Autoritățile trebuie să reprezinte cetățenii, nu interesele industriei pesticidelor

Un nou sondaj YouGov, realizat în șapte țări europene, arată că cetățenii susțin reducerea și eliminarea pesticidelor, controale mai stricte și protejarea sănătății și a mediului, indiferent de orientarea lor politică. România înregistrează cel mai ridicat nivel de susținere pentru eliminarea pesticidelor dintre țările participante: 80%. Rezultatele sunt publicate în timp ce instituțiile europene dezbat Omnibus X, un pachet legislativ care poate slăbi mecanismele de control al pesticidelor.

Pe 5 noiembrie 2026, Pesticide Action Network Europe (PAN Europe), împreună cu Asociația Eco Ruralis și alte organizații partenere din șapte state membre ale Uniunii Europene, au publicat raportul sondajului de opinie „O problemă care ne unește: Cetățeni din UE vor reglementare mai strictă a pesticidelor, indiferent de orientarea lor politică”.

Raportul prezintă rezultatele sondajului de opinie realizat de YouGov în Franța, Germania, Irlanda, Italia, Polonia, România și Spania. În fiecare țară au fost chestionați online aproximativ 1.000 de adulți, pe eșantioane reprezentative la nivel național.

În România, organizațiile partenere ale raportului sunt Asociația Eco Ruralis și ROMAPIS – Federația Asociațiilor Apicole din România.

Rezultatele arată că preocupările pentru sănătate, mediu și reducerea utilizării pesticidelor depășesc diferențele dintre electoratele partidelor politice. Aceste preocupări sunt prezente inclusiv în rândul alegătorilor partidelor conservatoare și de extremă dreapta.

Sondajul oferă cea mai importantă perspectivă asupra dezbaterii europene în care interesele industriei pesticidelor sunt puternic reprezentate de reprezentanții României, în timp ce opiniile cetățenilor sunt ignorate.

Ce a urmărit sondajul?

Sondajul YouGov a analizat opinia consumatorilor europeni pe patru teme esențiale:

1. Viitorul utilizării pesticidelor în UE: dacă acestea ar trebui eliminate complet, eliminate atunci când există alternative, menținute la nivelul actual sau utilizate mai mult.
2. Reevaluarea aprobărilor în UE: cât de des ar trebui verificată siguranța substanțelor active din pesticide și dacă aprobările ar trebui acordate fără limită de timp.
3. Criteriile de autorizare în UE: ce ar trebui să conteze cel mai mult atunci când autoritățile decid dacă un pesticid poate fi utilizat, inclusiv sănătatea umană, calitatea apei, biodiversitatea și sănătatea solului.
4. Responsabilitatea pentru daune în UE: cine ar trebui să suporte costurile sociale și de mediu provocate de pesticide: producătorii, fermierii, contribuabilii sau mai multe categorii de actori.

Raportul analizează și răspunsurile în funcție de afilierea politică a respondenților, pentru a identifica dacă există diferențe importante între alegătorii familiilor politice europene.

Sondajul a măsurat opiniile cetățenilor despre utilizarea și reglementarea pesticidelor, opinii care pot fi comparate cu modificările legislative propuse de Comisia Europeană.

România: 80% dintre cetățeni susțin eliminarea pesticidelor

80% dintre români susțin eliminarea pesticidelor, cel mai mare procent dintre cele șapte țări analizate.

Rezultatul cuprinde două categorii de răspunsuri:

• 43% susțin eliminarea completă, considerând că alternativele sunt deja disponibile.
• 37% susțin eliminarea completă, dar recunosc că înlocuirea tuturor pesticidelor necesită timp și dezvoltarea unor alternative.

Aceste date arată că o parte dintre cetățeni consideră că schimbarea poate avea loc imediat, în timp ce alții susțin o eliminare progresivă.

Un alt rezultat important este că doar 1% dintre respondenții din România susțin extinderea utilizării pesticidelor.

Aceste cifre contrazic ideea că românii vor să crească dependența agriculturii de pesticidele chimice. Dimpotrivă, majoritatea respondenților își exprimă preferința pentru o agricultură care să renunțe la pesticide.

Românii vor verificări mai frecvente ale siguranței pesticidelor

58% dintre români susțin reevaluarea aprobărilor mai frecvent decât o dată la 15 ani.

Numai 10% aleg varianta aprobărilor fără limită de timp.

În sistemul european de reglementare, substanțele active din pesticide sunt aprobate pentru perioade determinate. Pentru continuarea aprobării, acestea trebuie să treacă printr-o procedură de reînnoire, care permite analizarea noilor informații științifice despre riscurile pentru sănătate și mediu.

O aprobare fără limită de timp nu înseamnă că o substanță nu mai poate fi interzisă niciodată. Înseamnă însă că aprobarea nu mai expiră automat și că nu mai există același mecanism obligatoriu de reevaluare periodică asociat reînnoirii.

Prin urmare, diferența dintre cele două sisteme nu este una pur administrativă. Ea privește modul în care autoritățile verifică, în timp, siguranța substanțelor utilizate în agricultură.

Rezultatele sondajului arată că majoritatea respondenților români preferă verificări mai frecvente, nu eliminarea termenelor de aprobare.

Sănătatea oamenilor trebuie să aibă prioritate

Principalele rezultate sunt:

• 68% consideră sănătatea umană o prioritate.
• 44% indică protejarea calității apei.
• 30% indică protejarea biodiversității.

Aceste rezultate arată că evaluarea pesticidelor nu poate fi redusă la efectele lor asupra producției agricole.

Pesticidele pot avea consecințe asupra sănătății oamenilor, asupra organismelor care trăiesc în sol, asupra polenizatorilor, biodiversității și resurselor de apă. Tocmai de aceea, legislația europeană trebuie să se bazeze pe evaluări științifice riguroase și pe principiul precauției.

Protejarea sănătății și a mediului nu este un obstacol pentru agricultură. Este o condiție pentru menținerea resurselor de care agricultura depinde pe termen lung.

Cine trebuie să plătească pentru daunele provocate de pesticide?

În România, 38% dintre respondenți consideră că producătorii de pesticide ar trebui să suporte aceste costuri.

Rezultatul susține aplicarea principiului european „poluatorul plătește”. Industria pesticidelor trebuie să răspundă pentru daunele asociate produselor sale, potrivit responsabilităților stabilite de lege.

În același timp, autoritățile care aprobă și controlează utilizarea pesticidelor au obligația de a preveni riscurile și de a aplica legislația. Responsabilitatea instituțiilor publice pentru protecția sănătății și a mediului nu trebuie confundată cu obligația contribuabililor de a suporta costurile poluării.

Protecția sănătății și a mediului depășește diferențele politice

Una dintre concluziile centrale ale raportului este că susținerea pentru eliminarea pesticidelor și pentru reguli de protecție mai stricte se regăsește în rândul alegătorilor din întregul spectru politic.

Analiza realizată pe baza afilierii partidelor votate la grupurile din Parlamentul European arată că sprijinul pentru aprobările fără limită de timp rămâne foarte redus.

La nivelul grupurilor politice analizate, susținerea pentru aceste aprobări nu depășește 10%.

Inclusiv în rândul alegătorilor partidelor afiliate Partidului Popular European (PPE), doar 5% susțin aprobările nelimitate, iar în rândul celor afiliați grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), procentul este de 7%.

Protecția sănătății și a mediului nu este o revendicare limitată la un anumit electorat. Este o preocupare împărtășită de cetățeni cu orientări politice diferite.

Cetățenii finanțează agricultura europeană și au dreptul să decidă ce agricultură își doresc

Agricultura este unul dintre cele mai subvenționate sectoare economice din Uniunea Europeană. Pentru perioada 2021–2027, Politica Agricolă Comună (PAC) beneficiază de un buget de 386,6 miliarde de euro, bani publici la care contribuie și cetățenii României.

Prin aceste fonduri, cetățenii europeni susțin veniturile fermierilor, producția agricolă și dezvoltarea rurală. În schimb, au dreptul să ceară o agricultură care le protejează sănătatea, apa, solul și biodiversitatea.

Ce este Omnibus X și ce își propune?

Omnibus X este un pachet legislativ prezentat de Comisia Europeană în decembrie 2025, care propune modificarea mai multor acte normative europene privind siguranța alimentelor și a furajelor.

Pachetul include modificări ale regulilor privind pesticidele, reziduurile de pesticide din alimente, produsele biocide, aditivii furajeri, controalele oficiale și alte domenii ale legislației agroalimentare.

Comisia Europeană susține că obiectivul său este simplificarea procedurilor, reducerea sarcinilor administrative și creșterea competitivității sectorului agroalimentar, menținând standardele de protecție.

În ceea ce privește pesticidele, propunerea inițială a Comisiei include mai multe modificări problematice:

• Introducerea aprobărilor fără limită de timp pentru numeroase substanțe active, în locul reînnoirii periodice obligatorii.
• Reducerea mecanismelor de reevaluare sistematică a siguranței substanțelor deja aprobate.
• Extinderea posibilităților de derogare pentru anumite substanțe periculoase.
• Prelungirea perioadelor în care unele produse pot rămâne pe piață după retragerea aprobării.
• Modificarea unor proceduri de autorizare și a regulilor privind utilizarea pesticidelor.

Aceste schimbări pot avea consecințe importante pentru capacitatea autorităților de a identifica și retrage substanțele care prezintă riscuri pentru sănătate și mediu.

În septembrie 2026, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o poziție de negociere diferită de propunerea inițială a Comisiei. Pentru majoritatea substanțelor vizate, Consiliul propune aprobări inițiale de 15 ani și perioade de 25 de ani pentru reînnoirile ulterioare, cu anumite excepții. Aprobările fără limită de timp ar fi rezervate substanțelor cu risc redus și produselor care le conțin.

Această modificare nu elimină însă preocupările privind prelungirea intervalelor dintre reevaluările obligatorii.

La data publicării acestui articol, dosarul legislativ principal, 2025/0410(COD), se află în dezbatere în Parlamentul European, în comisiile pentru mediu (ENVI) și agricultură (AGRI). Textul final nu a fost adoptat.

Eco Ruralis a pregătit un material care explică în detaliu procesul legislativ al Omnibus X.

Un mesaj către europarlamentarii români, Ministerul Agriculturii și autoritățile implicate în Omnibus X

80% dintre respondenții români susțin eliminarea pesticidelor. 58% vor reevaluări mai frecvente ale substanțelor aprobate. Doar 1% susțin extinderea utilizării pesticidelor.

Aceste opinii nu pot fi ignorate în procesul de elaborare a legislației europene.

Solicităm europarlamentarilor români, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Guvernului României și tuturor reprezentanților României implicați în negocierile privind Omnibus X să respecte opinia cetățenilor României și să acționeze pentru protejarea sănătății publice și a mediului.

Cerem menținerea unor termene obligatorii de reevaluare a substanțelor active, utilizarea celor mai recente dovezi științifice în procesul de autorizare și păstrarea unor mecanisme eficiente pentru retragerea substanțelor periculoase.

Nu acceptăm ca simplificarea administrativă să fie folosită pentru a reduce controalele asupra produselor care pot afecta sănătatea oamenilor, apa, solul și biodiversitatea.

Nu acceptăm ca interesele comerciale ale industriei pesticidelor să prevaleze asupra protecției cetățenilor.

Europarlamentarii români și reprezentanții Guvernului României au responsabilitatea de a reprezenta interesele cetățenilor, nu interesele afacerilor cu pesticide.

***

Despre raport

Raportul „O problemă care ne unește: Cetățeni din UE vor reglementare mai strictă a pesticidelor, indiferent de orientarea lor politică” a fost publicat de PAN Europe pe 5 noiembrie 2026, pe baza unui sondaj YouGov realizat în șapte țări europene.

În România, organizațiile partenere sunt Asociația Eco Ruralis și ROMAPIS – Federația Asociațiilor Apicole din România.

Traducerea și adaptarea în limba română a raportului au fost realizate de Asociația Eco Ruralis.

Descărcați raportul:

Raportul în limba Română.

Raportul original în limba engleză.

***

Grafice:

Articolul Sondaj european: 80% dintre români vor eliminarea pesticidelor apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Descoperiri arheobotanice

În lucrarea Omul și plantele. Manual de analiză carpologică (2005), Marin Cârciumaru, Monica Mărgărit și Mariana Pleșa prezintă descoperiri arheologice care atestă prezența bobului pe teritoriul actual al României încă din a doua epocă a fierului, în perioada La Tène (aproximativ secolele V–I î.e.n.). Printre dovezile identificate se numără semințele carbonizate de bob descoperite în situri arheologice, care arată că această leguminoasă era cunoscută și utilizată în economia alimentară a comunităților locale cu peste 2.000 de ani în urmă.

Un studiu publicat în 2026 în Vegetation History and Archaeobotany de cercetătoarea Beatrice Ciută analizează semințe carbonizate de bob, datate în perioada cuprinsă între sfârșitul secolului I î.e.n. și sfârșitul secolului I e.n., provenite din Șimleu Silvaniei–Cetate. Descoperirea confirmă că această leguminoasă era cunoscută comunităților locale în urmă cu aproximativ 2.000 de ani. Prin urmare, descoperirea oferă o atestare direct datată a bobului în nord-vestul teritoriului actual al României, în jurul trecerii dintre cele două ere.

Semințe carbonizate de bob (Vicia faba minor), descoperite în situl arheologic de la Piscu Crăsani, județul Ialomița. Semințele datează din perioada La Tène (a doua Epocă a Fierului, în ultimele secole înaintea erei noastre) și reprezintă unele dintre cele mai vechi dovezi arheologice ale prezenței bobului pe teritoriul actual al României.

Sursa imaginii: Marin Cârciumaru, Monica Mărgărit și Mariana Pleșa (2005), Omul și plantele. Manual de analiză carpologică, Editura Cetatea de Scaun, fig. 47 (după M. Cârciumaru, 1996).

Bobul în bucătăria țărănească

Avem descrieri etnografice explicite, care atestă că bobul făcea parte dintr-un repertoriu culinar variat, cu preparate de post, mâncăruri cotidiene și întrebuințări rituale.

Cea mai valoroasă sursă este lucrarea lui Mihai Lupescu redactată la începutul secolului XX și publicată ulterior sub titlul Bucate și băuturi cunoscute de țăranii români la începutul secolului XX. Manuscrisul a fost depus la Academia Română în 1916 și publicat ulterior în volum. În această lucrare sunt descrise mai multe preparate tradiționale pe bază de bob.

Bob bătut sau bob sleit. Bob fiert până la înmuiere, zdrobit și trecut prin sită pentru îndepărtarea cojilor. Se servea cu ulei și, după obiceiul gospodăriei, cu mămăligă, pâine sau mălai. Este un precursor culinar al piureurilor de leguminoase pe care le cunoaștem astăzi.

Bob fiert cu ceapă și oțet. Boabele erau fierte, uneori după înmuiere peste noapte, și servite cu ceapă și oțet. Lupescu consemnează asocierea preparatului cu zilele de post și cu mesele rituale din ajunul Crăciunului și al Bobotezei.

Bob mâncărică. Se foloseau păstăile tinere, tăiate și fierte cu ceapă, pătrunjel, mărar și alte verdețuri. În zilele de post se adăuga ulei, iar în cele de frupt se putea folosi untură.

Lupescu mai consemnează bob copt în vatră, borș de bob și bob cu carne. Ultimul este descris ca fiind întâlnit mai ales în gospodăriile țărănești mai înstărite.

Un alt reper este Radu Anton Roman, în Bucate, vinuri și obiceiuri românești (2001), unde apar mâncărică de bob și ciorbă de bob. Compararea repertoriului său cu cel consemnat de Lupescu poate ilustra restrângerea vizibilității culinare a bobului în secolul XX, fără a constitui, singură, dovada dispariției efective a consumului.

Marginalizarea bobului în secolul XX

Colectivizarea forțată și economia agrară planificată de stat au modificat profund autonomia gospodăriilor țărănești și structura producției, fiind o cauză majoră a declinului acestei specii. De asemenea, răspândirea fasolei comune și a cartofului, urbanizarea și schimbarea preferințelor alimentare oferă explicații suplimentare pentru marginalizarea bobului.

De unde vine denumirea „bob”?

Din punct de vedere etimologic, cuvântul românesc bob provine din slava veche, bobŭ (бобъ), termen care desemna această leguminoasă.

Dicționarele românești consemnează două sensuri importante: planta Vicia faba și, prin extindere, sămânța sau grăuntele. Micul dicționar academic indică o atestare scrisă din 1588. Aceasta este data unei atestări cunoscute, nu momentul în care cuvântul a intrat în limba română.

Denumirea are corespondențe în alte limbi slave, precum bulgara și rusa. Există și nume populare regionale ale plantei, între care baclale, favă și păsule, consemnate în literatura botanică românească.

Interesant este că termenul „bob” a rămas foarte prezent în limbă chiar dacă planta a devenit mai puțin cunoscută. Îl regăsim în expresii precum „bob cu bob”, „bob numărat” sau „a da în bobi”.

Unde a apărut bobul pe planetă?

Cele mai solide dovezi arheologice indică Levantul, în Orientul Apropiat, drept o regiune-cheie pentru originea și domesticirea bobului. Dovezile indică Levantul ca regiune majoră de domesticire, nu neapărat că locul exact de origine al speciei este definitiv stabilit.

Cercetările au identificat resturi de bob sălbatic vechi de aproximativ 14.000 de ani în zona Muntelui Carmel, în actualul Israel. Alte descoperiri din Galileea indică cultivarea sa cu aproximativ 10.200 de ani în urmă.

Bobul se numără astfel printre plantele alimentare foarte timpurii ale agriculturii din Orientul Apropiat. Strămoșul său sălbatic nu a fost însă identificat cu certitudine printre populațiile de plante existente astăzi.

Ulterior, cultura s-a răspândit spre bazinul mediteraneean și Europa, inclusiv prin Balcani. A devenit o sursă importantă de hrană în Antichitate și în Evul Mediu, înainte ca fasolea americană să se răspândească pe continent.

Articolul în format PDF în limba română.

Articolul în format PDF în limba engleză.

Material realizat prin proiectul Horizon Europe Promovarea speciilor vechi de leguminoase, rezistente la condiții adverse, pentru o agricultură durabilă și securitate alimentară – PROSPER.

Articolul Istoria bobului pe teritoriul României apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Asociația Eco Ruralis și Federația Asociațiilor Apicole din România – ROMAPIS iau act de soluția pronunțată la 29 octombrie 2026 de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), în dosarul nr. 182/33/2025. Dosarul privește anularea celor trei autorizații de urgență (derogări) pentru utilizarea pesticidelor neonicotinoide, emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în decembrie 2024.

Înalta Curte a admis recursurile formulate împotriva Sentinței civile nr. 111/2026 a Curții de Apel Cluj, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Așteptăm motivarea Înaltei Curți

În dispozitivul publicat, Înalta Curte a admis recursurile împotriva sentinței de anulare, dar a respins ca nefondate recursurile formulate împotriva încheierilor de ședință pronunțate de Curtea de Apel Cluj în cursul judecății.

Motivele pentru care Înalta Curte a decis casarea sentinței nu sunt încă cunoscute. Acestea vor putea fi analizate după comunicarea hotărârii motivate. Așteptăm motivarea hotărârii pentru a înțelege argumentele care au determinat casarea sentinței și ce anume va trebui rejudecat la Curtea de Apel Cluj.

Procesul continuă. Înalta Curte nu a declarat legale autorizațiile contestate

În februarie 2026, Curtea de Apel Cluj anulase cele trei autorizații prin care MADR permisese tratarea semințelor de porumb și floarea-soarelui cu neonicotinoide, respectiv cu produse care conțin imidacloprid și tiametoxam, substanțe a căror utilizare este interzisă în Uniunea Europeană.

Prin decizia de astăzi, Înalta Curte a desființat această sentință, dispunând reluarea judecății, nu respingerea definitivă a cererii de anulare.

Interdicțiile europene rămân în vigoare

Dincolo de evoluția procesului, cadrul juridic european nu s-a schimbat.

Uniunea Europeană a introdus încă din 2013 interdicții privind folosirea pesticidelor care conțin imidacloprid și tiametoxam. În 2018, aceste interdicții au fost extinse la toate utilizările în câmp, prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2018/783 și 2018/785. Măsurile au fost adoptate pentru protejarea albinelor și a celorlalți polenizatori, pe baza evaluărilor științifice privind riscurile asociate acestor insecticide.

Aceste substanțe sunt insecticide sistemice: pot fi absorbite de plante și pot ajunge în diferite țesuturi vegetale, inclusiv în polen și nectar. Ele pot persista în sol și pot ajunge în apă, afectând organisme care nu sunt ținta tratamentelor.

În plus, prin hotărârea din 19 ianuarie 2023, în cauza C-162/21, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că mecanismul autorizațiilor de urgență prevăzut de articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 nu poate fi utilizat pentru a permite utilizări interzise expres prin reglementările europene aplicabile.

O derogare de urgență nu poate fi transformată într-un mecanism permanent de ocolire a interdicțiilor europene.

Eco Ruralis și ROMAPIS au contestat practica Ministerului Agriculturii de a emite în mod repetat asemenea autorizații, considerând că aceasta reprezintă un abuz al mecanismului derogărilor de urgență.

România se află și sub procedură de infringement în problema neonicotinoidelor

La 8 octombrie 2025, Comisia Europeană a declanșat o procedură de infringement împotriva României pentru nerespectarea normelor europene privind produsele de protecție a plantelor, în legătură cu autorizațiile de urgență pentru neonicotinoide.

Această procedură este distinctă de procesele inițiate de Eco Ruralis și ROMAPIS împotriva MADR.

Ministerul Agriculturii are responsabilitatea de a aplica legislația europeană și de a sprijini dezvoltarea unor soluții legale pentru protecția culturilor.

Ne dorim ca România să fie un stat de drept, în care autoritățile respectă legea și își asumă responsabilitatea pentru deciziile lor. Nu vrem să ne fie rușine de România și nici să ajungem să fim priviți ca o țară trișoare în Uniunea Europeană, care își asumă reguli comune, dar caută permanent modalități de a le încălca.

Eco Ruralis și ROMAPIS continuă demersul juridic

Decizia Înaltei Curți reprezintă un recul procesual, deoarece sentința favorabilă obținută în februarie 2026 a fost casată. Ea nu pune însă capăt procesului și nu schimbă obligațiile României care decurg din legislația Uniunii Europene.

Obiectivul Eco Ruralis și ROMAPIS rămâne același: o agricultură sustenabilă, care să răspundă așteptărilor consumatorilor pentru hrană sănătoasă și să protejeze mediul în care trăim. Ne dorim un mediu curat și sigur pentru albine, pentru oameni și pentru toate formele de viață, precum și protejarea resurselor naturale de care depinde viitorul agriculturii.

Mulțumiri

Să contești în instanță deciziile unei autorități publice înseamnă să te angajezi într-un proces lung, costisitor și adesea inegal. Dar posibilitatea cetățenilor și a organizațiilor societății civile de a cere autorităților să respecte legea este una dintre garanțiile fundamentale ale democrației.

Îi mulțumim avocatului Dumitru Dobrev pentru profesionalismul, perseverența și dedicarea cu care reprezintă Eco Ruralis și ROMAPIS în acest litigiu.

Le mulțumim, de asemenea, organizațiilor PAN Europe și Civique Forum pentru sprijinul oferit de-a lungul acestui proces, precum și organizațiilor societății civile din România care ni s-au alăturat și ne-au susținut. Solidaritatea lor ne dă puterea să continuăm, chiar și atunci când drumul prin instanțe este lung, iar rezultatele de etapă sunt incerte.

Foto: Foto: Inquam Photos / George Călin

Comunicatul de presa în limba engleză – în format PDF.

Comunicatul de presa în limba română – în format PDF.

Asociația Eco Ruralis – în sprijinul fermierilor ecologici și tradiționali
Website: www.ecoruralis.ro

Federația Asociațiilor Apicole din România – ROMAPIS
Website: www.romapis.org

***

Referințe

1. Dosarul nr. 182/33/2025 – Înalta Curte de Casație și Justiție. Soluția pronunțată la 29 octombrie 2026 și publicată pe 30 octombrie 2026, privind casarea Sentinței nr. 111/2026 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
   https://www.scj.ro/1094/Detalii-dosar?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=3300000000079245
2. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 ianuarie 2023, cauza C-162/21. https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-162/21
3. Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2018/783 și 2018/785, privind restricțiile aplicabile imidaclopridului și tiametoxamului.
4. Comisia Europeană – Pachetul de infringement din 8 octombrie 2025, privind respectarea normelor pentru produsele de protecție a plantelor în România. https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/inf_25_2077
5. Eco Ruralis și ROMAPIS – Comunicatul din 25 februarie 2026, privind anularea celor trei autorizații de către Curtea de Apel Cluj. https://www.ecoruralis.ro/2026/02/25/curtea-de-apel-cluj-anuleaza-derogarile-pentru-neonicotinoide-dupa-12-ani-de-abuzuri/

Articolul Înalta Curte trimite spre rejudecare procesul privind anularea derogărilor pentru neonicotinoide apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Învățăm despre plante, semințe și grija pentru natură împreună cu copii din clasa a 6-a.

Astăzi, 20 octombrie, un grup de țărani din Asociația Eco Ruralis și grupul Semințe cu Suflet a fost alături de elevii Școlii Gimnaziale Nr. 1 din Buzău, în cadrul programului „Săptămâna Verde”, pentru un atelier practic dedicat înmulțirii, semănării și îngrijirii plantelor.

Din partea Eco Ruralis au participat Stela Zamoiu și Ion Zamoiu, care au împărtășit elevilor din experiența și cunoștințele lor.

Elevii au avut ocazia să învețe prin practică, și să descopere cum pot crește plante noi din semințe sau butași.

În cadrul atelierului, elevii au participat la plantarea florilor în ghivece, au semănat legume, salată și pătrunjel și au plantat plante medicinale și aromatice în sera școlii.

Pentru Eco Ruralis, transmiterea cunoștințelor agricole către noile generații este esențială. Semințele, plantele și priceperea celor care le cultivă fac parte din patrimoniul nostru agricol, iar astfel de întâlniri îi ajută pe copii să înțeleagă de unde vine hrana și câtă muncă și grijă presupune cultivarea ei.

Ne bucurăm să vedem elevi curioși, implicați și dornici să învețe direct de la țăranii care păstrează și transmit mai departe aceste cunoștințe.

Mulțumim Școlii Gimnaziale Nr. 1 din Buzău pentru invitație, grupului Semințe cu Suflet pentru colaborarea excelentă, ca de fiecare dată și tuturor celor care au contribuit la organizarea acestei activități!

Fiecare sămânță plantată este și o ocazie de a învăța despre natură, agricultură și responsabilitatea față de mediul în care trăim.

Articolul Săptămâna Verde la Școala Gimnazială Nr. 1 din Buzău apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

În perioada 24–25 octombrie 2026, localitatea Brezoi din județul Vâlcea găzduiește Festivalul Livezilor, un eveniment dedicat biodiversității, soiurilor tradiționale de pomi fructiferi și practicilor agricole locale. Asociația Eco Ruralis va participa la o masă rotundă despre rolul livezilor tradiționale în trecutul, prezentul și viitorul comunităților rurale.

Organizat de TERRRA și partenerii săi locali, Festivalul Livezilor aduce împreună producători, cercetători, specialiști și țărani din Brezoi pentru două zile de activități dedicate patrimoniului pomicol al zonei. Programul include o piață de produse locale și puieți din soiuri tradiționale, plantarea unei livezi comunitare, expoziții, degustări, discuții tematice și tururi ghidate prin livezile din Brezoi.

Eco Ruralis participă la discuția despre viitorul livezilor

Sâmbătă, 24 octombrie, între orele 17:00 și 18:30, la Primăria Brezoi, va avea loc masa rotundă dedicată livezilor, tradițiilor pomicole și relevanței acestora în prezent.

La discuție va participa Ramona Duminicioiu, din partea Asociației Eco Ruralis, alături de cercetătorul Cosmin Ivașcu de la Universitatea de Vest din Timișoara, profesorul universitar Soare de la Universitatea din Craiova și alți participanți locali.

Întâlnirea va oferi ocazia unui dialog despre conservarea soiurilor vechi, practicile agricole tradiționale, biodiversitatea livezilor și posibilitățile de valorificare a acestui patrimoniu în beneficiul comunităților.

Participarea Eco Ruralis la festival se înscrie în activitatea asociației de susținere a agriculturii țărănești, a biodiversității agricole și a drepturilor țăranilor de a păstra, utiliza și transmite mai departe resursele genetice și cunoștințele agricole locale.

Două zile de activități dedicate livezilor și comunității

Festivalul începe sâmbătă, 24 octombrie, în Piața din Brezoi, unde vizitatorii vor putea descoperi puieți din soiuri tradiționale și produse locale, precum fructe uscate, conserve, miere și plante medicinale.

Tot sâmbătă va fi inaugurată o livadă comunitară în EcoParc, prin plantarea unor puieți din soiuri locale și tradiționale. Activitatea va fi urmată de un picnic comunitar și o degustare de produse din zonă.

Duminică, 25 octombrie, programul continuă cu piața de produse locale și un tur ghidat al unor livezi din Brezoi, în cadrul căruia participanții vor putea afla mai multe despre soiurile de pomi fructiferi, practicile de îngrijire și biodiversitatea acestor spații.

Festivalul își propune și să readucă piața locală în centrul vieții comunitare, ca loc de întâlnire între producători și consumatori, dar și de schimb de experiențe și cunoștințe.

Livezile tradiționale, un patrimoniu care merită protejat

Livezile tradiționale reprezintă o parte importantă a peisajului agricol și cultural din România. Dincolo de producția de fructe, acestea contribuie la conservarea soiurilor locale, oferă habitate pentru polenizatori, păsări și alte specii și păstrează cunoștințe agricole transmise între generații.

În zona Brezoiului, livezile, pajiștile și pădurile formează un peisaj modelat de practicile agricole ale comunităților locale. Soiurile vechi de fructe, tehnicile de altoire, metodele tradiționale de îngrijire a pomilor și prelucrarea fructelor sunt parte a unui patrimoniu agricol care continuă să aibă valoare pentru agricultura de astăzi.

Pentru Eco Ruralis, protejarea acestei diversități agricole este strâns legată de susținerea țăranilor și a micilor producători, de păstrarea semințelor și a materialului săditor tradițional și de transmiterea cunoștințelor agricole locale. Livezile tradiționale arată importanța unei agriculturi bazate pe diversitate, adaptare la condițiile locale și utilizarea responsabilă a resurselor naturale.

Vă invităm la Festivalul Livezilor!

Eco Ruralis încurajează membrii, susținătorii și toți cei interesați de agricultura țărănească, biodiversitate și conservarea soiurilor tradiționale să participe la Festivalul Livezilor din Brezoi.

Când: 24–25 octombrie 2026

Unde: Brezoi, județul Vâlcea – Piața din Brezoi, EcoParc și Primăria Brezoi

Participarea Eco Ruralis: Sâmbătă, 24 octombrie, ora 17:00 – masă rotundă la Primăria Brezoi

Festivalul este organizat în cadrul proiectului european de cercetare INNATURE, în colaborare cu Primăria Orașului Brezoi, Liceul Teoretic „Gheorghe Surdu” și L’Atelier d’Architecture Autogérée.

Programul complet și informații suplimentare:

https://terrra.org/festivalul-livezilor/

Articolul Eco Ruralis participă la Festivalul Livezilor din Brezoi, 24–25 octombrie 2026 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Astra Film Festival ne invită să descoperim lumea fascinantă a păstoritului și a comunităților montane, prin filme documentare și o dezbatere despre prezentul și viitorul acestei ocupații ancestrale. Pe 22 octombrie, Eco Ruralis participă la discuția publică „Cine ține muntele viu?”, organizată după proiecția documentarului „Calea laptelui”, realizat de Dumitru Budrala, regizor și director al Astra Film Festival.

17 – 25 octombrie 2026 o nouă ediție a Astra Film Festival la Sibiu

Între 17 și 25 octombrie 2026, Sibiul găzduiește o nouă ediție a Astra Film Festival, un eveniment de referință pentru cinematografia documentară, care aduce în fața publicului povești despre oameni, comunități și realități sociale din întreaga lume.

„Muntele viu – Cine ține muntele viu?” – secțiune de filme despre păstorit și agricultura montană

Anul acesta, festivalul propune secțiunea tematică „Muntele viu – Cine ține muntele viu?”, dedicată păstoritului, transhumanței, agriculturii montane și comunităților care trăiesc în strânsă legătură cu muntele. Filmele secțiunii sunt prezentate în cadrul festivalului, cu proiecții programate pe 22, 24 și 25 octombrie, și ne invită să privim dincolo de imaginea idilică a turmelor pe pășunile alpine, către viețile, munca și provocările oamenilor care continuă aceste practici.

Dezbaterea publică „Cine ține muntele viu?” – joi, 22 octombrie, de la ora 17:00, la Sala Thalia din Sibiu

Un moment central al programului va avea loc joi, 22 octombrie, la Sala Thalia din Sibiu. De la ora 17:00, publicul este invitat la proiecția documentarului „Calea laptelui”, realizat de Dumitru Budrala, directorul Astra Film Festival. După proiecție, între 19:01 și 20:01, va avea loc dezbaterea publică „Cine ține muntele viu?”, moderată de jurnalistul Vitalie Cojocari, la care participă și Ramona Duminicioiu, președinta Asociației Eco Ruralis.

„Muntele viu” – povești despre păstori, transhumanță și comunitățile care trăiesc din munca lor

Ce înseamnă să petreci luni întregi pe drum cu turma? Cum se schimbă viața unei familii atunci când munca presupune despărțiri îndelungate, frig, izolare și incertitudine? Ce se întâmplă când pășunile sunt amenințate, iar produsele obținute din creșterea animalelor devin tot mai greu de valorificat?

Secțiunea „Muntele viu” explorează aceste întrebări prin documentare realizate în perioade și locuri diferite, din România până în Iran, Muntenegru și Statele Unite ale Americii.

„Iarba: lupta pentru viață a unei națiuni” (1925), realizat de Merian C. Cooper și Ernest Schoedsack, este un documentar mut despre transhumanța comunității Bakhtiari din Iran. Filmul urmărește o migrație sezonieră impresionantă, în care zeci de mii de oameni, împreună cu turmele lor, traversează râuri și munți pentru a ajunge la pășunile de care depinde supraviețuirea comunității. Realizat în urmă cu un secol, documentarul rămâne o mărturie extraordinară despre curajul, ingeniozitatea și rezistența oamenilor care trăiesc din păstorit. Filmul va fi proiectat pe 22 octombrie, de la ora 21:00, la Cinema City 7.

„La drum”, documentarul lui Dumitru Budrala despre ciobanii transhumanți din sudul Transilvaniei, surprinde o lume în care viața este organizată în jurul deplasării turmelor și al căutării pășunilor. Pornind de la o tragedie petrecută în 1997, filmul dezvăluie dificultățile celor care parcurg zilnic distanțe mari, dorm sub cerul liber și înfruntă vremea, animalele sălbatice și conflictele cu autoritățile. Este un portret direct al unei ocupații care presupune atât o mare libertate de mișcare, cât și riscuri și sacrificii greu de imaginat din afara acestei lumi. Proiecția are loc pe 22 octombrie, de la ora 21:00, la Sala Thalia.

„Muntele” (2026), regizat de Biljana Tutorov și Petar Glomazić, ne poartă în Muntenegru, unde Gara și fiica ei, Nada, trăiesc la o stână tradițională. Când un proiect de transformare a regiunii într-un poligon militar NATO amenință pășunile și gospodăria familiei, Gara devine o voce puternică a comunității, refuzând să renunțe la pământul și modul său de viață. Documentarul vorbește despre relația oamenilor cu teritoriul, despre dreptul comunităților de a-și apăra mijloacele de trai și despre curajul unei femei care se confruntă cu decizii luate departe de muntele pe care îl locuiește. Filmul are două proiecții: 22 octombrie, ora 16:00, la Cinema City 7, și 24 octombrie, ora 10:00, la Astra Film Cinema.

„Iarbă dulce” (Sweetgrass) urmărește una dintre ultimele mari deplasări ale turmelor de oi către pășunile montane din Montana, Statele Unite. Filmul surprinde munca păstorilor, relația lor cu animalele și cu peisajul, dar și efortul fizic și emoțional din spatele unei practici care se transformă și dispare treptat din anumite regiuni. Este o perspectivă asupra păstoritului care ne amintește că provocările acestei ocupații depășesc granițele României.

„Lână om oaie” (2026), documentarul regizorului austriac Walter Aigner, aduce în atenție o problemă economică și ecologică majoră: deși lâna este o resursă naturală valoroasă, o mare parte din producția europeană ajunge să fie distrusă, în timp ce fibrele sintetice domină piața. Urmărind activitatea a doi ciobani și traseul lânii, de la tunderea oilor până la utilizarea sau abandonarea ei, filmul explorează legăturile dintre creșterea animalelor, economie, biodiversitate și industria textilă. Prin interviuri realizate în 11 țări, documentarul arată cât de dificilă a devenit valorificarea unui produs care, timp de secole, a avut un rol esențial în gospodăriile pastorale. Proiecția are loc joi, 22 octombrie, de la ora 15:00, la Sala Thalia, fiind urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu regizorul Walter Aigner.

„Calea laptelui” (2026), cel mai recent documentar al regizorului Dumitru Budrala, ne apropie de viața unei familii de păstori din România. Un tată și fiul său străbat dealurile cu mii de oi, dormind sub cerul liber și înfruntând frigul, în timp ce mama îngrijește animalele și gospodăria de la munte și așteaptă întoarcerea copiilor de la internat. Filmul surprinde viața unei familii pentru care păstoritul înseamnă moștenire, muncă, despărțire și supraviețuire. Fără să idealizeze această existență, regizorul ne arată asprimea zilelor, dar și umorul, bucuria întâlnirilor și legăturile umane care fac posibilă continuarea unui mod de viață transmis din generație în generație. „Calea laptelui” va fi proiectat joi, 22 octombrie, de la ora 17:00, la Sala Thalia, în cadrul evenimentului DocTalk „Calea laptelui / Muntele viu”, urmat de dezbaterea publică de la ora 19:01. Filmul va putea fi văzut și duminică, 25 octombrie, de la ora 18:00, la Astra Film Cinema.

Privite împreună, aceste documentare ne arată că păstoritul nu este doar o ocupație a trecutului, ci o realitate vie, aflată la intersecția dintre tradiție și modernitate, economie și ecologie, libertatea oamenilor și constrângerile societății contemporane.

2026 este declarat de Organizația Națiunilor Unite Anul Internațional al Pajiștilor și Păstorilor

Păstoritul este una dintre cele mai vechi ocupații ale omenirii, dar și una dintre cele mai fascinante expresii ale capacității oamenilor de a trăi și de a se adapta în medii dificile. În România, oieritul și pășunatul au modelat timp de secole peisaje, comunități, economii locale, tradiții și identități culturale. Este o lume a muncii fizice intense, a cunoașterii animalelor, a anotimpurilor și a muntelui, dar și o lume a solidarității, a libertății, a riscurilor și a supraviețuirii. Nu este o lume perfectă și nici una care trebuie idealizată: există conflicte, inegalități, practici care trebuie îmbunătățite și provocări reale legate de condițiile de muncă, bunăstarea animalelor și protejarea naturii.

Dar păstoritul a demonstrat o remarcabilă reziliență, traversând schimbări politice, economice și sociale majore și găsind permanent modalități de adaptare la modernitate. Astăzi, în viața ciobanilor se întâlnesc întrebări despre hrană și securitate alimentară, criza climatică, biodiversitate, accesul la pășuni, proprietate, politici agricole, migrație, tehnologie și viitorul satului românesc.

În același timp, păstoritul extensiv contribuie la întreținerea pajiștilor, la conservarea unor habitate și la menținerea unor peisaje rurale modelate de activitatea umană de-a lungul secolelor. Aceste contribuții sunt recunoscute și la nivel internațional, 2026 fiind declarat de Organizația Națiunilor Unite Anul Internațional al Pajiștilor și Păstorilor.

Dincolo de imaginea romantică a ciobanului singuratic pe munte, descoperim o lume complexă, vie și profund contemporană, care merită cunoscută, înțeleasă și susținută. Iar pentru ca păstoritul să aibă un viitor, nu este suficient să îi recunoaștem valoarea culturală și ecologică. Este esențial ca oamenii care îl practică să poată trăi demn din munca lor.

Eco Ruralis, la dezbaterea „Cine ține muntele viu?” – despre viitorul păstoritului în România

Joi, 22 octombrie 2026, între orele 19:01 și 20:01, la Sala Thalia din Sibiu, Eco Ruralis participă la dezbaterea publică „Cine ține muntele viu?”, organizată de Astra Film Festival în cadrul programului DocTalk.

Discuția are loc după proiecția documentarului „Calea laptelui” (17:00–19:00), realizat de Dumitru Budrala, directorul Astra Film Festival, care aduce în fața publicului povestea unei familii de păstori din România și provocările unei ocupații transmise de-a lungul generațiilor.

Dezbaterea va fi moderată de jurnalistul Vitalie Cojocari, iar printre participanți se va afla Ramona Duminicioiu, președinta Asociației Eco Ruralis, organizație care reprezintă interesele țăranilor și micilor producători agricoli din România, inclusiv ale crescătorilor de animale. De asemenea, la dezbatere participă Dumitru Budrala, directorul Astra Film Festival.

România deține unul dintre cele mai mari efective de ovine din Uniunea Europeană, iar păstoritul continuă să fie o activitate importantă pentru numeroase gospodării și comunități rurale. Cu toate acestea, viitorul său este marcat de incertitudini. Cum putem asigura condiții economice, sociale și legislative în care păstoritul să continue să existe și să se dezvolte? Cum pot crescătorii de animale să obțină venituri corecte pentru produsele lor? Cum pot fi susținute micile gospodării pastorale și accesul acestora la pășuni, procesare și piețe de desfacere? Ce schimbări sunt necesare pentru ca generațiile tinere să poată vedea un viitor în această ocupație?

Acestea sunt câteva dintre întrebările esențiale pe care dezbaterea le aduce în fața publicului.

Prin participarea sa, Eco Ruralis își propune să aducă în prim-plan experiențele și nevoile concrete ale crescătorilor de animale și ale comunităților rurale, pentru care păstoritul nu este doar o tradiție culturală, ci o activitate economică, o sursă de hrană și venit și, adesea, fundamentul unui întreg mod de viață.

Ne dorim ca discuția să meargă dincolo de nostalgia pentru o lume tradițională și să deschidă un dialog despre condițiile necesare pentru ca păstoritul să rămână o activitate vie, viabilă și respectată.

Vă invităm la film și la dezbatere! Cine va ține muntele viu în viitor?

Ne dorim o sală plină, cu oameni curioși, cu întrebări, experiențe și perspective diferite: agricultori, crescători de animale, tineri, cercetători, iubitori ai muntelui, ai filmului documentar și ai satului românesc.

Veniți să vedem filmele, să ascultăm poveștile și, mai ales, să discutăm împreună!

Programul secțiunii „Muntele viu” și informații despre filme și bilete

Programul dezbaterii „Calea laptelui / Muntele viu”

Foto: ASTRA Film Festival

Articolul Pe 22 octombrie Eco Ruralis participă la Astra Film Festival, la dezbaterea despre viitorul păstoritului apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

COMUNICAT DE PRESĂ.

Procesul privind suspendarea derogărilor pentru neonicotinoide va fi rejudecat la Curtea de Apel Cluj

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a admis, la 14 octombrie 2026, recursul formulat de Asociația Eco Ruralis și Federația Asociațiilor Apicole din România – ROMAPIS. Înalta Curte a desființat hotărârea Curții de Apel Cluj din februarie 2026 și a trimis cauza spre rejudecare. Este o nouă victorie pentru organizațiile care contestă derogările acordate de Ministerul Agriculturii pentru utilizarea unor pesticide neonicotinoide, interzise în Uniunea Europeană din cauza riscurilor pentru albine și alți polenizatori.

Decizia a fost pronunțată prin Hotărârea nr. 4221 din 14 octombrie 2026, în dosarul nr. 34/33/2025*. ICCJ a respins, de asemenea, ca neavenit recursul formulat de Asociația Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR). Motivarea hotărârii urmează să fie publicată. Motivele deciziei vor fi cunoscute după publicarea motivării.

Un proces care a trecut prin patru etape de judecată – urmează a cincea!

Procesul inițiat de Eco Ruralis și ROMAPIS în ianuarie 2025 vizează suspendarea a trei autorizații de urgență, numite și derogări, emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la 5 decembrie 2024. Acestea au permis tratarea semințelor de porumb și floarea-soarelui cu pesticidele Cruiser 350 FS, Nuprid AL 600 FS și Picus 600 FS, care conțin neonicotinoide interzise în UE. Autorizațiile au avut o valabilitate de 90 de zile.

Cele două organizații contestă practica abuzivă a Ministerului Agriculturii de a acorda astfel de derogări în mod repetat, timp de 12 ani, deși legislația europeană le permite doar în situații excepționale, în condiții stricte.

De la începutul procesului, cauza a trecut prin mai multe etape:

1. Martie 2025: Curtea de Apel Cluj a admis cererea Eco Ruralis și ROMAPIS și a dispus suspendarea celor trei derogări. A fost prima victorie importantă în acest proces.
2. Octombrie 2025: ICCJ a casat hotărârea din martie și a trimis cauza spre rejudecare la Cluj, pentru soluționarea unor probleme procedurale.
3. Februarie 2026: Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare pentru lipsă de interes, considerând că expirarea autorizațiilor face inutilă continuarea judecății. Instanța nu a mai analizat motivele de ilegalitate invocate de Eco Ruralis și ROMAPIS pentru suspendarea derogărilor, obligînd totdată ONG-urile la plata unor cheltuieli de judecată semnificative în valoare totală de 18.226,12 lei.
4. Octombrie 2026: ICCJ a admis recursul Eco Ruralis și ROMAPIS, a desființat hotărârea din februarie și a trimis din nou cauza spre rejudecare. ONG-urile nu mai sunt obligate la plata cheltuielilor de judecată.

Derogări temporare, consecințe de durată

Acest proces scoate în evidență o problemă juridică esențială: cum pot fi contestate eficient derogări valabile doar 90 de zile, când judecarea lor poate dura ani?

Eco Ruralis și ROMAPIS susțin că expirarea autorizațiilor nu ar trebui să împiedice controlul judecătoresc. Altfel, autoritățile ar putea continua să emită derogări temporare, în timp ce instanțele nu ar mai ajunge să analizeze motivele pentru care acestea sunt contestate.

Miza depășește cele trei autorizații emise în decembrie 2024. Eco Ruralis, care reprezintă interesele micilor producători agricoli, și ROMAPIS, care reprezintă apicultorii, contestă o practică administrativă repetată, cu efecte asupra polenizatorilor, biodiversității și dreptului cetățenilor la hrană sănătoasă și un mediu sănătos. Prin acest demers, cele două organizații apără și interesele consumatorilor.

Demersurile juridice continuă

În paralel cu procesul de suspendare, Eco Ruralis și ROMAPIS au solicitat și anularea celor trei derogări. La 25 februarie 2026, Curtea de Apel Cluj a pronunțat o hotărâre favorabilă organizațiilor, anulând autorizațiile contestate. Procesul de anulare este distinct de cel privind suspendarea.

Decizia de ieri, 14 octombrie 2026, pronunțată de ICCJ, nu suspendă ea însăși autorizațiile și nu stabilește legalitatea acestora. Ea desființează hotărârea nefavorabilă din februarie și permite continuarea judecății cererii de suspendare.

Eco Ruralis și ROMAPIS sunt pregătite să revină la Curtea de Apel Cluj și să își susțină argumentele împotriva derogărilor pentru neonicotinoide.

Cele două organizații solicită Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să renunțe la practica derogărilor repetate și să susțină public un sistem integrat de combatere a dăunătorilor. Acesta trebuie să acorde prioritate metodelor preventive și alternativelor nechimice, iar atunci când pesticidele sunt necesare, să asigure utilizarea responsabilă a produselor autorizate, cu respectarea măsurilor de protecție a polenizatorilor, biodiversității și mediului.

Eco Ruralis și ROMAPIS vor continua demersurile juridice și publice pentru respectarea legislației europene și responsabilizarea autorităților care autorizează pesticide.

Mulțumiri:

Eco Ruralis și ROMAPIS îi mulțumesc avocatului Dumitru Dobrev, care a reprezentat cele două organizații în instanță, pentru profesionalismul, perseverența și implicarea sa în acest proces juridic complex.

Mulțumim, de asemenea, organizațiilor PAN Europe și Civique Forum pentru sprijinul acordat în demersurile noastre juridice împotriva derogărilor pentru neonicotinoide. Ne bucurăm totodată de solidaritatea unui număr tot mai mare de organizații ale societății civile din România, care ne-au susținut de-a lungul acestui proces și au contribuit la eforturile noastre comune pentru respectarea legislației europene, protejarea polenizatorilor și a mediului.

Referință juridică: ICCJ, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, dosarul nr. 34/33/2025*, Hotărârea nr. 4221/14.10.2026.

Comunicatul de presă în limba engleză – în format PDF.

Articolul Victorie procesuală pentru Eco Ruralis și ROMAPIS la Înalta Curte în dosarul neonicotinoidelor apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Emancipare economică pentru femeile din mediul rural!

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Mediul Rural, Asociația Eco Ruralis transmite un mesaj de susținere, recunoaștere și încurajare tuturor femeilor și fetelor din satele României, celor care muncesc în agricultură și în gospodării, precum și celor care lucrează ca muncitoare migrante în exploatații agricole și agroalimentare din străinătate.

Femeile conduc peste o treime dintre exploatațiile agricole din România, însă accesul lor la resurse, finanțare și protecție socială rămâne o problemă. Eco Ruralis solicită politici publice care să susțină independența economică a femeilor, în special a celor care practică agricultura țărănească.

Nu este suficient să le mulțumim femeilor pentru grija pe care o poartă pământului, familiilor și comunităților. Trebuie să le fie recunoscute drepturile și să aibă acces la resursele și oportunitățile de care au nevoie pentru a-și construi propriul viitor.

Inegalitatea în distribuirea muncii neremunerate este confirmată și de datele UN Women pentru România. Potrivit acestora, femeile și fetele de peste 10 ani dedică aproximativ 17,5% din timpul lor muncii domestice și de îngrijire neremunerate, comparativ cu 8,5% în cazul bărbaților și băieților. Femeile își asumă o parte disproporționată a responsabilităților de îngrijire, ceea ce le poate limita timpul disponibil pentru activități economice remunerate și pentru dezvoltare profesională.

În mediul rural, multe activități esențiale pentru funcționarea gospodăriilor sunt realizate de femei fără remunerație directă: îngrijirea animalelor, cultivarea terenurilor, prelucrarea produselor agricole, creșterea copiilor și îngrijirea membrilor vârstnici ai familiei. Această muncă susține economia gospodăriilor și a satelor, dar nu le garantează femeilor acces independent la venituri, asigurări de sănătate sau pensii.

Munca neremunerată nu înseamnă lipsa muncii. Iar lipsa unui venit propriu nu trebuie să însemne lipsa accesului la sănătate, siguranță și demnitate.

Femeile susțin agricultura țărănească și economia locală. Politicile agricole trebuie să le susțină pe ele.

Potrivit raportului OCDE Policies for the Future of Farming and Food in Romania, publicat în 2026, femeile reprezentau aproximativ 37% dintre titularii exploatațiilor agricole din România, comparativ cu 32% la nivelul Uniunii Europene, conform datelor din 2020.

Din experiența și datele colectate de Asociația Eco Ruralis în lucrul cu comunitățile agricole, constatăm că femeile sunt prezente în special în agricultura țărănească și în exploatațiile agricole de mici dimensiuni, mai degrabă decât în agricultura industrială.

Această realitate trebuie să se reflecte în modul în care sunt concepute și distribuite fondurile publice pentru agricultură.

În România, APIA și AFIR gestionează fonduri publice importante pentru agricultură și dezvoltare rurală, însă datele publicate de autorități nu oferă o imagine clară și centralizată asupra distribuției subvențiilor și finanțărilor între femei și bărbați.

Dacă femeile conduc peste o treime dintre exploatațiile agricole din România, cât din sprijinul financiar destinat agriculturii ajunge efectiv la ele? Și câte dintre aceste finanțări sunt accesibile femeilor care lucrează în ferme mici și gospodării țărănești?

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Mediul Rural, Asociația Eco Ruralis solicită:

1. Acces echitabil la sprijin agricol din fonduri publice europene și naționale, inclusiv instituirea unei cote minime de 30% pentru femei ca beneficiare directe ale măsurilor de finanțare și dezvoltare rurală, cu atenție specială pentru fermele mici și agricultura țărănească.
2. Transparență în distribuirea fondurilor publice, prin publicarea anuală de către APIA și AFIR a numărului beneficiarilor și a valorii finanțărilor, defalcate pe sexe și dimensiuni ale exploatațiilor agricole.
3. Sprijin pentru independența economică a femeilor, prin finanțări adaptate fermelor mici, acces la piețe locale, cooperative și forme de asociere, precum și prin măsuri care să le permită femeilor să obțină venituri proprii din activitatea agricolă și să participe la deciziile privind utilizarea veniturilor gospodăriei.
4. Recunoașterea muncii femeilor în agricultura familială, inclusiv prin mecanisme accesibile de asigurare de sănătate, pensii și protecție socială pentru persoanele care desfășoară activități agricole neremunerate.
5. Investiții în servicii publice rurale, inclusiv servicii de îngrijire, educație, sănătate și transport, care să reducă povara responsabilităților neremunerate și să ofere femeilor mai multă autonomie economică.
6. Evaluarea impactului măsurilor fiscale și de austeritate asupra femeilor din mediul rural, astfel încât politicile publice să nu adâncească dependența economică și vulnerabilitatea persoanelor din gospodăriile rurale.

Un mesaj pentru femeile din mediul rural: munca noastră are valoare, vocea noastră contează, suntem importante pentru societate!

Nu trebuie să alegem între grija pentru familie și independența economică. Nu trebuie să rămânem invizibile în statisticile agricole sau dependente economic doar pentru că munca noastră se desfășoară într-o gospodărie mică.

Vă încurajăm să aveți încredere în voi, în cunoștințele și capacitățile voastre, să vă susțineți reciproc, să colaborați, să vă organizați și să vă faceți vocile auzite.

Nu lăsați pe nimeni să vă descurajeze să munciți pentru un salariu propriu și pentru independența voastră economică. Aveți dreptul să vă lărgiți orizonturile, să căutați oportunități de muncă plătită corect, cu drept la pensie și acces la servicii de sănătate. Aveți dreptul să vă construiți propriul drum, să luați decizii pentru voi și să vă bucurați de roadele muncii voastre.

Emanciparea economică a femeilor din mediul rural nu este o responsabilitate a femeilor. Este un drept al femeilor și o responsabilitate a întregii societăți.

Surse și referințe

1. OCDE (2026), Policies for the Future of Farming and Food in Romania, secțiunea 1.4.2 – Gender.
2. UN Women (2026), Statement for the International Day of Rural Women, 15 October 2026.
3. UN Women Data Hub, Romania – Country Profile.
4. Asociația Eco Ruralis, comunicat de presă din 15 octombrie 2025, privind emanciparea economică a femeilor din mediul rural.

Articolul Ziua Internațională a Femeilor din Mediul Rural apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

A fost o vreme când bobul creștea în grădinile țărănești, alături de fasole, mazăre și alte leguminoase, sau păstăioase, cum se spune pe la țară. Cu boabele sale mari, bobul era și este o mâncare simplă, hrănitoare și accesibilă. Se consuma proaspăt, în sezon, sau uscat, păstrat pentru lunile reci. Astăzi, această leguminoasă aproape că a dispărut din bucătăria românească, deși odinioară făcea parte din alimentația gospodăriilor țărănești și orășenești.

Cum am ajuns să uităm bobul?

Pierderea bobului din alimentația noastră este legată și de transformările profunde prin care a trecut agricultura românească în secolul XX.

În perioada comunistă, colectivizarea agriculturii (1949–1962) a restrâns drastic autonomia țăranilor asupra pământului, mijloacelor de producție și alegerii culturilor. Agricultura a fost reorganizată în jurul cooperativelor de stat și al planificării centralizate, în detrimentul multor practici ale gospodăriei țărănești.

Într-o perioadă destul de rapidă, asta a dus la uniformizarea producției agricole și la dispariția bobului din grădini, din bucătării dar și dispariția cunoștințelor despre cultivarea, păstrarea și prepararea acestor plante. Mai târziu, în anii 1980, lipsurile și raționalizarea alimentelor au limitat și mai mult posibilitățile de alegere ale consumatorilor și țăranilor.

De asemenea, urbanizarea, schimbarea obiceiurilor culinare și orientarea agriculturii către un număr redus de culturi comerciale au contribuit, la marginalizarea sa. Totuși, pierderea autonomiei țărănești a reprezentat o ruptură importantă în relația dintre oameni, semințe și hrană.

O leguminoasă cu valoare nutritivă remarcabilă

Bobul (Vicia faba) este bogat în proteine vegetale și fibre alimentare, care contribuie la sațietate și la o digestie sănătoasă. Furnizează folat (vitamina B9), fier, magneziu și potasiu, fiind un ingredient valoros într-o alimentație diversificată.

Poate fi pregătit în ciorbe, tocănițe, poate fi pasat, pregătit în salate sau mâncăruri cu usturoi și verdețuri. Bobul are gustul simplu și bogat: dulceag și proaspăt când este tânăr, cremos și ușor aromat, cu note de nucă, atunci când este gătit. O savoare delicată, consistentă, undeva între mazăre și fasole.

De ce avem nevoie de mai multe surse de proteine?

Într-o lume în care creșterea industrială a animalelor pune o presiune considerabilă asupra mediului, agravând schimbările climatice prin emisii de gaze cu efect de seră, consum de resurse și poluarea apei și a solului, diversificarea surselor de proteine devine tot mai importantă.

Producția globală de proteine vegetale se bazează excesiv pe soia, cultivată pe suprafețe extinse, inclusiv pentru furajarea animalelor. Cultivarea sa necesită consum mare de apă.

Bobul reprezintă o alternativă valoroasă, mai ales în sistemele agricole adaptate condițiilor locale. Poate valorifica precipitațiile din perioadele mai umede și poate fi cultivat cu mai puține irigații sau deloc.

În plus, bobul poate fixa azotul în sol, contribuind la fertilitatea acestuia și la reducerea necesarului de îngrășăminte chimice.

Să readucem bobul în grădini și în farfurii!

Redescoperirea bobului înseamnă mai mult decât recuperarea unui aliment. Înseamnă diversificarea alimentației, îmbogățirea agrobiodiversității în grădinile țărănești.

Prin proiectul european Horizon Europe PROSPER, specii vechi de leguminoase, mai puțin cultivate astăzi, sunt readuse în atenția țăranilor și consumatorilor din România. Culturile experimentale de bob realizate de Eco Ruralis în județul Buzău, în satele Dâmbroca și Vadu Pașii, contribuie la explorarea potențialului acestei plante pentru alimentație și agricultură.

Povestea bobului în format pdf.

Material realizat prin proiectul Horizon Europe Promovarea speciilor vechi de leguminoase, rezistente la condiții adverse, pentru o agricultură durabilă și securitate alimentară – PROSPER. www.prosper-horizon.eu

Articolul Povestea bobului – leguminoasa uitată din bucătăria țărănească apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

În perioada 16–18 septembrie 2026, Eco Ruralis a participat la cea de-a doua ediție a Conferinței Internaționale de Biologie Funcțională, organizată în Varna, Bulgaria, de către Institutul de Fiziologia Plantelor și Genetică (IPPG) al Academiei de Științe a Bulgariei (BAS), în colaborare cu Secția de Fiziologie și Biochimie Vegetală a Uniunii Oamenilor de Știință din Bulgaria.

Pentru Eco Ruralis, a fost un moment foarte important: a fost pentru prima dată când am participat cu o prezentare la o conferință științifică de acest fel.

Ramona Duminicioiu, președinta Eco Ruralis, a fost invitată să susțină prezentarea „Agroecologia și sistemele alimentare din România: perspectiva micilor producători asupra crizei actuale”.

Conferința a adus împreună cercetători din mai multe țări și din diferite domenii ale biologiei: fiziologia plantelor, genetica, biologia celulară și moleculară, biodiversitatea, resursele genetice, biotehnologia, agricultura și știința alimentelor.

Au participat cercetători din Bulgaria, Ungaria, Turcia și Franța, iar în comunitatea științifică prezentă s-au aflat și cercetători originari din Ucraina și Siria, care își continuă în prezent activitatea de cercetare în alte țări din regiune.

Pentru noi a avut o semnificație aparte și faptul că această conferință a fost organizată în Europa de Est, de cercetători din Bulgaria. Avem nevoie de mai multe astfel de întâlniri în regiunea noastră și de o colaborare mai puternică între cercetători, agricultori și organizațiile lor.

Mulțumim Institutului de Fiziologia Plantelor și Genetică al Academiei Bulgare de Științe, prof. dr. Valya Vassileva, președinta conferinței, și întregii echipe de organizare pentru invitație, pentru ospitalitate și pentru schimbul extraordinar de idei pe care l-am avut în aceste zile.

De ce este România atât de interesantă pentru această discuție?

Prezentarea Eco Ruralis a pornit de la o realitate aparte a agriculturii din România: 31,8% din toate fermele Uniunii Europene se află în țara noastră. România are aproximativ 2,84 milioane de exploatații agricole, iar 95,8% dintre ele au mai puțin de 10 hectare. În spatele acestor cifre sunt milioane de oameni care lucrează zi de zi cu pământul, semințele, plantele, animalele, apa, insectele și natura din jurul fermelor lor.

De aici a pornit una dintre întrebările principale ale prezentării: ce înseamnă existența unui număr atât de mare de mici producători pentru biodiversitate, pentru ceea ce știm despre plante și agricultură și pentru securitatea alimentară?

Micile ferme nu produc doar hrană. Mulți țărani păstrează și înmulțesc soiuri locale, cultivă mai multe specii și varietăți, fac observații în câmp despre cum se schimbă plantele de la un an la altul și își adaptează modul de lucru în funcție de sol, apă, climă, boli sau dăunători. Toate acestea înseamnă experiență acumulată în ani și generații de agricultură.

Țăranii nu sunt doar beneficiari și utilizatori de informații. Ei învață permanent din ceea ce fac.

Unul dintre mesajele principale ale prezentării a fost că agricultorii nu trebuie văzuți doar ca oameni cărora cercetătorii le spun ce și cum să facă. Țăranii observă, încearcă, aleg, compară și se adaptează.

Un țăran care păstrează semințe observă, de exemplu, care plante rezistă mai bine la secetă, care sunt mai sensibile la boli, care se adaptează mai bine la solul său sau care produc mai bine în anumite condiții. Apoi selectează semințele, încearcă din nou anul următor și transmite mai departe ceea ce a învățat.

Această experiență practică nu este același lucru cu cercetarea făcută într-un laborator sau într-un institut. Știința și experiența din fermă au metode diferite. Dar cercetătorul și țăranul lucrează, în cele din urmă, cu aceleași resurse: plante, semințe, sol, apă, microorganisme, animale și mediul în care toate acestea trăiesc. De aceea este atât de important să se întâlnească.

Țăranii au nevoie de cercetători. Cercetătorii au nevoie de țărani.

Aceasta a fost una dintre ideile pe care am vrut cel mai mult să le aducem la conferința din Bulgaria. Agricultura se schimbă rapid. Schimbările climatice, seceta, temperaturile extreme, bolile plantelor și multe alte probleme îi obligă pe agricultori să se adapteze.

Cercetarea poate ajuta enorm. Cercetătorii pot explica ce se întâmplă în interiorul unei plante atunci când este afectată de secetă, cum funcționează anumite caracteristici genetice, ce se întâmplă în sol sau cum interacționează plantele cu microorganismele și insectele.

Dar și cercetătorii au nevoie de oamenii care sunt în teren în fiecare zi. Țăranii pot spune ce observă, ce probleme apar, ce varietăți funcționează în anumite locuri, ce s-a schimbat în ultimii ani și ce întrebări au nevoie de răspunsuri.

Ferma și laboratorul nu trebuie să fie două lumi separate.

Avem nevoie de mai multe situații în care cercetătorii și țăranii pun întrebările împreună, testează soluții și învață unii de la ceilalți. Agroecologia poate crea tocmai această legătură între cercetare și experiența de zi cu zi din ferme. Nu putem vorbi despre plante fără să vorbim și despre oamenii care le cultivă

O altă parte a prezentării noastre a fost dedicată crizei prin care trec micii producători.

Mesajul a fost simplu: nu putem vorbi despre cât de rezistentă este o fermă fără să vorbim și despre situația oamenilor care o întrețin. În prezentare, această idee a fost formulată prin legătura dintre reziliența agroecosistemelor și cea a oamenilor care le gestionează.

Un țăran se poate adapta la un an dificil. Poate schimba anumite culturi, poate folosi alte semințe, poate găsi alte metode de lucru.

Dar ce se întâmplă când mai multe probleme apar în același timp? Schimbările climatice, creșterea costurilor de producție, prețurile mici sau instabile, dificultatea de a ajunge pe piață, concentrarea terenurilor, migrația și îmbătrânirea populației rurale se adună.

Pentru un mic producător, toate acestea ajung la câteva întrebări foarte simple: mai pot continua să fac agricultură? Îmi pot păstra pământul? Pot să trăiesc din ceea ce produc? Cine va continua ferma după mine? Sunt ascultat atunci când se iau decizii care îmi afectează munca?

Țăranii sunt obișnuiți cu perioade grele și au găsit multe moduri de a se adapta. Diversifică producția, păstrează semințe adaptate condițiilor locale, combină metode vechi cu soluții noi și se bazează pe familie, comunitate și cooperare.

Această capacitate de adaptare este foarte importantă. Dar nu putem cere agricultorilor să suporte la nesfârșit tot mai multe presiuni doar pentru că au demonstrat că sunt rezilienți.

Cazul neonicotinoidelor: când țăranii se implică pentru protejarea naturii și agriculturii

În cadrul conferinței am prezentat și experiența Eco Ruralis privind neonicotinoidele în România. După ani de acțiuni publice, Eco Ruralis a contestat în instanță autorizațiile acordate pentru utilizarea acestor pesticide. În 2025 au apărut primele hotărâri de suspendare, iar la 25 februarie 2026 Curtea de Apel Cluj a anulat autorizațiile contestate.

Am vorbit despre acest caz pentru că arată că țăranii și organizațiile lor nu trebuie să fie doar spectatori atunci când se iau decizii care afectează agricultura și biodiversitatea.

Cercetarea ne ajută să înțelegem efectele diferitelor practici asupra plantelor, polenizatorilor, solului și mediului. Dar pentru ca rezultatele cercetării să ajungă să conteze și în teren, este nevoie și de oameni care să le folosească, să le discute și, atunci când este nevoie, să ceară schimbări.

Pentru Eco Ruralis, participarea la Conferința Internațională de Biologie Funcțională a fost o ocazie extraordinară de a asculta cercetători, de a pune întrebări, de a descoperi cercetări noi și de a discuta despre lucrurile pe care știința și agricultura practică le pot face împreună. Ne-am întors din Bulgaria cu contacte noi, idei noi și cu dorința de a continua aceste legături.

Ne bucurăm cu atât mai mult că această întâlnire a avut loc în Europa de Est și a fost organizată de cercetători din Bulgaria. Regiunea noastră are foarte multă experiență, biodiversitate, cercetare și oameni de la care putem învăța.

Website-ul oficial al Conferinței Internaționale de Biologie Funcțională: https://funbio.bio21.bas.bg/

Articolul Eco Ruralis la Conferința Internațională de Biologie Funcțională din Bulgaria apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.