Astra Film Festival ne invită să descoperim lumea fascinantă a păstoritului și a comunităților montane, prin filme documentare și o dezbatere despre prezentul și viitorul acestei ocupații ancestrale. Pe 22 octombrie, Eco Ruralis participă la discuția publică „Cine ține muntele viu?”, organizată după proiecția documentarului „Calea laptelui”, realizat de Dumitru Budrala, regizor și director al Astra Film Festival.

17 – 25 octombrie 2026 o nouă ediție a Astra Film Festival la Sibiu

Între 17 și 25 octombrie 2026, Sibiul găzduiește o nouă ediție a Astra Film Festival, un eveniment de referință pentru cinematografia documentară, care aduce în fața publicului povești despre oameni, comunități și realități sociale din întreaga lume.

„Muntele viu – Cine ține muntele viu?” – secțiune de filme despre păstorit și agricultura montană

Anul acesta, festivalul propune secțiunea tematică „Muntele viu – Cine ține muntele viu?”, dedicată păstoritului, transhumanței, agriculturii montane și comunităților care trăiesc în strânsă legătură cu muntele. Filmele secțiunii sunt prezentate în cadrul festivalului, cu proiecții programate pe 22, 24 și 25 octombrie, și ne invită să privim dincolo de imaginea idilică a turmelor pe pășunile alpine, către viețile, munca și provocările oamenilor care continuă aceste practici.

Dezbaterea publică „Cine ține muntele viu?” – joi, 22 octombrie, de la ora 17:00, la Sala Thalia din Sibiu

Un moment central al programului va avea loc joi, 22 octombrie, la Sala Thalia din Sibiu. De la ora 17:00, publicul este invitat la proiecția documentarului „Calea laptelui”, realizat de Dumitru Budrala, directorul Astra Film Festival. După proiecție, între 19:01 și 20:01, va avea loc dezbaterea publică „Cine ține muntele viu?”, moderată de jurnalistul Vitalie Cojocari, la care participă și Ramona Duminicioiu, președinta Asociației Eco Ruralis.

„Muntele viu” – povești despre păstori, transhumanță și comunitățile care trăiesc din munca lor

Ce înseamnă să petreci luni întregi pe drum cu turma? Cum se schimbă viața unei familii atunci când munca presupune despărțiri îndelungate, frig, izolare și incertitudine? Ce se întâmplă când pășunile sunt amenințate, iar produsele obținute din creșterea animalelor devin tot mai greu de valorificat?

Secțiunea „Muntele viu” explorează aceste întrebări prin documentare realizate în perioade și locuri diferite, din România până în Iran, Muntenegru și Statele Unite ale Americii.

„Iarba: lupta pentru viață a unei națiuni” (1925), realizat de Merian C. Cooper și Ernest Schoedsack, este un documentar mut despre transhumanța comunității Bakhtiari din Iran. Filmul urmărește o migrație sezonieră impresionantă, în care zeci de mii de oameni, împreună cu turmele lor, traversează râuri și munți pentru a ajunge la pășunile de care depinde supraviețuirea comunității. Realizat în urmă cu un secol, documentarul rămâne o mărturie extraordinară despre curajul, ingeniozitatea și rezistența oamenilor care trăiesc din păstorit. Filmul va fi proiectat pe 22 octombrie, de la ora 21:00, la Cinema City 7.

„La drum”, documentarul lui Dumitru Budrala despre ciobanii transhumanți din sudul Transilvaniei, surprinde o lume în care viața este organizată în jurul deplasării turmelor și al căutării pășunilor. Pornind de la o tragedie petrecută în 1997, filmul dezvăluie dificultățile celor care parcurg zilnic distanțe mari, dorm sub cerul liber și înfruntă vremea, animalele sălbatice și conflictele cu autoritățile. Este un portret direct al unei ocupații care presupune atât o mare libertate de mișcare, cât și riscuri și sacrificii greu de imaginat din afara acestei lumi. Proiecția are loc pe 22 octombrie, de la ora 21:00, la Sala Thalia.

„Muntele” (2026), regizat de Biljana Tutorov și Petar Glomazić, ne poartă în Muntenegru, unde Gara și fiica ei, Nada, trăiesc la o stână tradițională. Când un proiect de transformare a regiunii într-un poligon militar NATO amenință pășunile și gospodăria familiei, Gara devine o voce puternică a comunității, refuzând să renunțe la pământul și modul său de viață. Documentarul vorbește despre relația oamenilor cu teritoriul, despre dreptul comunităților de a-și apăra mijloacele de trai și despre curajul unei femei care se confruntă cu decizii luate departe de muntele pe care îl locuiește. Filmul are două proiecții: 22 octombrie, ora 16:00, la Cinema City 7, și 24 octombrie, ora 10:00, la Astra Film Cinema.

„Iarbă dulce” (Sweetgrass) urmărește una dintre ultimele mari deplasări ale turmelor de oi către pășunile montane din Montana, Statele Unite. Filmul surprinde munca păstorilor, relația lor cu animalele și cu peisajul, dar și efortul fizic și emoțional din spatele unei practici care se transformă și dispare treptat din anumite regiuni. Este o perspectivă asupra păstoritului care ne amintește că provocările acestei ocupații depășesc granițele României.

„Lână om oaie” (2026), documentarul regizorului austriac Walter Aigner, aduce în atenție o problemă economică și ecologică majoră: deși lâna este o resursă naturală valoroasă, o mare parte din producția europeană ajunge să fie distrusă, în timp ce fibrele sintetice domină piața. Urmărind activitatea a doi ciobani și traseul lânii, de la tunderea oilor până la utilizarea sau abandonarea ei, filmul explorează legăturile dintre creșterea animalelor, economie, biodiversitate și industria textilă. Prin interviuri realizate în 11 țări, documentarul arată cât de dificilă a devenit valorificarea unui produs care, timp de secole, a avut un rol esențial în gospodăriile pastorale. Proiecția are loc joi, 22 octombrie, de la ora 15:00, la Sala Thalia, fiind urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu regizorul Walter Aigner.

„Calea laptelui” (2026), cel mai recent documentar al regizorului Dumitru Budrala, ne apropie de viața unei familii de păstori din România. Un tată și fiul său străbat dealurile cu mii de oi, dormind sub cerul liber și înfruntând frigul, în timp ce mama îngrijește animalele și gospodăria de la munte și așteaptă întoarcerea copiilor de la internat. Filmul surprinde viața unei familii pentru care păstoritul înseamnă moștenire, muncă, despărțire și supraviețuire. Fără să idealizeze această existență, regizorul ne arată asprimea zilelor, dar și umorul, bucuria întâlnirilor și legăturile umane care fac posibilă continuarea unui mod de viață transmis din generație în generație. „Calea laptelui” va fi proiectat joi, 22 octombrie, de la ora 17:00, la Sala Thalia, în cadrul evenimentului DocTalk „Calea laptelui / Muntele viu”, urmat de dezbaterea publică de la ora 19:01. Filmul va putea fi văzut și duminică, 25 octombrie, de la ora 18:00, la Astra Film Cinema.

Privite împreună, aceste documentare ne arată că păstoritul nu este doar o ocupație a trecutului, ci o realitate vie, aflată la intersecția dintre tradiție și modernitate, economie și ecologie, libertatea oamenilor și constrângerile societății contemporane.

2026 este declarat de Organizația Națiunilor Unite Anul Internațional al Pajiștilor și Păstorilor

Păstoritul este una dintre cele mai vechi ocupații ale omenirii, dar și una dintre cele mai fascinante expresii ale capacității oamenilor de a trăi și de a se adapta în medii dificile. În România, oieritul și pășunatul au modelat timp de secole peisaje, comunități, economii locale, tradiții și identități culturale. Este o lume a muncii fizice intense, a cunoașterii animalelor, a anotimpurilor și a muntelui, dar și o lume a solidarității, a libertății, a riscurilor și a supraviețuirii. Nu este o lume perfectă și nici una care trebuie idealizată: există conflicte, inegalități, practici care trebuie îmbunătățite și provocări reale legate de condițiile de muncă, bunăstarea animalelor și protejarea naturii.

Dar păstoritul a demonstrat o remarcabilă reziliență, traversând schimbări politice, economice și sociale majore și găsind permanent modalități de adaptare la modernitate. Astăzi, în viața ciobanilor se întâlnesc întrebări despre hrană și securitate alimentară, criza climatică, biodiversitate, accesul la pășuni, proprietate, politici agricole, migrație, tehnologie și viitorul satului românesc.

În același timp, păstoritul extensiv contribuie la întreținerea pajiștilor, la conservarea unor habitate și la menținerea unor peisaje rurale modelate de activitatea umană de-a lungul secolelor. Aceste contribuții sunt recunoscute și la nivel internațional, 2026 fiind declarat de Organizația Națiunilor Unite Anul Internațional al Pajiștilor și Păstorilor.

Dincolo de imaginea romantică a ciobanului singuratic pe munte, descoperim o lume complexă, vie și profund contemporană, care merită cunoscută, înțeleasă și susținută. Iar pentru ca păstoritul să aibă un viitor, nu este suficient să îi recunoaștem valoarea culturală și ecologică. Este esențial ca oamenii care îl practică să poată trăi demn din munca lor.

Eco Ruralis, la dezbaterea „Cine ține muntele viu?” – despre viitorul păstoritului în România

Joi, 22 octombrie 2026, între orele 19:01 și 20:01, la Sala Thalia din Sibiu, Eco Ruralis participă la dezbaterea publică „Cine ține muntele viu?”, organizată de Astra Film Festival în cadrul programului DocTalk.

Discuția are loc după proiecția documentarului „Calea laptelui” (17:00–19:00), realizat de Dumitru Budrala, directorul Astra Film Festival, care aduce în fața publicului povestea unei familii de păstori din România și provocările unei ocupații transmise de-a lungul generațiilor.

Dezbaterea va fi moderată de jurnalistul Vitalie Cojocari, iar printre participanți se va afla Ramona Duminicioiu, președinta Asociației Eco Ruralis, organizație care reprezintă interesele țăranilor și micilor producători agricoli din România, inclusiv ale crescătorilor de animale. De asemenea, la dezbatere participă Dumitru Budrala, directorul Astra Film Festival.

România deține unul dintre cele mai mari efective de ovine din Uniunea Europeană, iar păstoritul continuă să fie o activitate importantă pentru numeroase gospodării și comunități rurale. Cu toate acestea, viitorul său este marcat de incertitudini. Cum putem asigura condiții economice, sociale și legislative în care păstoritul să continue să existe și să se dezvolte? Cum pot crescătorii de animale să obțină venituri corecte pentru produsele lor? Cum pot fi susținute micile gospodării pastorale și accesul acestora la pășuni, procesare și piețe de desfacere? Ce schimbări sunt necesare pentru ca generațiile tinere să poată vedea un viitor în această ocupație?

Acestea sunt câteva dintre întrebările esențiale pe care dezbaterea le aduce în fața publicului.

Prin participarea sa, Eco Ruralis își propune să aducă în prim-plan experiențele și nevoile concrete ale crescătorilor de animale și ale comunităților rurale, pentru care păstoritul nu este doar o tradiție culturală, ci o activitate economică, o sursă de hrană și venit și, adesea, fundamentul unui întreg mod de viață.

Ne dorim ca discuția să meargă dincolo de nostalgia pentru o lume tradițională și să deschidă un dialog despre condițiile necesare pentru ca păstoritul să rămână o activitate vie, viabilă și respectată.

Vă invităm la film și la dezbatere! Cine va ține muntele viu în viitor?

Ne dorim o sală plină, cu oameni curioși, cu întrebări, experiențe și perspective diferite: agricultori, crescători de animale, tineri, cercetători, iubitori ai muntelui, ai filmului documentar și ai satului românesc.

Veniți să vedem filmele, să ascultăm poveștile și, mai ales, să discutăm împreună!

Programul secțiunii „Muntele viu” și informații despre filme și bilete

Programul dezbaterii „Calea laptelui / Muntele viu”

Foto: ASTRA Film Festival

Articolul Pe 22 octombrie Eco Ruralis participă la Astra Film Festival, la dezbaterea despre viitorul păstoritului apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Asociația Eco Ruralis înțelege situația dificilă în care se află crescătorii de ovine și caprine și efectele economice pe care restricțiile sanitar-veterinare le au asupra fermelor. Protestele din aceste zile, generate de prelungirea până la sfârșitul anului 2026 a interdicției privind exportul de ovine vii,  trebuie însă să deschidă o discuție mai amplă: ce fel de zootehnie vrem în România?

Soluția nu este revenirea la situația de dinaintea crizei. România trebuie să își reducă radical dependența de exportul de animale vii și să își asume eliminarea transporturilor de animale pe distanțe lungi și a exportului de animale vii. Acest model este vulnerabil economic, sanitar și din perspectiva bunăstării animalelor și lasă prea puțină valoare adăugată în ferme și în comunitățile rurale.

Să exportăm produse cu valoare adăugată, nu animale vii

Exportul de animale vii înseamnă exportul unei materii prime. Sacrificarea, tranșarea, procesarea și comercializarea cărnii sunt activitățile care pot crea valoare adăugată și locuri de muncă.

Avem nevoie de abatoare locale de capacitate mică, abatoare mobile, centre de sacrificare și unități de procesare accesibile crescătorilor de animale mici și mijlocii. Lipsa acestei infrastructuri îi face pe fermieri dependenți de intermediari și de exportul în viu. Politica publică trebuie să îi ajute să urce în lanțul valoric, astfel încât o parte mult mai mare din prețul produsului final să rămână la producător și în economia locală.

Bunăstarea animalelor nu se termină la poarta fermei

Pentru noi, ca producători, contează ce se întâmplă cu animalele și după ce părăsesc ferma. Ne interesează în ce condiții sunt transportate și ce se întâmplă cu ele până la destinația finală. Transporturile pe distanțe lungi, în special cele maritime, expun animalele la suferință, stres, temperaturi extreme, răniri, îmbolnăviri și, în cazurile cele mai grave, moarte. Numeroasele incidente petrecute de-a lungul anilor în transportul internațional de animale vii arată că e o problemă majoră pentru bunăstarea animalelor.

De aceea, susținem că animalele trebuie sacrificate cât mai aproape de locul în care au fost crescute. Pe distanțe lungi ar trebui să transportăm carne și produse procesate, nu animale vii.

Protejarea raselor autohtone și a micilor crescători trebuie să devină o prioritate

Un model zootehnic mai bun înseamnă și protejarea și promovarea raselor autohtone, a fermelor țărănești, a păstoritului extensiv și a micilor producători. Rasele locale sunt rezultatul unei selecții și adaptări de generații la condițiile de climă, relief și pășunat și reprezintă o resursă genetică, economică și culturală care trebuie conservată.

Sprijinul public trebuie orientat și către crescătorii care mențin aceste rase, către accesul lor la pășuni și terenuri, către cooperative și infrastructură locală de sacrificare și procesare și către dezvoltarea unor piețe pentru produse provenite din rase autohtone. Nu este suficient să creștem animale. Trebuie să construim economii locale în jurul lor, astfel încât de valoarea cărnii, laptelui, brânzeturilor, lânii și a altor produse să beneficieze cât mai mult fermierii și comunitățile rurale.

Criza sanitar-veterinară cere responsabilitate

Actuala situație nu poate fi pusă pe seama Comisiei Europene. România se confruntă din 2024 cu pesta micilor rumegătoare. Restricțiile actuale sunt consecința unei probleme epidemiologice reale. Protestul actual contestă tocmai prelungirea restricțiilor impuse din cauza acestor focare.

Autoritățile române, în primul rând ANSVSA, trebuie să răspundă pentru felul în care au prevenit, supravegheat și gestionat aceste epidemii. România are nevoie de un sistem sanitar-veterinar mai transparent și mai eficient, cu supraveghere epidemiologică reală, trasabilitate, biosecuritate și măsuri de prevenție aplicate consecvent.

Vaccinarea trebuie să fie unul dintre instrumentele centrale de prevenire și control al bolilor, mai ales în cazul animalelor destinate comercializării, alături de supraveghere epidemiologică, trasabilitate și măsuri stricte de biosecuritate. Dacă România dorește să mențină circulația și comerțul cu animale vii, trebuie să poată garanta un nivel ridicat de protecție sanitar-veterinară. Nu putem cere libertate de export fără să ne asumăm, în același timp, măsurile necesare pentru prevenirea și controlul răspândirii bolilor.

Trebuie să discutăm și despre riscurile asociate concentrării unui număr foarte mare de animale în exploatații intensive. Cu cât efectivele sunt mai concentrate, cu atât consecințele unui focar pot fi mai grave. O zootehnie rezilientă înseamnă ferme diversificate, efective adaptate resurselor locale și standarde serioase de biosecuritate.

Avem nevoie de o altfel de zootehnie

Eco Ruralis nu susține abandonarea crescătorilor de ovine și caprine. Dimpotrivă, vrem ca această activitate ancestrală să aibă un viitor economic și social în România. Dar pentru asta nu putem continua cu un model dependent de exportul de animale vii și vulnerabil la fiecare criză sanitară sau comercială.

Cerem Guvernului României:

1.⁠ ⁠Un plan național pentru eliminarea treptată a exportului de animale vii și a transporturilor de animale pe distanțe lungi, însoțit de măsuri care să permită crescătorilor să facă tranziția către comercializarea cărnii și a produselor cu valoare adăugată.

2.⁠ ⁠Dezvoltarea unei rețele naționale de abatoare mici, locale și mobile, accesibile gospodăriilor țărănești și crescătorilor mici și mijlocii, împreună cu investiții în unități de tranșare, procesare, depozitare și lanțuri frigorifice. Sacrificarea trebuie să poată avea loc cât mai aproape de fermă.

3.⁠ ⁠Sprijinirea cooperativelor și a infrastructurii deținute sau administrate de producători, astfel încât o parte mai mare din valoarea cărnii, laptelui, brânzeturilor, lânii și a altor produse să rămână la fermieri și în comunitățile rurale, nu la intermediari.

4.⁠ ⁠Protejarea raselor autohtone și a păstoritului extensiv, prin programe dedicate crescătorilor care conservă patrimoniul genetic local, acces echitabil la pășuni și stimularea procesării și comercializării produselor provenite din aceste rase.

5.⁠ ⁠O politică sanitar-veterinară bazată pe prevenție, nu doar pe intervenții în situații de criză, care să includă supraveghere epidemiologică, trasabilitate, controale eficiente, biosecuritate și vaccinare atunci când aceasta este justificată și permisă.

6.⁠ ⁠Transparență și responsabilitate din partea ANSVSA și a celorlalte autorități competente, inclusiv publicarea clară și la timp a informațiilor privind focarele, măsurile de control, strategia de vaccinare și negocierile cu instituțiile europene.

7.⁠ ⁠Reorientarea politicilor și a banilor publici către fermele țărănești și crescătorii mici și mijlocii. România are nevoie de o zootehnie diversificată, adaptată resurselor locale și capabilă să susțină economia rurală.

***

Fotografie: Sorin Onișor

Articolul România trebuie să renunțe la exportul de animale vii și să construiască o zootehnie sigură, cu valoare adăugată apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Planul prevede un sprijin în valoare de 15,83 miliarde de euro, distribuit astfel: Pilonul I – instrumente de sprijin susținute prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) – plățile directe, și măsuri pentru susținerea pieței, și Pilonul II – instrumente pentru politica de dezvoltare rurală finanțate din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR). Fondurile vor fi distribuite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) pentru Pilonul I, și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) pentru Pilonul II. Astfel, aproximativ 38% din bugetul prevăzut este alocat investițiilor în agricultură și dezvoltare rurală (spre exemplu eco-scheme), 61% constituie subvențiile pentru fermieri, în timp ce aproape 1% este prevăzut pentru măsuri privind piața.

În cursul lunii decembrie s-a aprobat la nivel național cadrul general de implementare măsurilor pentru  dezvoltare rurale din PNS 2023-2027 (Pilonul II). Intenția MADR este de a avea cadrul legal necesar pentru implementarea măsurilor din Plan, și deci începerea distribuției de fonduri, cât mai curând. 

Pentru perioada 2023 – 2027, PNS-ul are ca obiective îmbunătățirea rezultatelor și creșterea performanței agriculturii românești,  o agricultură mai prietenoasă cu mediul, atenția sporită acordată bunăstarii animalelor, reguli detaliate și flexibile de selecție a beneficiarilor, lărgirea sectoarelor finanțate prin PNS (incluzând bunăstarea la taurine, irigații în sisteme locale, investiții în perdele de protecție), și finanțarea sectoarelor fundamentale ca irigațiile, depozitarea și procesarea produselor.

Conform prezentării PNS din cadrul evenimentelor organizate de MADR pentru diseminarea de informații: „PNS are obiective clare pentru dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare și a satului românesc”. Astfel, profitabilitatea generală a sectorului agricol din România este una scăzută, ceea ce se reflectă în veniturile scăzute ale agricultorilor în comparație cu alte domenii economice. Creșterea rentabilității fermelor, a orientării către piață și încurajarea generațiilor tinere să se dedice activităților agricole sunt provocări care trebuie abordate pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicata, și pentru a îmbunătăți mijloacele de trai ale țăranilor și fermierilor din România.

Pilonul I

Pilonul I prevede o sumă de 9,78 miliarde euro destinată plăților directe, precum și suma de 151 milioane euro destinată măsurilor de susținere a pieței (intervenții sectoriale), care vor fi distribuite de către APIA.

Pentru a crește nivelul veniturilor și al producției agricole, aproape 1,5 miliarde de euro vor fi utilizate pentru sprijinul legat de producția de produse specifice plătite pe hectar sau pe cap de animal (sprijin cuplat pe venit). Pentru o redistribuire mai echitabilă a sprijinului financiar, aproape 1 miliard de euro din pachetul de plăți directe va fi alocat exploatațiilor agricole mici și mijlocii cu mai puțin de 50 ha.

Un alt instrument important este subvenția gestionată de APIA – Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS), una dintre noile subvenții pe hectar de care vor beneficia fermierii români începând cu anul 2023, odată cu noua Politică Agricolă Comună. Acest sprijin înlocuiește actuala schemă de plată unică pe suprafață (SAPS). Astfel, subvenția este destinată fermelor între 1 hectar și 50 de hectare,  care reprezintă majoritatea fermelor din România. În total, suprafață planificată pentru care se acordă sprijinul pentru perioada 2023-2027 este de 3.748.473 ha, fiind vorba de 10% din plafonul de plăți directe, adică 978.69 milioane euro.  

Condițiile prevăzute pentru acordarea acestui sprijin sunt să se exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul serelor, solariilor, viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. Pentru legumele cultivate în sere și solarii, care beneficiază de sprijin cuplat, suprafața minimă a exploatației este de 0,3 ha, iar suprafața minimă a parcelei este de 0,03 ha. Ȋn cazul pajiștilor, trebuie să se asigure o încărcătură de animale de minimum 0,3 UVM/ha (Unitate Vită Mare) sau să efectueze cel puțin o cosire anuală. Suma anuală anual prevăzut crește de la 50,61 euro/ ha în 2023 până la 54,16 euro/ ha în 2027.

În cadrul sprijinului cuplat destinat sectorului vegetal sunt prevăzute 12 intervenții pentru: soia, lucernă, leguminoase pentru industrializare (mazăre de grădina, fasole boabe și fasole păstăi), cânepă, orez, sămânță de cartof, hamei, sfeclă de zahăr, legume cultivate în câmp pentru consum în stare proaspătă sau destinate industrializării (tomate, castraveți, ardei, vinete) și legume cultivate în sere și solarii (tomate, castraveți, ardei, vinete, varză), precum și fructe (prune, mere, cireșe, vișine, caise, și piersicii) și seminte pentru plante furajere. 

În zootehnie, sprijinul cuplat va acoperi vacile de lapte, taurinele pentru carne, bivolițele de lapte, ovine/caprine precum și viermii de mătase, sumele alocate pentru cei 4 ani fiind:

PNS prevede intervenții în sectorul apicol, finanțate în proporție de  50% de către UE (30,4 milioane euro), cu un budget total de 60,8 milioane euro. Intervențiile au în vedere combaterea agresorilor și a bolilor specific stupilor, în special a varoozei, raționalizarea transhumanței/stupăritului pastoral și acțiuni pentru îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări pe piață.

Pilonul II

Suma totală prevăzută pentru Pilonul II este de 5,87 miliarde euro, proveniți atât de la FEADR cât și de la Bugetul de stat, distribuiți de către AFIR.

Pentru a crește competitivitatea sectorului agricol, planul va aloca 1,1 miliarde euro pentru investiții în ferme și unități de prelucrare. Aceste investiții au ca scop îmbunătățirea orientării fermierilor către piață și creșterea valorii adăugatea produselor agricole prin investiții în tehnologii noi și în energie regenerabilă, pentru a susține creșterea profitului agricultorilor.

De suma totală de 663 de milioane euro vor beneficia zonele afectate de constrângeri naturale, cum ar fi zonele montane sau regiunile afectate de secetă sau eroziune, în special în sudul și estul României.

Tineri fermieri

România se așteaptă să sprijine prin intermediul noului PNS peste 36 000 de tineri fermieri cu o combinație de instalații de sprijinire a zonelor rurale (250 de milioane de euro) și sprijin complementar pentru venituri (67 de milioane de euro). În plus, aproape 170 de milioane de euro sunt rezervate pentru investiții care sprijină dezvoltarea afacerilor tinerilor fermieri. Sprijinul complementar pentru venituri se alocă pe lângă sprijinul pe suprafață, sumă suplimentară de 67 de milioane de euro fiind redistribuită către tinerii fermieri până în 40 ani cu formare sau experiență domeniu agricol. Acest lucru va contribui la promovarea reînnoirii generațiilor și la protejarea viitorului producției agricole. Ajutorul este complementar cu alte tipuri de sprijin plătite tinerilor fermieri și va avea un cuantum defalcate pe ani de: 

Măsuri de susținere a agriculturii prietenoase cu mediul

Pe partea de sustenabilitate și practici agricole ecologice, PNS 2023-2027 prevede alocarea a aproximativ 29% din pachetul de plăți directe pentru eco-scheme (Pilonul I), care reprezintă stimulente pentru fermierii care depășesc cerințele legale sau practicile recomandate în ceea ce privește clima și mediul. Un sprijin semnificativ (41 % din bugetul Pilonului II pentru dezvoltare rurală) va fi, de asemenea, utilizat pentru a încuraja practicile ecologice în zonele cu o valoare naturală ridicată, de exemplu, zonele care sunt importante pentru viața păsărilor și a fluturilor. Se așteaptă ca fermierii să aplice aceste practice, anual, pe 611 000 de hectare de teren.

Un sprijin de aproximativ 1,64 miliarde de euro va fi acordat fermierilor care doresc să pună în aplicare practici agricole prietenoase cu mediul. Printre acestea se numără asigurarea faptului că cel puțin 5% din suprafață să conțină elemente de conservare a biodiversității și de peisajului (terenuri necultivate, pâlcuri de copaci, movile), diversificarea culturilor sau protejarea solului prin lucrări minime ale solului.

480 de milioane de euro vor fi disponibili pentru fermele mici (până la 10 hectare) pentru a motiva fermierii să adopte practici care vizează o agricultură durabilă, pentru a preveni degradarea solului și a îmbunătăți biodiversitatea. Pentru practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul în fermele mici (gospodării tradiționale) ajutorul prevăzut pentru 2023 este de 76,0 euro/ha.

Ajutorul în caz de pierdere a producției agricole

O măsură importantă prevăzută de PNS pentru perioada 2023-2027 este Instrumentul de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole, pentru care este alocată suma 391,4 milioane euro. Instrumentul va fi transpus într-o lege care va reglementa înființarea Comitetului de Gestionare a Riscului și a Fondului de risc din agricultură. Astfel, PNS prevede două forme de sprijin, respectiv 24,1 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor pentru subvenționarea primelor de asigurare și 367,3 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole ca urmare a fenomenelor climatice nefavorabile. 

Informare și acces la fonduri

MADR a demarat deja o campanie de informare denumită “Caravana Cunoașterii”, destinată însă mai ales instituțiilor și altor parteneri din societatea civilă. Puteți găsi atașat prezentarea distribuită în cadrul acestor evenimente. 

Eco Ruralis încurajează toți membrii să se informeze cu privile la plățile directe și alte forme de sprijin la care ar putea avea acces datorită acestui PNS în perioada 2023-2027. Ținând cont că gospodăriile țărănești și micii fermieri, mai ales cei care practică agroecologia țărănească, sunt cei mai vulnerabili atât la problemele de mediu cât și la a fi marginalizați pe piața agricolă, considerăm că este important ca ei să aibă acces la cât mai multe instrumente de sprijin. Accesarea acestor fonduri de către țărani și mici producători este esențială pentru a păstra producția agricolă țărănească, prietenoasă cu mediul și pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicată.

Asociația Eco Ruralis va continua să se informeze cu privire la condițiile de acces la diferitele surse de finanțare cuprinse în PNS. Această informația va fi mai apoi distribuită într-o serie de articole tematice pe această pagină. Vă urăm mult succes în accesarea fondurilor prevăzute în PNS!

Prezentare MADR a Planului Național Strategic pentru Agricultură 2023-2027

Articolul Planul Național Strategic 2023-2027 – informații generale apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Astfel, CMVR informează că, în conformitate cu legislația sanitar-veterinară, porcul viu poate fi transportat între localități (prin vânzare-cumpărare) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții obligatorii:

    – vânzătorul deține cod de exploatație deci, implicit, animalul trebuie să fie identificat și înregistrat în baza națională de date;

    – cumpărătorul deține cod de exploatație;

    – mișcarea între cele două localități se face doar cu documente de mișcare și este înregistrată, automat, în baza națională de date.

Vânzarea porcilor vii este deci permisă doar după anunțarea medicului veterinar care are contract de prestări servicii cu exploatația de porcine, sau care a concesionat activitatea sanitară veterinară de pe raza localității unde se găsește gospodăria în care este crescut porcul respectiv. Proprietarul porcului care urmează a fi vândut are obligația să notifice medicul veterinar cu cel puțin 24 de ore înainte de data vânzării animalului, obținerea documentelor de mișcare de la medicul veterinar fiind obligatorie. Recomandăm ca proprietarii să țină cont de programul încărcat pe care medicul veterinar îl are în această perioadă și să ia în considerare și zilele oficial libere sau nelucrătoare!

În cazul în care o persoană cu domiciliul în altă localitate cumpără un porc și dorește să-l taie în gospodăria proprie, persoana respectivă are, de asemenea, obligația să anunțe veterinarul local, care trebuie să vine la fața locului și să examineze animalul înainte și după tăiere, astfel încât să nu existe nicio suspiciune în ceea ce privește starea de sănătate a porcului, respectiv medicul veterinar să fie sigur că nu are Pestă Porcină Africană (PPA) și să se preleveze probele pentru examenul trichineloscopic pentru depistarea trichinelozei.

Crescătorul unui porc, care deține cod de exploatație, are dreptul să-l taie în gospodăria proprie, pentru consum familial, însă carnea nu poate să părăsească gospodăria respectivă (deci nu se poate comercializa). Condiția de a consuma carnea doar după efectuarea examenului trichineloscopic rămâne valabilă și în acest caz.

În zonele cu restricții din cauza evoluției Pestei Porcine Africane (PPA) mișcarea animalelor este însă interzisă și tăierea porcilor este, de asemenea, oprită. Se poate verifica situația pe județe pe portalul pus la dispoziție de către Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor:

Actualizarea situației privind evoluția Pestei Porcine Africane – A.N.S.V.S.A. 

Atragem atenția că, datorită existenței de focare de PPA și a regulilor stricte privind comerțul, toate anunțurile de pe internet, privind vânzarea porcilor vii sau a cărnii de porc, sunt monitorizate de către instituțiile statului, abilitate în acest sens.

Atașăm răspunsul dat de A.N.S.V.S.A cu privire la comerțul cu porcii în perioada următoare, care conține informații similare.

Articolul Condiții pentru comerțul cu porci vii și carne de porc apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Inițiativa ministerului a fost lansată în dezbatere publică în 29 ianuarie, prin proiectul de ordin nr. 24 / 2021, ulterior acesta suferind modificări printr-o nouă versiune publicată în 17 februarie. În esență, această propunere intenționa să continuie politica de marginalizare a creșterii porcilor la scară mică, prin limitarea la un efectiv de maximum 5 capete de porci la îngrășat în exploatațiile non-comerciale, excluzând reproducția în sistem gospodăresc. Totodată ministerul intenționa liberalizarea fără limite a exploatațiilor comerciale.

Limitarea la maximum 5 capete de porci la îngrășat în gospodăriile țărănești, pentru consum propriu, continuă să rămână o mare preocupare pentru țăranii din România, datorită Ordinului 538 / 2019 care se află în acest moment în vigoare. Este nevoie de organizarea de noi consultări, împreună cu ministerul și agențiile specializate, pentru a adapta politicile publice la realiatea rurală a României și la criza Covid-19 care a agravat sărăcia rurală și a arătat importanța economiei locale și a unui sistem alimentar local, diversificat, sănătos și nutritiv, în care țăranii și micii producători joacă un rol central.

„Ministrul Agriculturii a dat dovadă de înțelepciune, ascultând argumentele noastre și renunțând la Proiectul de Ordin. Munca noastră nu se oprește aici. În etapele următoare avem nevoie ca Ministerul să fie alături de țărani și să susțină agricultura familială la scară mică, din care creșterea porcului în sistem tradițional nu poate lipsi”, declară Ramona Duminicioiu, membră a comitetului de coordonare al Asociației Eco Ruralis.

“Proiectul de Ordin precum și Ordinul 538/2019 nu au temei legal pentru emitere și ca atare solicitam abrogarea. Chiar dacă sunt probleme cu bugetul, solicităm analizarea posibilității acordării de sprijin financiar pentru fiecare purcel vândut și pentru fiecare porc sacrificat în abatoare de capacitate mică, cu respectarea regulilor sanitar-veterinare adecvate pentru exploatațiile non-profesionale. Este necesar ca factorii implicați să coopereze, să fie elaborate reguli clare, acceptate și aplicate de către toți, astfel încât să se realizeze progrese în combaterea pestei porcine africane.”, afirmă Dr. Andronie Viorel, președinte al Colegiului Medicilor Veterinari din România.

“Suntem convinși de importanța fermelor mici și mijlocii în care se cresc porci Mangalița si Bazna precum și alte rase autohtone. Avem nevoie de susținere pentru a putea continua să realizăm produse tradiționale de mare calitate, tot mai solicitate de către consumatori.” continuă Ioan Tătăran – președinte al Asociației Producătorilor de Produse Tradiționale din Carne și Ecologice din Maramureș.

“A venit vremea ca cei mici, țăranii să fim reprezentați în fața autorităților. Va fi mult de muncă dar nu e imposibil. Împreună vom reuși.”, susține Cristian Lungu – președinte al Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate De Lapte Crud din România.

Textul comunicatului în format pdf.

Comunicat de presă transmis de:

Asociația Eco Ruralis

Colegiul Medicilor Veterinari din România

Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale din Carne și Ecologice din Maramureș

Asociația Fermierilor Utilizatori de Automate De Lapte Crud din România

–––

NOTE:

1. Proiectul de ordin:

• Proiectul de Ordin nr. 24 / 2021 pentru stabilirea dimensiunilor de exploatații de suine pe teritoriul României publicat în 29 ianuarie
• Proiectul de Ordin pentru stabilirea dimensiunilor de exploatații de suine pe teritoriul României publicat în 17 februarie

2. Comentariile punctuale transmise de asociații pe parcursul procesului de consultări publice:

• Comentariile Asociației Eco Ruralis din 9 februarie
• Comentariile Colegiului Medicilor Veterinari din România din 9 februarie

Articolul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale renunță la măsurile propuse pentru creșterea porcilor apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

1. Definirea categoriei exploatațiilor noncomerciale de suine prin art. 1, punctul a) este arbitrară, subminează economia locală, interesele a milioane de țărani și țărănci din România precum și securitatea alimentară, deoarece:

A. Limitarea la un efectiv de maximum 5 capete de porci la îngrășat exclude nejustificat posibilitatea reproducerii porcilor în sistem gospodăresc, necomercial. Considerăm că interdicția activității de reproducție a porcinelor din gospodăriile țărănești crește riscul asupra securității alimentare, creând transport inutil de animale vii de proveniență industrială, cu un fond genetic nediversificat, potențial inferior față de cele reproduse în gospodăriile populației, neadaptat condițiilor agroclimatice locale. Limitarea fondului genetic al efectivelor de suine la un număr redus rase crescute în sistem industrial reprezintă un risc asupra securității alimentare și sănătății publice deoarece virușii și bolile evoluează constant și e nevoie de o mare diversitate genetică animală pentru a răspunde eficient acestor probleme. Obligativitatea de a achiziționa purcei doar de la fermele comerciale, crează premizele dependenței de acestea, duce la perturbarea economiei locale circulare, a practicilor tradiționale și naturale de reproducere a animalelor și ar crește în mod nejustifcat și injust costurile financiare pentru micii producători. Înregistrarea porcinelor in SNIIA permite întocmirea certificatelor de sănătate a purceilor reproduși în gospodăriile țărănești și astfel se justfică permiterea reproducerii suinelor în gospodăriile țărănești.

B. Limitarea la un efectiv de maximum 5 capete de porci nu rezolvă problema pestei porcine. Considerăm că această limitare nu contribuie în mod pozitiv la obiectivul de control și stopare a virusului pestei porcine africane (PPA). Pe de o parte fermele industriale de porci sunt cele care au contribuit cel mai mult la răspândirea și agravarea PPA și au beneficiat de cele mai consistente compensații și beneficii, în timp ce gospodăriile țărănești au fost victime ale măsurilor de combatere a PPA, fiind marginalizate în procesul de compensare a pierderilor. Astfel e nevoie de o mai strictă monitorizare și reglementare a activității de creștere industrială a porcilor și nu de limitare a activității gospodărești, la scară mică.

C. Limitarea la un efectiv de maximum 5 capete de porci este arbitrară și subminează economia locală. Această limitare nu are la bază studii sau dovezi care să clarifice de ce numărul de 5 capete de porci este optim, realist și reprezentativ pentru creșterea porcilor în sistem gospodăresc, de subzistență. De asemenea, această limitare s-a făcut fără a consulta asociațiile de crescători de porcine, asociațiile de țărani și/sau de mici producători din România care sunt afectați. Descurajarea creșterii porcinelor în sistem gospodăresc are impact și asupra altor activități agricole, precum cultivarea de cereale sau a altor furaje pe terenurile arabile din fermele mici și mijlocii. Abandonul uneia din aceste activități are impact dezastruos și asupra altora, precum reducerea drastică a producției de hrană provenită din agricultură la scară mică, în condițiile în care cererea internă de alimente nu este pe deplin satisfăcută de producția internă. Este astfel necesară creșterea acestui prag, prin consultări directe cu asociațiile de mici producători.

D. Creșterea porcilor în sistem gospodăresc este sigură pentru sănătatea publică, sprijină economia locală și reprezintă o soluție pentru criza climatică. Produsele artizanale din gospodăriile țărănești reprezintă un segment de hrană care în țara noastră este încă la mare cerere și care este imposibil de înlocuit din punct de vedere calitativ cu produse agro-industriale. Prin comparație cu activitatea fermelor mari de porcine (în care există o concentrare enormă de capete de animale în spații închise, tratate intensiv cu medicamente și hrănite cu input-uri chimice ce poluează mediul înconjurător și afectează negativ viața cetățenilor satelor învecinate), în gospodăriile țărănești se asigură condiții superioare de bunăstare a animalelor, de protecție a mediului și de sustenabilitate a managementului deșeurilor de proveniență animală.

2. Definirea categoriei exploatațiilor comerciale de suine prin art. 1, punctul b) este o eroare deoarece elimină subcategoriile de exploatații comerciale care variază de la dimensiuni mici – medii – mari.

Este esențial să stabilim mai multe praguri deoarece atât condițiile de creștere a suinelor cât și impactul economic, social, de sănătate publică șamd sunt diferite. Standardele și măsurile de securitate sau măsurile fiscale trebuie adaptate pentru diferite dimensiuni de exploatații de creștere a suinelor. Așa cum sunt definite în art. 1 din Ordinul MADR în vigoare 528/2019, dimensiunile pentru exploatațiile de creștere a suinelor pe teritoriul României sunt mult mai realiste, după cum urmează:

b) exploatație (comercială) mică de creștere a suinelor – exploatație agricolă cu un efectiv cuprins între 6 și 65 de capete de porcine;

c) exploatație (comecială) medie de creștere a suinelor – exploatație agricolă cu un efectiv cuprins între 66 și 130 de capete de porcine;

d) exploatație (comercială) mare de creștere a suinelor – exploatație agricolă cu un efectiv de peste 130 de capete de porcine.

Eliminarea acestor categorii de exploatații comerciale crează premize de inegalitate și concurență neloaială între producătorii mici și cei mari. Omogenizarea categoriei de exploatații comerciale „indiferent de numărul de suine” reprezintă de facto condamnarea micilor producători pentru că va conduce la impunerea acelorași standarde și implicit la forțarea micilor producători de a renunța la o activitate tradițonală care le asigură atât hrana propriei familii, cât și un venit minim necesar pentru a supraviețui.

Fermele comerciale de porci și marile ferme industriale beneficiază în mod istoric de sprijin financiar substanțial din partea statului și astfel nu au nevoie de acest nou „cadou”, care distruge o parte foarte importantă a autonomiei gospodăriilor țărănești. Hrana care provine din gospodăriile noastre rurale, de subzistență și semi-subzistență, deține o mare pondere în asigurarea necesarului alimentar al populației țării și reprezintă, de asemena, o resursă strategică pentru menținerea securității și suveranității alimentare a României. În lipsa micilor producători de hrană, piața internă riscă să se destabilizeze complet în favoarea importurilor masive de alimente. În contextul actualei crize de sănătate, economice și alimentare agravate de Covid-19, spațiul rural este confruntat cu mari dezechilibre economice. Avem nevoie de sprijin mai mult ca oricând.

Noi, țăranii și țărăncile din asociația Eco Ruralis, solicităm astfel anularea proiectului de Ordin nr 24/2021 și menținera în vigoare a Ordinul MADR nr. 538/2019.

De asemenea, solicităm organizarea de consultări cu asociațiile de mici producători și producători de porci prin care să se evalueze în profunzime impactul social, economic și din punct de vedere al agrobiodiversității al felului în care sunt definite în prezent categoriile de exploatații ale suinelor prin Ordinul MADR nr. 538/2019. Modificările care ar putea fi făcute trebuie să fie adaptate la realiatea rurală a României, la nevoile micilor producători și la criza Covid-19 care a agravat sărăcia rurală și a arătat importanța economiei locale și a unui sistem alimentar local, diversificat, sănătos și nutritiv.

Textul comentariilor în format pdf poate fi descărcat aici.

Articolul Noi măsuri abuzive pentru creșterea porcilor propuse de ministerul agriculturii apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Noi, țăranii și țărăncile din asociația Eco Ruralis, solicităm revizuirea proiectului de Ordin, evaluarea în profunzime a impactului social, economic și din punct de vedere al biodiversității a acestei propuneri, precum și identificarea de noi soluții pentru prevenirea și stoparea pestei porcine africane PPA, care să permită și să sprijine în același timp continuarea și dezvoltarea agriculturii la scară mică, drept direcție strategică pentru viitorul alimentar al țării și în fața potențialelor provocări neprevăzute generate de schimbarea climei.

Considerăm că interdicția activității de reproducție a porcinelor din gospodăriile țărănești nu contribuie în mod pozitiv la obiectivul de control și stopare a PPA, creând transport inutil de animale vii, de proveniență industrială, cu un fond genetic potențial inferior față de cele reproduse în gospodăriile populației. Considerăm că un risc mult mai mare îl prezintă activitatea fermelor mari de porcine, cu o concentrare enormă de capete de animale în spații închise și ale căror standarde de bunăstare a animalelor este inferioară gospodăriilor țărănești. Totodată, aceste ferme poluează mediul înconjurător și afectează negativ viața cetățenilor satelor învecinate1. În contextul în care spațiul rural este confruntat cu mari dezechilibre economice, acest ordin ar putea reprezenta condamnarea țăranilor și a micilor producători de hrană și forțarea lor la a renunța la o activitate tradițonală care le asigură atât hrana propriei familii, cât și un venit minim necesar pentru a supraviețui. Împiedicarea reproducerii porcinelor în gospodăriile populației și, prin aceasta, descurajarea creșterii porcinelor în sistem gospodăresc are impact și asupra altor activități agricole, precum cultivarea de cereale sau a altor furaje pe terenurile arabile din fermele mici și mijlocii. Abandonul uneia din aceste activități ar avea impact dezastruos și asupra altora, precum reducerea drastică a producției de hrană provenită din agricultură la scară mică, în condițiile în care cererea internă de alimente nu este pe deplin satisfăcută de producția internă.

Mai mult decât atât, produsele artizanale din fermele mici și gospodăriile țărănești reprezintă un segment de hrană care în țara noastră este încă la mare cerere și care este imposibil de înlocuit din punct de vedere calitativ cu produse agro-industriale.

Remarcăm că proiectul de Ordin nu face referire la măsurile care vor fi luate pentru oprirea PPA la nivelul porcilor mistreți din fondul de vânătoare. Considerăm că nu este proporțional să se impună măsuri drastice de biosecuritate la nivelul populației rurale, fără a asigura controlul PPA la porcii sălbatici printr-un plan de acțiune cu autoritățile de management respective și comunitățile rurale din acele zone.

Considerăm inacceptabil ca tot țăranii și producătorii tradiționali să fie cei care suportă consecințele unei probleme extrem de complexe, creând premisele unei dependențe totale a lor față de companiile agro-industriale. În acest sens, vă solicităm să reanalizați această propunere de Ordin și să realizați o evaluare completă a impactului aplicării sale, inclusiv a impactului social și economic al interzicerii activității de reproducție a porcinelor din gospodăriile rurale românești. Obligativitatea de a achiziționa purcei doar de la fermele comerciale, duce la perturbarea economiei locale circulare, a practicilor tradiționale și naturale de reproducere a animalelor și la o uniformizare genetică a raselor de porcine. Mai mult, această măsură ar conduce în viitor la animale mult mai vulnerabile în fața bolilor, și ar crește în mod nejustifcat și injust costurile financiare pentru micii producători.

Conform prezentului proiect de Ordin, micii producători sunt obligați să își înregistreze porcinele in SNIIA, atunci considerăm că există trasabilitatea care le-ar permite comercializarea porcilor sau purceilor, și li s-ar putea întocmi certificat de sănătate și documente de mișcare. Solicităm analizarea opțiunii înregistrării în SNIIA a purceilor reproduși în gospodăriile țărănești în vederea comercializării acestora la nivel local, pentru ca țăranii români să nu devină total dependenți de companii agro-industriale care operează lanțuri foarte complexe de import-export cu animale vii.

Rolul veterinarilor de liberă practică finanțați conform legii pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, este acela de a oferi sprijin exploataţiilor nonprofesionale prin activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a altor acţiuni prevăzute în alte programe naţionale.2 Solicităm înlocuirea interdicției reproducerii și a comercializării porcinelor în și din gospodăriile țărănești cu o bună informare a bunelor practici de biosecuritate nivel 1, de câtre medici veterinari deja contractați de către autoritățile statului, care să analizeze si să elibereze gratuit documente necesare atestării sănătații și provenienței animalelor. De asemenea, considerăm că este necesar ca identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor din exploataţiile nonprofesionale să rămână în responsabilitatea deţinătorilor animalelor, conform aceleași legi menționate.

Nu în ultimul rând, considerăm că fermele comerciale de porci și marile ferme industriale beneficiază deja de un sprijin financiar substanțial din partea statului pentru a mai avea nevoie de acest nou „cadou”, care distruge o parte foarte importantă a autonomiei gospodăriilor țărănești. Hrana care provine din gospodăriile noastre rurale, de subzistență și semi-subzistență, deține o mare pondere în asigurarea necesarului alimentar al populației țării și reprezintă, de asemena, o resursă strategică pentru menținerea securității și suveranității alimentare a României. În lipsa micilor producători de hrană, piața internă riscă să se destabilizeze complet în favoarea importurilor masive de alimente.

Textul integral al comentariilor Eco Ruralis transmis către ANSVSA.

Articolul Decizii abuzive privind creșterea porcilor în gospodării apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.