Tineretul nostru accesează fonduri europene pentru agricultură, copii noștri învață în școli renovate pe fonduri europene, avem apă curentă care ne permite să trăim o viață mai demnă datorită fondurilor europene, circulăm pe drumuri mai sigure sau acolo unde nu gândeam să ajungem cu mașina – construite cu bani europeni. Alegeți să rămânem o țară Europeană și să transmitem un semnal puternic țărilor vecine că suntem o țară puternică, europeană, pe care se pot baza.

Alegerile parlamentare au o importanță deosebită, deoarece Parlamentul face legi pentru țară și controlează Guvernul. Oamenii de la țară vor vota ca întotdeauna în număr mare, își înțeleg acest drept civil și au fost mereu responsabili.

Facem apel la înțelepciunea populară românească, nu la cea rusească. Alegeți Europa și partidele cu proiecte europene, care sunt pe placul vostru.

Această poziție oficială a Asociației Eco Ruralis e conformă cu Statutul și Regulamentul de Ordine Interioară, care proclamă importanța drepturilor omului, cu precădere a drepturilor țăranilor.

Articolul Agroecologie și Democrație apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Vă rugăm să sprijiniți eforturile Eco Ruralis și ale Via Campesina pentru adoptarea Declarației. Citiți, semnați și trimiteți prin poștă scrisoarea alăturată, adresată ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dl. Petre Daea și ministrului Afacerilor Externe, dl. Teodor Meleșcanu.

Scrisoarea poate fi vizualizată și descărcată AICI.

Articolul Scrisoare deschisă: Țăranii și țărăncile au nevoie de recunoașterea drepturilor! apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Noua Politică Agricolă Comună ar trebui să devină o politică agricolă puternică și ambițioasă, care să o depășească pe cea actuală.

Ar trebui să adopte drept obiectiv central sprijinul pentru sistemele agricole capabile să producă hrană de bună calitate, accesibilă tuturor cetățenilor, incluzând pe aceia afectați de către crizele financiare. De asemenea, ar trebui să constea în asigurarea unui venit corect pentru țărani și să producă începerea unei tranziții în agricultură.

Mai apoi, este esențială definirea unor modele agricole, alimentare și de comercializare care să integreze sisteme alimentare sustenabile, adică să asigure o producție de hrană sănătoasă, nutritivă și gustoasă, cu respect față de mediu și bunăstarea animalelor, care contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice și generează locuri de muncă în mediul rural și promovează o relație de respect și colaborare între consumatori și comunitățile rurale. Acest model este modelul agriculturii sustenabile, țărănești și de familie, bazat pe și definit de țărani.

Viitoarea Politica Agricolă Comună ar trebui de asemenea să se bazeze pe un nucleu de principii la nivel european pentru a defini orientarea agriculturii europene către o tranziție agricolă și suveranitate alimentară. Respingem o renaționalizare a PAC sau o politică agricolă de-a gata, cu și mai mare subsidiaritate, în loc să apărăm o agricultură puternică COMUNÄ‚ și o politică alimentară care respectă orice particularitate teritorială datorită capacității sale de adaptare. 

Echitate în subvenționarea agriculturii – plafonarea subvențiilor prin plăți directe și susținerea țăranilor activi prin sprijin al venitului. Susținem eliminarea efectelor perverse aduse de plățile directe pe suprafața agricolă. În România considerăm că este necesară o redistribuire a bugetului PAC prin plafonarea plăților primite de fermele industriale și creșterea plăților către fermele de subzistență și semi-subzistență și pentru a reduce decalajul de venit dintre agricultură și celelalte sectoare ale economiei. În prezent, plățile directe nu contribuie la realizarea obiectivelor PAC, ci măresc decalajul între producătorii mici și cei mari sau foarte mari; în același timp, determină concentrarea terenurilor pe care se practică un model agricol în monocultură, care deteriorează mediul și finanțează actori precum bănci sau fonduri de investiții în detrimentul producătorilor activi.

Protejarea țăranilor de volatilitatea prețurilor și întărirea poziției lor pe piață: Având în vedere că cel puțin 70% dintre veniturile agricultorilor este generat de către piață, este necesar să abordăm volatilitatea prețurilor prin instrumente ale Politicii Agricole Comune. Ne opunem gestionării riscurilor prin instrumente financiare care ar trimite fonduri PAC către instituții bancare și asiguratori, pentru că acestea nu abordează problema puterii de negociere scăzute a țăranilor în fața industriei alimentare sau a lanțurilor de distribuție din ce în ce mai concentrate.

Garantarea participării asociațiilor care reprezintă interesul țăranilor, inclusiv a celor de subzistență și semisubzistență, în procesul de elaborare a planurilor strategice privind PAC, precum și în monitorizarea implementării și a respectării obiectivelor europene și naționale. Fără o astfel de metodologie, procesul ei de dezvoltare și adoptare ar fi netransparent și nedemocratic.

Obiectivele noii reforme agricole europene trebuie sa aibă în vedere problematicile economice, sociale și de mediu, care să fie abordate împreună, având în vedere impactul agriculturii asupra sănătății mediului și a schimbărilor climatice. Obiectivele sociale, economice și de mediu ar trebui să includă: egalizarea veniturilor fermierilor la venitul mediu al populației, oprirea pierderii țăranilor în Europa și atragerea de noi persoane în agricultură, întărirea economiilor locale prin diversificare productivă, relații directe producător – consumator, dezvoltarea tranziției către producție și comercializare la scară redusă, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.Adaptarea și eforturile împotriva schimbărilor climatice ar trebui abordate prin intermediul modelului alimentar și agricol, stabilind conformitatea agendei cu evoluția modelului.

Oprirea dispariției producătorilor agricoli și încurajarea instalării de noi țărani care să practice un model agricol sustenabil și diversificat. Un obstacol din ce în ce mai important în instalarea noilor țărani îl constituie accesul la pământ; avem nevoie de instrumente si cadre legale favorabile noilor veniți în agricultură și care să stopeze acapararea terenurilor.

Întărirea economiei rurale prin diversificare productivă, lanțuri scurte de aprovizionare între consumator și producător și implementarea de instrumente colective de procesare, comercializare s.a.m.d a produselor agricole.

Promovarea prosperității rurale și îmbunătățirea considerabilă a calității vieții și accesului la bunuri publice în mediul rural.

Cercetarea și inovarea în sectorul agricol trebuie să implice țăranii, astfel salutăm intenția Comisiei, exprimată în comunicare, de a desemna cercetarea și inovarea drept una dintre priorități, de a implica fermierii în aceste domenii și sublinierea nevoii de a concentrare pe fermele de subzistență și semi-subzistență pentru democratizarea accesului la cercetare și inovare.

Migranți: PAC trebuie să aibă în vedere situația lucrătorilor agricoli migranți, precum și cauzele migrației. Prin intensificarea competiției dintre fermierii europeni, PAC a promovat deteriorarea condițiilor de muncă și formelor de angajare în agricultură. De aceea, în principiile sale, PAC trebuie să recunoască valoarea muncii agricole și să consolideze respectul pentru drepturile și demnitatea tuturor muncitorilor, indiferent de statutul lor (țărani, salariați, muncitori sezonieri sau muncitori permanenți).

Abordarea preocupărilor cetățenilor legate de sănătate, calitatea hranei, nutriție și risipă alimentară. Momentan sistemul alimentar este dominat de industrie, care creează alimente puternic procesate, cu ingrediente artificiale și care pun în pericol sănătatea umană pe termen mediu și lung. Pentru majoritatea consumatorilor accesul la hrană sănătoasă și nutritivă a devenit un lux, motiv pentru care PAC trebuie să susțină producerea de hrană sănătoasă disponibilă și accesibilă tuturor cetățenilor, indiferent de nivelul de venit, în același timp asigurând un venit decent familiilor de agricultori.

Abordarea României pentru PAC post 2020 trebuie să ia în considerare specificul național și contextual al sistemului nostru agricol și ca atare să pună în centru țăranii și fermele de familie pentru care să dezvolte măsuri adaptate problemelor cu care se confruntă: 

• Accesul și controlul inechitabil asupra pământului, asupra resurselor genetice și altor resurse naturale;
• Accesul din ce în ce mai restrâns la piață și la mijloacele de producție pentru asigurarea unui trai decent;
• Politici agricole create în favoarea unei elite restrânse de mari fermieri și alți actori implicați în agricultură și sistemul alimentar industrial.

Textul integral al poziției asociației Eco Ruralis față de comunicarea Comisiei Europene privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii – pentru o politică agricolă comună flexibilă, echitabilă și sustenabilă”.

(1) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-4841_ro.htm

Articolul PAC după 2020 – tranziție către un model agricol durabil apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

„Ne aflăm într-un moment de cotitură, în care pe de-o parte ne confruntăm cu încercări de creștere a producției de soia industrială în Uniunea Europeană și pe de altă parte, ne aflăm în mijlocul procesului de negociere pentru noua Politică Agricolă Comună a UE. Trebuie să legăm viitoarele decizii cu realitatea europeană, în care milioane de țărani nu sunt susținuți de politicile publice. Considerăm că satisfacerea necesarului de culturi proteice în UE nu poate fi bazată exclusiv pe cultivarea industrială de soia, ci avem nevoie de o varietate de culturi proteice asigurate de mici producători agroecologici – țărani și ferme de familie. Doar astfel, vom reuși să dobândim o autosuficiență de culturi proteice pe termen lung în Europa și să ne desprindem de actualul model industrial corporatist, bazat pe importuri masive și inegalitate socială și de mediu.”, a declarat Attila SzÅ‘cs, membru al Comitetului de Coordonare al Eco Ruralis.

Redăm mai jos textul integral al rezoluției, care poate fi vizualizat și in format pdf: Pozitia Via Campesina Europa privind productia de soia si alte culturi proteice in Europa.

––––––––––––––

• eforturile depuse spre o mai mare autosuficiență de culturi proteice sustenabile în Uniunea Europeană;
• încetarea importurilor de soia modificată genetic;
• îndepărtarea poverii pe care cererea de proteină agricolă a UE o creează asupra pădurilor tropicale, altor ecosisteme valoroase și asupra comunităților locale țărănești pe care aceste ecosisteme le sprijină;
• cultivarea agroecologică vastă și diversă de soiuri de leguminoase în Uniunea Europeană pentru îmbunătățirea calității solului și pentru reducerea treptată a folosirii de fertilizanți chimici.

Totuși, credem că acestea nu pot fi atinse într-o manieră inclusivă și sustenabilă sub modelul industrial corporatist, care domină în prezent agricultura Uniunii Europene. Mai mult, Via Campesina Europa consideră că așa-numitele inițiative care implică multiple părți interesate, precum Alianța Soia Dunăreană, asigură o platformă pentru continuarea dominației corporatiste și subminează drepturile echitabile la pământ și piață ale țăranilor, în special a celor din Europa de Est.

Pentru a soluționa preocupările subliniate în acest document, Via Campesina Europa solicită:

• discreditarea mitului că soia este crucială pentru securitatea alimentară. Faptul că soia este doar un input pentru industria nesustenabilă a creșterii animalelor a fost deja expus.
• plasarea țăranilor și a producătorilor agroecologici la scară redusă în centrul noii Politici Agricole Comune și a strategiei privind culturile proteice, precum și consolidarea poziției lor față de marile agribusiness-uri și supermarketuri;
• concentrarea strategiei privind culturile proteice în jurul intercalării și rotației culturilor de varietăți țărănești, pentru lanțuri scurte de distribuție;
• o mai mare reglementare a Politicii Agricole Comune pentru a asigura că piețele servesc beneficiilor locale ale țăranilor și ale comunităților rurale, în loc să lase producătorii la discreția politicilor pieței libere și să îi copleșească prin importul de proteine agricole ieftine (dumping);
• încetarea plăților directe pe suprafață pentru a evita stimularea producției la scară largă și concentrarea terenurilor pentru producția de soia pe suprafețe mari în monocultură;
• aplicarea Liniilor Directoare FAO cu privire la Guvernarea Responsabilă a Terenurilor, Fondului Piscicol și Forestier în rândul statelor membre UE;
• crearea unei Directive europene privind fondul funciar pentru a crește transparența tranzacțiilor funciare și pentru a descuraja speculațiile pe piața funciară și de culturi proteice;
• introducerea de măsuri oficiale pentru a aborda problema supraconsumului de carne în UE.

Solicităm ca preocupările expuse să fie examinate cu seriozitatea și atenția de care nu s-au bucurat până în prezent. Credem că propunerile noastre și perspectiva țărănească oferă recomandări constructive pentru a urmări realizarea unei autosuficiențe de proteine cu adevărat sustenabile în cadrul Uniunii Europene.

Articolul Poziția Via Campesina Europa cu privire la producția de soia apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

www.peasantsrights.eu

Țăranii și țărăncile, pescarii, păstorii și alți oameni care lucrează în mediul rural produc cea mai diversă și sănătoasă hrană pe care o consumăm în fiecare zi. În Europa și peste tot în lume, ei și ele joacă rolul principal în asigurarea suveranității alimentare a comunităților noastre și în rezistența sistemelor alimentare în fața schimbărilor climatice. Totuși, gospodăriile mici dispar cu rapiditate sub presiunea expansiunii agriculturii industriale, a acaparării terenurilor și a destrămării sprijinului public.

Noi, țăranii și ceilalți oameni care lucrăm în mediul rural, ne confruntăm sistematic cu discriminarea, iar femeile din mediul rural sunt cele afectate cu precădere. Avem nevoie de sprijinul tuturor pentru a continua să creăm alternative bazate pe agroecologie și rezistente în fața agriculturii industriale, precum și sisteme alimentare locale sustenabile pentru viitor.

Alăturați-vă mișcării pentru Drepturile Țăranilor și solicitați Uniunii Europene și guvernelor Statelor Membre să participe activ și cu bună credință la elaborarea “Declarației Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor și a altor oameni care lucrează în mediul rural”.

Solicitați Ministrului român al Afacerilor Externe să recunoască Drepturile Țăranilor! Acestea includ dreptul la pământ, semințe, biodiversitate, la un trai și venit decente, precum și dreptul la mijloace de producție. Semnați această petiție și solicitați dreptul oamenilor la suveranitate alimentară.

Fără țărani, nu avem hrană diversă și sănătoasă! Să ne cultivăm drepturile!

Alăturați-vă mișcării și solicitați împreună cu noi adoptarea Declarației Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor!

Istoricul inițiativei
Procesul către “Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor și altor oameni care lucrează în mediul rural” are ca scop crearea unui instrument internațional pentru drepturile omului, care să contribuie la promovarea și protejarea drepturilor lor și care să atragă atenția asupra abuzurilor și a discriminării ce afectează direct țăranii, țărăncile și pe toți cei implicați în producția de hrană la scară mică, peste tot în lume.

Versiunea curentă a Declarației este rezultatul eforturilor realizate în ultimii 15 ani de confederația internațională a țăranilor La Via Campesina (LVC), cu sprijinul organizațiilor FIAN International, CETIM și a altor mișcări sociale. Acest proces are un obiectiv unic, și anume ca această Declarație să fie recunoscută de către Națiunile Unite și de sistemul internațional de guvernare a drepturilor omului prin vocile, problemele și soluțiile mișcării țărănești.

Munca cea mai intensă se desfășoară la Consiliul pentru Drepturile Omului din cadrul Națiunilor Unite în timpul sesiunilor grupurilor de lucru interguvernamentale. Următoarea sesiune va avea loc în luna mai 2017. Pentru a pune presiune pe guverne, avem nevoie să ne întărim munca la nivel înalt și să îi oferim un ecou amplu și puternic în toată Europa.

Pământ pentru Suveranitate Alimentară este o campanie colectivă din care fac parte 16 parteneri, incluzând țărani și mișcări sociale, ONG-uri de mediu și pentru dezvoltare, organizații pentru drepturile omului și cercetători activiști. Scopul rețelei este creșterea conștientizării în privința administrării și utilizării pământului, apei și a altor resurse naturale, precum și în privința rezultatelor realizării dreptului la hrană și a suveranității alimentare.

Nyéléni Europa este cea mai amplă mișcare transnațională care militează pentru realizarea suveranității alimentare în Europa și care își propune să construiască strategii comune pentru reorganizarea modului în care societatea noastră este structurată astăzi în jurul hranei și agriculturii.

Articolul Țăranii au nevoie de drepturi! apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Alianța Soia Dunăreană este una dintre cele mai recente încercări de a promova agenda industriei, folosind pretextul „soia nemodificată genetic”. Infiintata in anul 2012, în Austria, această alianță a declarat scopul de „reducerea dependenței sectorului european al cărnii și al laptelui, de soia importată din America de Sud, precum și reducerea amprentei ecologice a acestor sectoare.” În ciuda pretențiilor sale, prezenta propunere face presiuni pentru monocultura de soia, deschide ușa pentru organisme modificate genetic (OMG), acapararea terenurilor, precum și deturnarea de fonduri publice către marile companii.

Printre membrii alianței se numără mari retailerii și procesatorii din industria alimentară și furajeră (exemplu Cargil, Lidl etc.), semincieră (exemplu Limagrain), institute de cercetare și câteva ONG-uri din Europa.

Un fost director Monsanto – reprezentant al Dunării Soia alianță în România

Una dintre probleme este că directorul regional al Soiei Dunărene pentru România și Bulgaria este Dragos Dima, un fost director Monsanto. „Semnarea [Declarației pentru Soia Dunăreană] nu exclude posibilitatea de a utiliza semințele convenționale din această societate [Monsanto], în cazul în care oferta este competitivă”, a declarat Dima într-o conferință de presă în 2013. Dragoș Dima a lucrat în trecut ca director și pentru alte corporații cum ar fi Limagrain, Agrana și Harding.

Dacă scopul acestei alianțe este de a crea mai multe afaceri pentru corporații precum Monsanto, în numele independenței culturilor proteice (soia) ​​europee, atunci argumentul „fără OMG” nu mai reprezintă nimic.

România, ținta pentru monocultură de soia în Europa?

După cum indică numele alianței, zona în care s-ar produce această soia este „regiunea Dunării”. Potrivit site-ul oficial al alianței, această hartă a regiunilor Dunării cuprinde 12 țări în întregime (Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Moldova, Austria, România, Elveția, Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă, Ungaria) și părți din 4 alte țări (Germania, Italia, Polonia, Ucraina).

În esență, alianța pentru Soia Dunăreană propune monoculturile de soia în anumite țări europene, mai ales în România, pentru industria alimentară și furajeră. Pare evident din harta alianței că, din toate țările, România este locul cel mai potrivit pentru cultivarea de soia, fiind tara cu cea mai mare suprafață agricultura (~ 10 milioane de hectare de teren arabil). Celelalte 3 țări agricole importante din alianța (Germania, Polonia, Italia), sunt incluse numai parțial, în zone nepotrivite culturii de soia.

Culturile de soia au o istorie îndelungată în România. Soia modificată genetic, este o parte importanta din ea, încă fiind cultivată ilegal.

Înainte de 1989, în timpul dictaturii comuniste, România cultiva anual ~ 500.000 de hectare de soia, plasându-se în topul țărilor europene. Mai mult decât atât, România a fost prima și singura țară din Europa geografică, care a cultivat soia modificate genetic. În 1998, România a introdus soia rezistentă la erbicidul total Rund Up produs de compania Monsanto. În 2006, România a înregistrat cele mai mari culturi modificate genetic cultivate vreodată în Europa, cu 137.275,5 hectare de soia modificată genetic.

Adeziunea României la UE în 2007, a însemnat o veste proastă pentru industria de OMG. Procesul de luare a deciziilor la nivelul UE nu permite statelor membre să autorizeze culturi comerciale modificate genetic la nivel național. În plus, din motive economice și politice, UE consideră că este mai ieftin să importe soia modificate genetic din America Latină, decât să-l crească în Europa. Asta a forțat România să interzică cultivarea de soia modificată genetic. Din păcate, măsurile de interdicție au fost puse în aplicare în mod superficial. Diverse ONG-uri au identificat culturi ilegale de soia modificate genetic în diferite regiuni (Nord și Sud din România – Călărași și Botoșani), în ultimii 8 ani.

Legăturile dintre Guvernul României și Monsanto sunt bine documentate. 2 foști miniștri români ai agriculturii au lucrat și pentru Monsanto. Valeriu Tabără (ministrul agriculturii între 1994-1996 și 2010-2012), a lucrat în proiecte de cercetare finanțate de Monsanto; Stelian Fuia (ministru al agriculturii în 2012) a fost un director de marketing pentru Monsanto Europa, în aceeași perioadă în care și Dragoș Dima (reprezentant al Dunării de soia alianță) a lucrat ca director pentru Monsanto.

Interdicția privind cultivarea de soia modificate genetic, în 2007, a adus o schimbare în strategia Monsanto. Conform noului discurs exprimat prin intermediul politicienilor din poziții de decizie de top, România poate beneficia de o creștere a producției de soia, și exportul către alte țări europene ar fi o mai mare oportunitate.

„România importă în fiecare an aproape 500.000 de tone de soia din Brazilia, SUA și alte țări, doar soia biotehnologică (modificată genetic). România ar putea produce 2 milioane de tone de soia, fiind singura țară europeană care ar putea produce industrial această cultură; Produsele biotehnologice sunt cu 40-60% mai ieftine decât altele „- declarația lui Valeriu Tabara, în luna aprilie 2011.

Soia Dunării – un compromis temporar până soia modificata genetic este aprobat

În 2013, noul ministru al agriculturii, Daniel Constantin, a semnat declarația de soia Dunării, adăugând într-un comunicat de presă oficial că România nu se angajează numai la soia nemodificată genetic: „Semnarea Declarației nu angajează România în niciun fel față de orice altă decizie viitoare privind cultura soiei.”

Conform declarației lui Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii la acea vreme, în noiembrie 2013: „Atâta timp cât la nivelul UE, o decizie cu privire la soia modificată genetic nu va fi luată destul de repede, avem versiunea promovată de Soia Dunăreană. Căutăm, de asemenea, posibilitatea unei scheme aplicate în cadrul PAC, pentru a stimula financiar producția de soia nemodificată genetic.”

Soia Dunăreană nu poate garanta o politică de soia nemodificată genetic în România, în special pentru că argumentul lor principal, „reducerea dependenței sectorului cărnii și al laptelui, de soia importată din America Latină”, merge mână în mână cu agenda Monsanto.

Soia – nu este o cultură țărănească

România are ce mai vibrant mediu rural din UE. Cu 46% din populația în mediul rural și 4,7 milioane de țărani activi, agricultura țărănească este încă în viață, hrănind o mare parte a populației. Soia nu a fost niciodată o plantă cultivată de țărani, și nici nu este folosită ca hrană pentru cultivarea animalelor din micile gospodării țărănești. Prin urmare, propunerea alianței Soiei Dunărene nu răspunde vreunei nevoi a țăranilor români, care reprezintă aproape 50% din țărani UE.

Peste tot în România terenul agricol a devenit obiectul acaparării de către marii latifundiari și corporații. Ceea ce propune Soia Dunăreană, va încuraja marile companii să acapareze și să transforme pământul milioanelor de țărani în monoculturi de soia. Asta va avea efecte profunde în societatea țărănească. Acest proces va slăbi economiile rurale și va împiedica dezvoltarea unui sector dinamic rural. După cum au anunțat, companiile care fac parte parte din Soia Dunăreană sunt hotărâte să folosească banii publici europeni din PAC, pentru suporta costurile de producției a soiei industriale. Țăranii sunt sufocați și marginalizați din toate părțile. Nu avem nevoie de această schemă care să ne împingă în afara pieței și politicilor publice.

Articolul Alianța Soia Dunăreană – Nu este o soluție pentru agricultura țărănească apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Către Guvernul României

10 Iunie, 2014

Declarația Națiunilor Unite privind Drepturile Țăranilor și muncitorilor din zonele rurale

Anul Internațional al Fermelor de Familie – 2014, sub egida ONU, este dedicată valorilor și importanței comunităților țărănești în fața comunității internaționale. Mai multe studii de referință efectuate după criza alimentară din 2007/2008 au subliniat importanța strategică a micilor producători într-un context al creșterii volatilității piețelor și a schimbărilor climatice. Rezultatele studiilor evidențiază capacitatea de adaptare, conservare a biodiversității la plante și animale și reziliența Sistemelor Familiale care reprezintă mai mult de jumătate de miliard de oameni și asigură 85% din producția globală de alimente.

Totuși, țăranii se confruntă cu o situație dificilă. În fiecare an, mii de țărani devin victimele exproprierilor terenurilor, translocării și evacuărilor forțate – o situație care atinge un nivel fără precedent din cauza fenomenului acaparării terenurilor. Muncitorii din zonele rurale de pretutindeni reprezintă 70% din oamenii care suferă de foamete. Femeile sunt afectate în mod special, în mare parte ca urmare a discriminării atunci când vine vorba de a avea acces la resurse productive, cum ar fi pământul, apa sau semințele.

Deschiderea tot mai largă a agriculturii la concurența internațională, în cadrul acordurilor de liber schimb și concentrarea pe achiziția de terenuri, duce micii producătorii în situații de discriminare de neconceput.

Această restrângere a accesului la resurse productive afectează la fel de puternic pescarii și păstorii tradiționali, comunitățile nomade, și chiar și lucrătorii din mediul rural care nu posedă pământ sau dețin doar suprafațe agricole reduse, cum ar fi lucrătorii sezonieri și migranții.

Trebuie să existe o Declarație a Națiunilor Unite (ONU) a Drepturilor țăranilor și muncitorilor din zonele rurale, precum și o Convenție Internațională asupra Drepturilor țăranilor. Cauza Drepturilor țăranilor este asemănătoare cu cea a Drepturilor Populațiilor Indigene, care deja beneficiează deja de o Declarație ONU care descrie anumite drepturi. Ambele grupuri se luptă pentru Dreptul la Hrană. În cazul în care țăranii nu au acces la pământ și nu dețin controlul asupra păstrării semințelor folosite, ei nu au Dreptul la Hrană.

Eco Ruralis, asociație membră a Via Campesina, susține toate eforturile depuse azi pentru a întări mișcarea țărănească globală și dobândirea de mai multe drepturi. Eco Ruralis sprijină în totalitate “Declarația pe Drepturile Țăranilor – Femei și Bărbați” și a tradus documentul în limba Română astfel ca mai mulți oameni să aibă acces liber la astfel de informații importante.

Munca depusă în ultimii ani de către Consiliul Drepturilor Omului a permis Comitetului Consultativ să efectueze un studiu cuprinzător despre situația țăranilor și altor lucrători din mediul rural, cu privire la drepturile omului. Studiul se axează în mod specific pe situația discriminării acestor categorii, insuficiența instrumentelor curente care ar trebui să protejeze drepturile internaționale și interesul pentru o declarație care recunoaște drepturile specifice ale țăranilor și muncitorilor din zonele rurale.

Prin rezolutia 21/19 adoptată în Septembrie, 2012, Consiliul Drepturilor Omului a creat un Grup de Lucru interguvernamental deschis cu mandatul de a dezvolta o declarație. Prima întâlnire a acestui Grup de Lucru din Iulie 2013 a fost foarte pozitivă. Ambasadorul Boliviei la ONU, Dna. Angelica Navarro a fost aleasă pentru a prezida negocierile.

La a 26-a sesiune a Consiliului Drepturilor Omului al Națiunilor Unite care va fi susținută în Geneva, pe 10 Iunie, 2014, Adunarea va decide asupra continuării procesului de negociere pentru adoptarea unei declarații pe drepturile țăranilor.

1) Facem un apel în mod special la Guvernul României și reprezentanții săi din Consiliul pentru Drepturile Omului, să ia în considerare în mod favorabil activitatea ONU, și astfel, să voteze în favoarea rezoluției și avansarea procesului prin oferirea mandatului de a lucra pe proiectarea declarației pe drepturile țăranilor către Președintele – Raportor al grupului stabilit..
2) Cerem membrilor Consiliului pentru Drepturile Omului, inclusiv reprezentaților României, de a acorda tot sprijinul posibil pentru a aproba rezoluția prin confirmarea procedurilor și oferirea mandatului de a lucra pe proiectarea declarației pe drepturile țăranilor către Președintele – Raportor al Grupului de Lucru. 

Cunoscând angajamentul tuturor reprezentanților acestui consiliu către recunoașterea și respectarea drepturilor omului, contăm pe susținerea dumneavoastră pentru a crea acest instrument care trimite un semnal clar de recunoaștere a acestor categorii vaste de cetățeni în prezent subevaluați, și prin care se clarifică drepturile lor universale, permițându-le astfel să creeze drepturi specifice și esențiale pentru a asigura acces sigur la resurse productive, asigurând o producție alimentară durabilă la o scară globală tot mai nesigură.

Textul inițial al Declarației Drepturilor Țăranilor – realizat de mișcarea țărănească internațională – La Via Campesina.

Mulțumim foarte mult pentru considerația dumneavoastră pentru a continua această activitate importantă.

Eco Ruralis
Via Campesina Europa

Articolul Declarația Națiunilor Unite privind Drepturile Țăranilor și muncitorilor din zonele rurale apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

1. Asociația Eco Ruralis nu susține și nu va susține niciodata crearea unui partid politic.

2. Asociația Eco Ruralis nu susține și nu va susține niciodata candidatura niciunui cetățean / niciunei cetățene / niciunui partid politic la nici o funcție publică, în nici o campanie electorală.

3. Asociația Eco Ruralis este organizație neguvernamentală, ceea ce înseamnă că prin forma sa de constituire legală, aleasă conștient și responsabil, se află în afara sistemului. Când spunem sistem, ne referim la oameni care ocupă funcții publice cu implicații decizionale (indiferent că fac parte sau nu dintr-un partid politic) din Parlamentul European, Parlamentul României, Guvernul României și toate formele de organizare locală și regională ale acestor structuri. Credem cu tărie că societatea civilă este cea mai puternică formă de organizare a cetățenilor pentru a schimba lucrurile în bine, pe termen lung. De asemenea, credem cu tărie în acțiunile individuale ale țăranilor și ale tuturor cetățenilor care construiesc un viitor mai bun, aratând rezistență și soluții față de deciziile proaste ale sistemului ce afectează mediul și comunitățile, din spațiul în care trăim. Asociația Eco Ruralis nu se identifică și nu se va identifica niciodată cu persoane care încearcă sau vor încerca să pătrundă în sistem.

NOTA COMPLETARE – 10 Mai 2014:

Domnul Willy Schuster, a pierdut calitatea de membru al Asociației Eco Ruralis din momentul implicarii în campanii electorale și a creării de partide politice. Au luat notă de acest fapt, în mod formal, membrii fondatori ai Asociației Eco Ruralis, reuniți la Cluj Napoca în Adunare Generală Extraordinară, în data de 1 mai 2014.

Articolul Eco Ruralis nu susține candidați la alegeri pentru funcții publice apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Aici puteți consulta revendicările țăranilor români.

Alături de protestatari, s-au aflat Sofia Gatica și Maria del Milagro Godoy, reprezentante ale grupului Mamelor din Ituzaingo, Argentina, cunoscute în întreaga lume pentru lupta lor împotriva companiei Monsanto și câștigătoare, în 2012, ale Premiului Internațional Goldman Environmental – un premiu Nobel alternativ.

Pentru prima dată în Argentina, Mamele din Ituzaingo au adus în fața instanței compania Monsanto să dea socoteală pentru îmbolnăvirea și moartea unor argentinieni care au intrat în contact cu ierbicidul extrem de toxic pe bază de glifosat (RoundUp), utilizat de companie în tratarea chimică a culturilor de soia modificată genetic. Experiența lor este o sursă de inspirație pentru oamenii de pretutindeni.

„Am venit să avertizăm fermierii români despre pericolele culturilor de soia modificată genetic. In Argentina, luptăm împotriva companiei Monsanto, care ne otrăvește pământurile și sănătatea copiilor noștri. Am aflat că țăranii români reprezintă 50% din totalul numărului de țărani (mici fermieri) din Uniunea Europeană. Nu trebuie să vă vindeți sănătatea companiei Monsanto. Invățați din greșelile noastre!” a declarat Sofia Gatica, în timpul protestului.

„Pe noi, țăranii, nu ne-a afectat seceta, pentru ca folosim semințe adaptate zonei noastre, fără pesticide și alte chimicale. Nu avem nevoie de semințe tratate. Vrem să fim lăsați să hrănim consumatorii din zonele în care locuim, fără a mai fi împiedicați de politicile agricole naționale și europene.”, a completat un membru al asociației Eco Ruralis.

In timpul evenimentului, a fost organizat un brunch din produse sănătoase, ecologice și tradiționale de la mici familii de fermieri și un schimb de semințe tradiționale între țăranii și grădinarii urbani prezenți. Menționăm că în România, distribuția și comercializarea semințelor tradiționale precum și a produselor alimentare care provin din acestea, este ilegal. Schimbul de semințe tradiționale care a avut loc în fața Ministerului Agriculturii a fost o formă de protest, pentru a arăta nedreptatea față de dreptul fundamental al țăranilor de a avea acces liber la semințe țărănești.

Manifestația a fost urmată începând cu orele 15.30, la Dianei 4, de o sesiune de discuții despre drepturile țăranilor în contextul acaparării pieței mondiale de către corporații și reformei agriculturii europene.

Video de la protest.

Articolul Protest al țăranilor în fața Ministerului Agriculturii apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

In ciuda unor schimbari instrumentale pozitive, UE continua cu aceeasi politica. In ultimii opt ani UE a pierdut 20% din fermieri. Daca dorim sa mentinem agricultura de familie durabila in Europa si sa instalam tineri fermieri, acest efort ar trebui sa fie recunoscut la un nivel economic, prin preturi si perspective de venit echitabile.

• pentru a hrani populatia Europeana in loc sa dea prioritate importului/exportului,
• pentru a promova agricultura familiala durabila in Europa, in loc sa promoveze restructurarea si industrializarea productiei,
• Pentru a reglementa productia si piata, o conditie necesara pentru a atinge preturi agricole echitabile si stabile.

• rezerve strategice de cereale la nivel european si global (care au scazut foarte mult in ultimii ani, sporind nesiguranta alimentara si speculatiile), dezvoltate la o scara suficienta pentru a trata cu variatiile de productiile si contraspeculatiile.
• o interzicere totala asupra “dumping-ului” (exporturi la preturi mai joase decat pretul de productie datorita unor subventii)
• tarife necesare care sa previna importurile “low-cost”. A venit timpul sa schimbam regulile comertului international, care dateaza de o suta de ani.

• sub 10000 euro plati directe, activitatea agricola nu ar trebui sa fie justificata,
• peste 10000 euro, cel putin 25% din venitul persoanei ar trebui sa provina din agricultura.

• Plata pentru “gospodarii mici” trebuie adaugata in primul pilon, care oricum este foarte mica pentru gospodarii mici,
• termenul limita sugerat de 2014 pentru aceasta plata ar trebui eliminata
• Statele membre trebuie sa primeasca optiunea de a creste pragul maxim de 10% pentru plati directe, conform conditiilor agricole reale din fiecare stat membru,
• Nivelul primei trebuie ridicata, cu un minim de 1000 euro pe gospodarie,
• Pentru a ajuta statele membre sa defineasca fermele care pot beneficia de subventii, Comisia Europeana trebuie sa dezvolte un cadru pentru definirea gospodariilor, cu indicatori de venit, suprafata…

• includa valoarea ecologizarii in plafonare,
• scada primul nivel al limitarii la 100000 Euro, limitarea absoluta la 200000 Euro.
• ia in considerare doar 50% din costurile salariale in calcularea limitelor, pentru a nu favoriza dezvoltarea marilor ferme cu multi muncitori.

• practici agricole care sporesc solul in materie organica,
• cresterea suprafetelor de pajisti permanente.

Articolul Noua reforma PAC 2014-2020: Pozitia Via Campesina Europa apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.