In ciuda unor schimbari instrumentale pozitive, UE continua cu aceeasi politica. In ultimii opt ani UE a pierdut 20% din fermieri. Daca dorim sa mentinem agricultura de familie durabila in Europa si sa instalam tineri fermieri, acest efort ar trebui sa fie recunoscut la un nivel economic, prin preturi si perspective de venit echitabile.
Platile nationale inlocuiesc o Politica Agricola Comuna (PAC) adevarata, justa, sociala si durabila pentru consumatori si fermieri; dar PAC nu reprezinta doar distributia subventiilor.
Inainte sa prezentam punctele cheie ale propunerii, sa ne reamintim ca ECVC impreuna cu aliatii din miscarea FoodSovCAP, a dezvoltat o optiune alternativa bazata pe suveranitate alimentara care defineste noi prioritati pentru agricultura europeana si politica alimentara:
- pentru a hrani populatia Europeana in loc sa dea prioritate importului/exportului,
- pentru a promova agricultura familiala durabila in Europa, in loc sa promoveze restructurarea si industrializarea productiei,
- Pentru a reglementa productia si piata, o conditie necesara pentru a atinge preturi agricole echitabile si stabile.
Masuri de piata: avem nevoie de o caseta de instrumente bine definita
Recentele crize sectoriale au demonstrat ca fara reglementari, fara instrumente concepute sa previna surplusul structural sau deficitul, nu se pot stabiliza pietele agricole. Desi aceasta stabilizare este o prioritate a PAC-ului prin tratatul de la Lisabona, propunerile Comisiei nu le respecta.
Abordarea volatilitatii preturilor prin scheme de asigurare si finantarea companiilor de asigurari rezulta prin obligarea producatorilor si contribuabililor sa plateasca pentru daunele dereglementarilor.
Pentru a mentine preturile la un nivel echitabil, atat pentru producatori cat si pentru consumatori, este indispensabila stabilirea unei “plase de siguranta” (stabilita atat de jos incat sa nu previna dezastrele), dar o “caseta de instrumente” adaptata la productii variate, care include instrumente care pot fi folosite in cazul instabilitatii preturilor sau insuficienta.
Avem nevoie de un management al aprovizionarii publice, care sa evite surplusurile si deficitele structurale:
- rezerve strategice de cereale la nivel european si global (care au scazut foarte mult in ultimii ani, sporind nesiguranta alimentara si speculatiile), dezvoltate la o scara suficienta pentru a trata cu variatiile de productiile si contraspeculatiile.
- o interzicere totala asupra “dumping-ului” (exporturi la preturi mai joase decat pretul de productie datorita unor subventii)
- tarife necesare care sa previna importurile “low-cost”. A venit timpul sa schimbam regulile comertului international, care dateaza de o suta de ani.
Prioritatea agriculturii UE nu este de a fi competitiva pe piata globala, ci sa hraneasca populatia din Europa. UE poate sa exporte, dar fara subventii directe sau indirecte: Politica Agricola Comuna are nevoie de o legitimitate internationala.
Vin, zahar, lapte
ECVC se opune suprimarii drepturilor de plantare a vitelor de vie din 2016, care va servi la productii concentrate mai mari. Mai mult, state membre producatoare de vinuri sse opun acestei interziceri. In egala masura, ECVC se opune si eliminarii cotelor de zahar si lapte, care ar trebui imbunatatite, nu eliminate.
Fructe si legume
ECVC regreta lipsa unor masuri ambitioase in acest sector, care ar putea asigura productii durabile de fructe si legume locale, pentru a imbunatati calitatea dietei cetatenilor din UE.
Lantul alimentar
ECVC este de acord cu obiectivul de intarire a puterii producatorilor pe piata. Totusi, trebuie sa invatam din experienta secotorului fructe si legume, unde doar grupurile de producatori primesc suport: fara un management al aprovizionarii si reglementari de piata, puterea ramane in mana agroindustriei si marilor companii de retail: exista crize recurente in acest sector si se desfasoara o relocare a productiei in afara UE.
Plati directe
In primul rand sa reamintim faptul ca fermierii raman dependenti de aceste plati directe cat timp preturile agricole sunt cuplate cu preturile globale si nu cu costurile de productie europene. ECVC sustine scopurile de convergenta intre statele membre, de plafonare, limitarea platilor la fermierii activi, plati specifice fermierilor de subzistenta, de ecologizare. Denuntam conservatismul celor care vor sa isi perpetueze distributia foarte necinstita. Totusi, miza este legitimitatea sociala si de mediu a platilor directe!
Propunerile concrete ale Comisiei abia ating obiectivele. Nu este de ajuns sa definim obiectivele care ating asteptarile oamenilor – instrumentele concrete nu trebuie sa-i tradeze!
Pentru a da prioritate celor care produc, care lucreaza pe ferme, nu pe hectare si pentru a promova ocuparea fortei de munca – fermier si muncitor – ECVC cere UE sa calculeze platile directe pe persoane active.
Intr-adevar, plata pe hectar este un sustinator al capitalismului (terenuri, utilaje, cladiri) nu al producatorului. Platile, aproape fara plafonare, promoveaza concentratia pamantului in favoarea celor care primesc cele mai multe plati.
Fermieri activi
Pentru ECVC, un fermier activ este cel care lucreaza pe ferma. Persoanele care nu lucreaza pe ferma nu au dreptul la plati directe. Pragul propus de 5% plata directa in relatia cu venitul non-agricol este prea joasa si se aplica doar in cateva cazuri extreme. In alta ordine de idei, fermierii cu jumatate de norma nu ar trebui daunati (constituie o majoritate in cateva regiuni si joaca un rol important in productia alimentara locala si regionala asigurant un mediu rural prosper).
ECVC propune ca:
- sub 10000 euro plati directe, activitatea agricola nu ar trebui sa fie justificata,
- peste 10000 euro, cel putin 25% din venitul persoanei ar trebui sa provina din agricultura.
Suma forfetara pentru ferme mici
ECVC saluta recunoasterea fermelor mici si este in favoarea platii specifice.
Totusi, propunand ca fermierii mici sa aleaga intre o suma forfetara mica, cu stabilire in primul pilon, si sistemul platilor directe, Comisia trateaza fermele mici in mod separat, in loc sa le integreze in acelasi sistem cu ceilalti. Este ca si cum le-ar oferi pomana in timp ce aspteapta disparitia lor, cu atat mai mult cat in al doilea pilon o posibila subventie se ofera fermelor mici pentru a disparea.
ECVC propune urmatoarele:
- Plata pentru “gospodarii mici” trebuie adaugata in primul pilon, care oricum este foarte mica pentru gospodarii mici,
- termenul limita sugerat de 2014 pentru aceasta plata ar trebui eliminata
- Statele membre trebuie sa primeasca optiunea de a creste pragul maxim de 10% pentru plati directe, conform conditiilor agricole reale din fiecare stat membru,
- Nivelul primei trebuie ridicata, cu un minim de 1000 euro pe gospodarie,
- Pentru a ajuta statele membre sa defineasca fermele care pot beneficia de subventii, Comisia Europeana trebuie sa dezvolte un cadru pentru definirea gospodariilor, cu indicatori de venit, suprafata…
Plafonarea platilor directe
ECVC este in favoarea unei plafonari mai semnificative decat propunerea simbolica actuala, care ar deduce de la cele mai mari ferme doar 1,3% din platile directe.
Curtea Europeana al Auditorilor a alertat in repetate randuri UE despre lipsa de legitimitate a distribuirii nedrepte in ceea ce priveste platile directe. O eventuala plafonare ar deschide discutiile politice pentru cei care vor sa reduca drastic bugetul agricol al UE.
ECVC cere UE sa:
- includa valoarea ecologizarii in plafonare,
- scada primul nivel al limitarii la 100000 Euro, limitarea absoluta la 200000 Euro.
- ia in considerare doar 50% din costurile salariale in calcularea limitelor, pentru a nu favoriza dezvoltarea marilor ferme cu multi muncitori.
Suport cuplat
ECVC sustine nevoia de cuplare la rata maxima. Aceasta masura arata nonsensul decuplari platilor directe de la productie: intr-adevar, duce la reduceri, chiar si in abandon, de productie in anumite regiuni si este folosit in principal pentru a ascunde platile directe in cutia verde al WTO (Organizatia Mondiala pentru Comert)
‘Ecologizare’
ECVC este de acord cu o rata de ecologizare de 30%. Totusi ECVC s-a asteptat la un progres mai semnificativ in favoarea sistemului agricol low-imput (cu putine intrari), prin care se sisteaza scaderea materialului organic din sol, astfel contribuindu-se la scaderea incalzirii globale si sistarea dezvoltarii fermelor industriale si a altor modele de productie super intensive din domeniul viticulturii, pomiculturii si legumiculturii.
Masurile propuse necesita o revizuire completa, deoarece nu o sa contribuie la o Politica Agricola Comuna mai verde, majoritatea fermelor deja ating masurile propuse. Cele trei masuri inaintate de catre Comisie nu se pot aplica in oricare regiune agro-climatica: sunt necesare noi masuri care se pot aplica in alte reguni, cum ar fi cele Nordice si Mediteraniene. ECVC cere:
Obligativitatea rotatiei culturilor intre suprafete, in loc de masura “diversitatii”, fiind incluse culturi leguminoase in rotatie, in regiuni in care conditiile agro-climatice permit aceasta masura; avantajul acestor culturi pentru fertilitatea solului si pentru climat sunt recunoscute pe plan mondial, UE importand 80%.
Interzicerea aratului in cazul pajistilor permanente, termenul fiind schimbat de la 2014 la 2012, pentru a preveni aratul pe scara larga al pajistilor in 2012-2013.
Specificarea criteriului de eligibilitate al pajistilor, pentru a nu se exclude pajistile razante neierboase, foarte importante pentru pastorii din zonele defavorizate, pentru a interzice agrocombustibilii in zonele cu importanta ecologica.
Mai mult, pilonul I trebuie sa includa o sustinere pentru:
- practici agricole care sporesc solul in materie organica,
- cresterea suprafetelor de pajisti permanente.
Dezvoltare rurala
Propunerea pentru sase prioritati ofera posibilitati interesante si flexibilitate Statelor Membre si regiunilor. Totusi, in absenta unui prag minim sau un plafon, exista riscul cresterii disparitatii teritoriale intre regiuni si concentrarea unor “contracte de parteneriat” pe investitii.
ECVC sustine minimul de 25% pentru masurile de mediu si saluta masurile in favoarea unui lant scurt de aprovizionare.
ECVC cere indepartarea schemelor de asigurare din pilonul II. Acesta masura nu are nimic in comun cu dezvoltarea rurala. Mai mult, in contextul unei incertitudini crescute si volatilitatii preturilor, cauzele care nu sunt adresate in propunere, exista un risc ca aceasta masura sa ocupe o prea mare parte din fondurile alocate pentru pilonul II.
Criteria pentru sustinerea inovatiilor trebuie sa fie definita mai clar. ECVC considera prioritara inovatia sociala si inovatia agronomica durabila.
