe piața neagră, destinată pieirii. Gospodăriile mici dispar cu rapiditate sub presiunea expansiunii agriculturii industriale, a acaparării terenurilor și a lipsei sprijinului autorităților publice. Noi, țăranii, țărăncile și ceilalți oameni care lucrăm în mediul rural, ne confruntăm sistematic cu discriminarea economică și socială, iar femeile din mediul rural sunt afectate cu precădere.

Numărul dovezilor despre violările constante ale drepturilor țăranilor, țărăncilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale este în creștere, principalele cauze fiind:

• Accesul și controlul inechitabil asupra pământului, a resurselor genetice și a altor resurse naturale;
• Accesul din ce în ce mai restrâns la piață și la mijloacele de producție pentru asigurarea unui trai decent;
• Politici agricole create în favoarea unei elite restrânse de mari fermieri și de alți actori implicați în agricultura și sistemul alimentar industrial.

Alături de cele 2 miliarde de țărani, țărănci și alte persoane care lucrează în mediul rural în întreaga lume, ne revendicăm drepturile pentru a putea continua să ne hrănim familiile, comunitățile și țările. Avem nevoie de instrumente legale care să ne protejeze și să ne promoveze drepturile, pentru a continua să creăm alternative bazate pe agroecologie precum și sisteme alimentare locale sustenabile pentru viitor.

Prin această Declarație, noi, țăranii și țărăncile, venim cu soluții la cel mai înalt nivel, susținând transformarea perspectivei politicilor publice de la cea economică la cea a protejării drepturilor omului.

NOTE:

Textul final al Declarației (disponibil în limbile oficiale ONU – EN, FR, RU, ES, CHI, AR): https://digitallibrary.un.org/record/1650694?ln=en

9-13 aprilie 2018, Palais des Nations – Geneva: Cea de-a 5-a sesiune a grupului de lucru interguvernamental privind Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor, Țărăncilor și a altor Persoane care Lucrează în Mediul Rural https://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RuralAreas/Pages/5thSession.aspx

28 septembrie 2018, Palais des Nations – Geneva: Cea de-a 39-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului – Votul asupra proiectului de rezoluție – A / HRC / 39 / L.16 – Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor, Țărăncilor și a altor Persoane care Lucrează în Mediul Rural http://webtv.un.org/search/ahrc39l.16-vote-item3-40th-meeting-39th-regular-session-human-rights-council-/5841400348001/?term=&lan=english&cat=Regular%2039th%20session&sort=date&page=2

17 octombrie 2018, în cadrul celui de-al 45-lea Forum al Comitetului Global pentru Securitate Alimentară, sediul FAO – Roma: evenimentul politic „Conectarea Deceniului ONU pentru Agricultura Familială cu Declarația ONU privind Drepturile Țăranilor” http://www.fao.org/cfs/home/plenary/cfs45/side-events/063/en/

19 noiembrie 2018, Sediul Organizației Națiunilor Unite – New York: rezultatul votului celui de-al Treilea Comitet al Adunării Generale ONU (119 în favoarea, 7 împotrivă și 49 abțineri), înregistrări începând cu min. 15:35 http://webtv.un.org/meetings-events/general-assembly/main-committees/3rd-committee/watch/third-committee-53rd-meeting-general-assembly-73rd-session/5969166824001

17 decembrie 2018, Sediul Organizației Națiunilor Unite – New York: votul final al Adunării Generale a Națiunilor Unite, al 73-a sesiune plenară, punctul de pe agendă 74 b http://webtv.un.org/meetings-events/watch/general-assembly-73rd-session-55th-meeting-/5980622222001/?term=

Articolul Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor și Țărăncilor adoptată de Adunarea Generală ONU apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Vă rugăm să sprijiniți eforturile Eco Ruralis și ale Via Campesina pentru adoptarea Declarației. Citiți, semnați și trimiteți prin poștă scrisoarea alăturată, adresată ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dl. Petre Daea și ministrului Afacerilor Externe, dl. Teodor Meleșcanu.

Scrisoarea poate fi vizualizată și descărcată AICI.

Articolul Scrisoare deschisă: Țăranii și țărăncile au nevoie de recunoașterea drepturilor! apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Prezenta versiune a Declarației este rezultatul eforturilor inițiate în anul 2001 de către mișcarea internațională a țăranilor La Via Campesina, care reprezintă peste 200 de milioane de membri în întreaga lume. Declarația urmărește să ofere o mai bună protecție și promovare a drepturilor țăranilor și persoanelor care lucrează în mediul rural, care în ciuda faptului că produc 70% din hrana la nivel mondial, se confruntă cu discriminare sistemică și abuzuri asupra drepturilor lor.

Negocierile asupra Declarației sunt prezidate de Statul Plurinațional al Boliviei în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului din Geneva. Consiliul, prin intermediul Grupului de Lucru Interguvernamental pentru Drepturile Țăranilor (OEIWG), găzduiește negocierile,, implicând Statele membre ale ONU, agenții interguvernamentale, organizații ale societății civile și mișcări sociale țărănești reprezentând deținătorii drepturilor. Până în prezent, niciun stat european nu a participat actualmente în Grupul de Lucru Interguvernamental.

Există o mare neglijență din partea guvernelor statelor est-europene, regiunea Europei de Est fiind cea care are cea mai mare populație de țărani din Europa geografică. Pentru România Declarația este cu atât mai importantă, întrucât cu cei peste 4 milioane de țărani activi ai săi, România este casa a jumătate din totalul țăranilor Uniunii Europene. Un eventual eșec ar permite în continuare discriminarea sistematică asupra țăranilor și a altor persoane din mediul rural, adâncind fenomenul sărăciei și lipsa de dezvoltare rurală și accelerând depopularea locală și distrugerea comunităților rurale vibrante.De asemenea, ar lăsa spațiul est european vulnerabil, țăranii dovedindu-se încă o dată păstrători esențiali ai unui mediu rural sănătos. Toți acești factori pun în pericol securitatea și suveranitatea alimentară a statelor est-europene.

“Putem deja să anticipăm faptul că adoptarea Declarației va fi realizată prin vot, astfel este extrem de important să asigurăm sprijinul cât mai multor țări cu putință. Este nevoie să convingem Statele de importanța acestor probleme pe care țăranii le întâmpină, astfel încât să sprijine Declarația. Este nevoie de multă muncă în Europa și mai ales în Europa de Est.”, a declarat Maria Natalia Pacheco Rodriguez.

“Producătorii țărani din Europa de Est stau la baza sistemelor alimentare regionale și a societății rurale. Fără țărani, suveranitatea noastră alimentară este amenințată, la fel și patrimoniul cultural al comunităților rurale. Guvernele din Europa de Est trebuie să facă un pas înainte și să arate că tratează cu seriozitate protejarea drepturilor cetățenilor lor prin susținerea Declarației.”, a declarat Ramona Duminicioiu, membră a Comitetelor de Coordonare ale Asociației Eco Ruralis și Confederației Țărănești Europene Via Campesina.

Conferința s-a încheiat cu solicitarea către Statele est-europene de a se angaja mai activ în procesul Declarației. Ele trebuie să fie active în Geneva și să informeze societatea civilă, pentru a înțelege mai bine problemele de bază din aceste țări. Este nevoie ca statele să încheie parteneriate între ele pentru a avea o poziție coordonată la nivel regional. Societatea civilă trebuie să fie activă în diseminarea informațiilor către oameni și către guverne pentru ca acestea să se implice eficient și activ în recunoașterea drepturilor țăranilor.

În numele Ministerului ungar al Agriculturii, Dl Péter GÁL a declarat că Ungaria încă își formulează o poziție pe acest subiect, dar este angajată în acest proces, mai mulți membri din minister fiind implicați, astfel că există șanse mari ca Ungaria să aibă o poziție favorabilă.

Secretarul de Stat al Ministerului român al Agriculturii și Dezvoltării Rurale a concluzionat că, având în vedere faptul că jumătate din populația României se află în mediul rural, iar țăranii reprezintă o parte semnificativă, este nevoie ca și țăranii să fie sprijiniți. De asemenea, a adăugat că drepturile țăranilor sunt un subiect important și a asigurat pe cei prezenți la conferință de un mare da pentru implicarea Ministerului Agriculturii în procesul Declarației.

***

Programul conferinței

Fotografii de la eveniment

Stadiul negocierilor Declarației la Consiliul pentru Drepturile Omului:
http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RuralAreas/Pages/4thSession.aspx

Articolul După ani de eforturi, țăranii din Europa de Est solicită ca drepturile lor să fie recunoscute apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Astfel, a fost luată decizia să fie implementată o platformă online, prin intermediul căreia să fie împărtășite cunoștințe și informații despre teme cheie și cadru legislativ în privința agriculturii familiale. Platforma reprezintă una dintre principalele și de lungă durată moșteniri ale Anului Internațional al Agriculturii Familiale, o referință internațională menită să faciliteze luarea deciziilor în procesele pentru agricultura familială.

Platforma pentru Agricultură Familială – http://www.fao.org/family-farming/en/ – reunește informații calitative despre agricultura familială de peste tot din lume, incluzând reglementări și legi naționale, politici publice, bune practici, date și statistici relevante, cercetări, articole și publicații.

Ea integrează și sistematizează informații existente pentru a informa mai bine și pentru a oferi asistență relevantă legislatorilor, organizațiilor de agricultori la scară mică, experți în dezvoltare, precum și actorilor interesați din domeniu.

Prin punerea laolaltă a unui număr mare de informații si cunoștințe diverse, platforma ajută la recunoașterea contribuției imense pe care fermele de familie o au în fața provocărilor actuale, precum securitatea alimentară si nevoile pentru un sistem alimentar sustenabil care să conserve resursele naturale în vremuri cu schimbări climatice. Mai mult, utilizatorii website-ului pot afla informații despre munca Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) la nivel central sau la nivel de teren.

Platforma pentru Agricultură Familială se adresează tuturor celor implicați în agricultură de familie și în subiecte legate de dezvoltarea rurală: de la organizații de agricultori până la guverne și sutendți, audiența este transversală.

Mai mult, platforma permite contributorilor din întreaga lume și contactelor centrale din guvernele naționale să colaboreze. În prezent, platforma include mai mult de 100 de contacte centrale desemnate de guvernele lor și alți 100 de contributori din lume. O coaliție puternică de actori care împărtășesc cunoștințe este baza acestei inițiative. Contributorii și contactele centrale joacă un rol esențial în acest proiect, ei nefiind doar utilizatori ai platformei, dar și actori care actualizează baza de date cu materiale relevante.

La doi ani de la lansarea sa, în iunie 2015, platforma include peste 15 000 de documente și a fost deja vizitată de peste 170 000 de utilizatori.

Articolul Platforma pentru Agricultură Familială apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Geneva, Palatul Națiunilor Unite, Sala Drepturilor Omului
15-19 mai 2017

Noi, țăranii, popoarele indigene, pastoraliștii, muncitorii din domeniul pisciculturii și lucrătorii din mediul rural, inclusiv femeile din mediul rural din întreaga lume, provenind din La Via Campesina, IUF, WFFP, WAMIP, FIMARC, IITC împreună cu CETIM, FIAN International și alte organizații, reprezentăm laolaltă miliarde de oameni din populația rurală. DE mai bine de 10 ani, ne-am angajat constructiv în acest proces al Declarației ONU pentru Drepturile Țăranilor și Țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural, venind aici la Geneva, de la câmp sau din locurile noastre de muncă din întreaga lume. Salutăm ferm sprijinul constructiv din regiunile transfrontaliere, din America Latină, Africa, Asia, Europa. Salutăm în mod special coordonarea amabilă și eficientă a președintei-raportor. Este demn de remarcat faptul că delegații statelor membre ale ONU și-au extins contribuția la acest proces.

Așa cum am afirmat încă de la început, noi, ca reprezentanți ai țăranilor și țărăncilor, popoarelor indigene, pastoraliștilor, pescarilor și lucrătorilor din mediul rural, inclusiv femeilor din mediul rural, trebuie să fie recunoscuți ca părți legitime în cadrul cooperării internaționale în ceea ce privește producția de hrană și dezvoltarea rurală, deoarece constituim sectorul populației celei mai afectate de foamete și malnutriție, în ciuda contribuției noastre substanțiale la hrănirea planetei. Cele 2 miliarde de țărani și țărănci și alți oameni care lucrează în zonele rurale au cunoștințe și experiență extinse, precum și o viziune proprie. Înțelegem provocările actuale cu care se confruntă sistemele alimentare din lume și avem soluții. Suntem capabili să contribuim substantial la procesul de dezvoltare.

Prin acest proces, mișcarea noastră e mai puternică decât oricând. După șaisprezece ani de efort și dedicare, în întreaga lume, așteptările comunităților noastre continuă să crească, sperând ca cererile noastre să fie recunoscute în cadrul negocierilor interguvernamentale.

Aceasta este declarația noastră, am apărat-o și o vom apăra în mod constructiv în fața guvernelor noastre naționale până la încheierea neegocierilor. Toți țăranii și țărăncile și oamenii care lucrează în zonele rurale din întreaga lume se identifică cu conținutul acestei Declarații. Iar aceasta va fi un instrument de restabilire demnă a statutului nostru în societate și de recunoaștere a drepturilor noastre.

Suntem încrezători în voința statelor de a recunoaște drepturi cruciale pentru noi, cum ar fi dreptul la pământ și dreptul la semințe. Suntem ușor îngrijorați de rezervele exprimate de câteva state, în ceea ce privește drepturile colective și obligațiile extrateritoriale ale statelor. Totuși, pe măsură ce parcurgem acest proces și asistăm la evoluțiile sale, considerăm că se poate ajunge la un temei comun privind recunoașterea dreptului la suveranitatea alimentară.

Ceea ce au fost percepute în trecut de unele țări ca fiind drepturi noi, sunt acum reconsiderate favorabil. Datorită temeiurilor juridice invocate de experți, dreptul la semințe și dreptul la pământ dobândesc o legitimitate incontestabilă în Declarație, deoarece acestea se regăsesc deja în mod specific în acordurile internaționale și într-un un număr din ce în ce mai mare de legislații naționale. Martorile noastre, ale țăranilor și țărăncilor din teren, întăresc starea de urgență pentru recunoașterea acestor drepturi în Declarație fără nicio altă întârziere.

Pe măsură ce avansăm, în deplină cunoștință că drepturile omului prevalează asupra intereselor economice, cerem statelor să se unească pentru a recunoaște și garanta realizarea drepturilor țăranilor și țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural.

În calitate de organizații care reprezintă țăranii și țărăncile și alte persoane care lucrează în zonele rurale, suntem pregătiți să ne asumăm responsabilitățile. Suntem gata să depunem toate eforturile pentru a contribui la acest proces istoric. Statele nu mai pot amâna declarația. Este momentul potrivit pentru recunoașterea și protejarea drepturilor noastre. Să lucrăm împreună pentru adoptarea declarației cât mai devreme posibil.

Pentru țărani și țărănci și alte persoane care lucrează în mediul rural relația cu Mama Natură, teritoriile și apele sale, reprezintă baza fizică, sprirituală și culturală a existenței noastre. Avem obligația de a menține această relație cu Mama Natură, pentru supraviețuirea generațiilor viitoare. Ne asumăm cu bucurie rolul de gardieni ai săi.

Trăiască țăranii și țărăncile, împreună cu toți oamenii care lucrează în mediul rural!

Articolul Declarația țăranilor în Consiliul pentru Drepturile Omului a Națiunilor Unite apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.