PAC după 2020 – tranziție către un model agricol durabil

În contextul elaborării de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile a poziției sectorului agricol din România față de comunicarea Comisiei Europene privind “Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”(1), asociația Eco Ruralis a transmis în data de 2 februarie 2018 comentariile sale pe marginea textului comunicării.

Noua Politică Agricolă Comună ar trebui să devină o politică agricolă puternică și ambițioasă, care să o depășească pe cea actuală.

Ar trebui să adopte drept obiectiv central sprijinul pentru sistemele agricole capabile să producă hrană de bună calitate, accesibilă tuturor cetățenilor, incluzând pe aceia afectați de către crizele financiare. De asemenea, ar trebui să constea în asigurarea unui venit corect pentru țărani și să producă începerea unei tranziții în agricultură.

Mai apoi, este esențială definirea unor modele agricole, alimentare și de comercializare care să integreze sisteme alimentare sustenabile, adică să asigure o producție de hrană sănătoasă, nutritivă și gustoasă, cu respect față de mediu și bunăstarea animalelor, care contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice și generează locuri de muncă în mediul rural și promovează o relație de respect și colaborare între consumatori și comunitățile rurale. Acest model este modelul agriculturii sustenabile, țărănești și de familie, bazat pe și definit de țărani.

Viitoarea Politica Agricolă Comună ar trebui de asemenea să se bazeze pe un nucleu de principii la nivel european pentru a defini orientarea agriculturii europene către o tranziție agricolă și suveranitate alimentară. Respingem o renaționalizare a PAC sau o politică agricolă de-a gata, cu și mai mare subsidiaritate, în loc să apărăm o agricultură puternică COMUNÄ‚ și o politică alimentară care respectă orice particularitate teritorială datorită capacității sale de adaptare. 

Echitate în subvenționarea agriculturii – plafonarea subvențiilor prin plăți directe și susținerea țăranilor activi prin sprijin al venitului. Susținem eliminarea efectelor perverse aduse de plățile directe pe suprafața agricolă. În România considerăm că este necesară o redistribuire a bugetului PAC prin plafonarea plăților primite de fermele industriale și creșterea plăților către fermele de subzistență și semi-subzistență și pentru a reduce decalajul de venit dintre agricultură și celelalte sectoare ale economiei. În prezent, plățile directe nu contribuie la realizarea obiectivelor PAC, ci măresc decalajul între producătorii mici și cei mari sau foarte mari; în același timp, determină concentrarea terenurilor pe care se practică un model agricol în monocultură, care deteriorează mediul și finanțează actori precum bănci sau fonduri de investiții în detrimentul producătorilor activi.

Protejarea țăranilor de volatilitatea prețurilor și întărirea poziției lor pe piață: Având în vedere că cel puțin 70% dintre veniturile agricultorilor este generat de către piață, este necesar să abordăm volatilitatea prețurilor prin instrumente ale Politicii Agricole Comune. Ne opunem gestionării riscurilor prin instrumente financiare care ar trimite fonduri PAC către instituții bancare și asiguratori, pentru că acestea nu abordează problema puterii de negociere scăzute a țăranilor în fața industriei alimentare sau a lanțurilor de distribuție din ce în ce mai concentrate.

Garantarea participării asociațiilor care reprezintă interesul țăranilor, inclusiv a celor de subzistență și semisubzistență, în procesul de elaborare a planurilor strategice privind PAC, precum și în monitorizarea implementării și a respectării obiectivelor europene și naționale. Fără o astfel de metodologie, procesul ei de dezvoltare și adoptare ar fi netransparent și nedemocratic.

Obiectivele noii reforme agricole europene trebuie sa aibă în vedere problematicile economice, sociale și de mediu, care să fie abordate împreună, având în vedere impactul agriculturii asupra sănătății mediului și a schimbărilor climatice. Obiectivele sociale, economice și de mediu ar trebui să includă: egalizarea veniturilor fermierilor la venitul mediu al populației, oprirea pierderii țăranilor în Europa și atragerea de noi persoane în agricultură, întărirea economiilor locale prin diversificare productivă, relații directe producător – consumator, dezvoltarea tranziției către producție și comercializare la scară redusă, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.Adaptarea și eforturile împotriva schimbărilor climatice ar trebui abordate prin intermediul modelului alimentar și agricol, stabilind conformitatea agendei cu evoluția modelului.

Oprirea dispariției producătorilor agricoli și încurajarea instalării de noi țărani care să practice un model agricol sustenabil și diversificat. Un obstacol din ce în ce mai important în instalarea noilor țărani îl constituie accesul la pământ; avem nevoie de instrumente si cadre legale favorabile noilor veniți în agricultură și care să stopeze acapararea terenurilor.

Întărirea economiei rurale prin diversificare productivă, lanțuri scurte de aprovizionare între consumator și producător și implementarea de instrumente colective de procesare, comercializare s.a.m.d a produselor agricole.

Promovarea prosperității rurale și îmbunătățirea considerabilă a calității vieții și accesului la bunuri publice în mediul rural.

Cercetarea și inovarea în sectorul agricol trebuie să implice țăranii, astfel salutăm intenția Comisiei, exprimată în comunicare, de a desemna cercetarea și inovarea drept una dintre priorități, de a implica fermierii în aceste domenii și sublinierea nevoii de a concentrare pe fermele de subzistență și semi-subzistență pentru democratizarea accesului la cercetare și inovare.

Migranți: PAC trebuie să aibă în vedere situația lucrătorilor agricoli migranți, precum și cauzele migrației. Prin intensificarea competiției dintre fermierii europeni, PAC a promovat deteriorarea condițiilor de muncă și formelor de angajare în agricultură. De aceea, în principiile sale, PAC trebuie să recunoască valoarea muncii agricole și să consolideze respectul pentru drepturile și demnitatea tuturor muncitorilor, indiferent de statutul lor (țărani, salariați, muncitori sezonieri sau muncitori permanenți).

Abordarea preocupărilor cetățenilor legate de sănătate, calitatea hranei, nutriție și risipă alimentară. Momentan sistemul alimentar este dominat de industrie, care creează alimente puternic procesate, cu ingrediente artificiale și care pun în pericol sănătatea umană pe termen mediu și lung. Pentru majoritatea consumatorilor accesul la hrană sănătoasă și nutritivă a devenit un lux, motiv pentru care PAC trebuie să susțină producerea de hrană sănătoasă disponibilă și accesibilă tuturor cetățenilor, indiferent de nivelul de venit, în același timp asigurând un venit decent familiilor de agricultori.

Abordarea României pentru PAC post 2020 trebuie să ia în considerare specificul național și contextual al sistemului nostru agricol și ca atare să pună în centru țăranii și fermele de familie pentru care să dezvolte măsuri adaptate problemelor cu care se confruntă: 

• Accesul și controlul inechitabil asupra pământului, asupra resurselor genetice și altor resurse naturale;
• Accesul din ce în ce mai restrâns la piață și la mijloacele de producție pentru asigurarea unui trai decent;
• Politici agricole create în favoarea unei elite restrânse de mari fermieri și alți actori implicați în agricultură și sistemul alimentar industrial.

Textul integral al poziției asociației Eco Ruralis față de comunicarea Comisiei Europene privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii – pentru o politică agricolă comună flexibilă, echitabilă și sustenabilă”.

(1) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-4841_ro.htm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PAC după 2020 – tranziție către un model agricol durabil

În contextul elaborării de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile a poziției sectorului agricol din România față de comunicarea Comisiei Europene privind “Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”(1), asociația Eco Ruralis a transmis în data de 2 februarie 2018 comentariile sale pe marginea textului comunicării.

Noua Politică Agricolă Comună ar trebui să devină o politică agricolă puternică și ambițioasă, care să o depășească pe cea actuală.

Ar trebui să adopte drept obiectiv central sprijinul pentru sistemele agricole capabile să producă hrană de bună calitate, accesibilă tuturor cetățenilor, incluzând pe aceia afectați de către crizele financiare. De asemenea, ar trebui să constea în asigurarea unui venit corect pentru țărani și să producă începerea unei tranziții în agricultură.

Mai apoi, este esențială definirea unor modele agricole, alimentare și de comercializare care să integreze sisteme alimentare sustenabile, adică să asigure o producție de hrană sănătoasă, nutritivă și gustoasă, cu respect față de mediu și bunăstarea animalelor, care contribuie la lupta împotriva schimbărilor climatice și generează locuri de muncă în mediul rural și promovează o relație de respect și colaborare între consumatori și comunitățile rurale. Acest model este modelul agriculturii sustenabile, țărănești și de familie, bazat pe și definit de țărani.

Viitoarea Politica Agricolă Comună ar trebui de asemenea să se bazeze pe un nucleu de principii la nivel european pentru a defini orientarea agriculturii europene către o tranziție agricolă și suveranitate alimentară. Respingem o renaționalizare a PAC sau o politică agricolă de-a gata, cu și mai mare subsidiaritate, în loc să apărăm o agricultură puternică COMUNÄ‚ și o politică alimentară care respectă orice particularitate teritorială datorită capacității sale de adaptare. 

Echitate în subvenționarea agriculturii – plafonarea subvențiilor prin plăți directe și susținerea țăranilor activi prin sprijin al venitului. Susținem eliminarea efectelor perverse aduse de plățile directe pe suprafața agricolă. În România considerăm că este necesară o redistribuire a bugetului PAC prin plafonarea plăților primite de fermele industriale și creșterea plăților către fermele de subzistență și semi-subzistență și pentru a reduce decalajul de venit dintre agricultură și celelalte sectoare ale economiei. În prezent, plățile directe nu contribuie la realizarea obiectivelor PAC, ci măresc decalajul între producătorii mici și cei mari sau foarte mari; în același timp, determină concentrarea terenurilor pe care se practică un model agricol în monocultură, care deteriorează mediul și finanțează actori precum bănci sau fonduri de investiții în detrimentul producătorilor activi.

Protejarea țăranilor de volatilitatea prețurilor și întărirea poziției lor pe piață: Având în vedere că cel puțin 70% dintre veniturile agricultorilor este generat de către piață, este necesar să abordăm volatilitatea prețurilor prin instrumente ale Politicii Agricole Comune. Ne opunem gestionării riscurilor prin instrumente financiare care ar trimite fonduri PAC către instituții bancare și asiguratori, pentru că acestea nu abordează problema puterii de negociere scăzute a țăranilor în fața industriei alimentare sau a lanțurilor de distribuție din ce în ce mai concentrate.

Garantarea participării asociațiilor care reprezintă interesul țăranilor, inclusiv a celor de subzistență și semisubzistență, în procesul de elaborare a planurilor strategice privind PAC, precum și în monitorizarea implementării și a respectării obiectivelor europene și naționale. Fără o astfel de metodologie, procesul ei de dezvoltare și adoptare ar fi netransparent și nedemocratic.

Obiectivele noii reforme agricole europene trebuie sa aibă în vedere problematicile economice, sociale și de mediu, care să fie abordate împreună, având în vedere impactul agriculturii asupra sănătății mediului și a schimbărilor climatice. Obiectivele sociale, economice și de mediu ar trebui să includă: egalizarea veniturilor fermierilor la venitul mediu al populației, oprirea pierderii țăranilor în Europa și atragerea de noi persoane în agricultură, întărirea economiilor locale prin diversificare productivă, relații directe producător – consumator, dezvoltarea tranziției către producție și comercializare la scară redusă, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.Adaptarea și eforturile împotriva schimbărilor climatice ar trebui abordate prin intermediul modelului alimentar și agricol, stabilind conformitatea agendei cu evoluția modelului.

Oprirea dispariției producătorilor agricoli și încurajarea instalării de noi țărani care să practice un model agricol sustenabil și diversificat. Un obstacol din ce în ce mai important în instalarea noilor țărani îl constituie accesul la pământ; avem nevoie de instrumente si cadre legale favorabile noilor veniți în agricultură și care să stopeze acapararea terenurilor.

Întărirea economiei rurale prin diversificare productivă, lanțuri scurte de aprovizionare între consumator și producător și implementarea de instrumente colective de procesare, comercializare s.a.m.d a produselor agricole.

Promovarea prosperității rurale și îmbunătățirea considerabilă a calității vieții și accesului la bunuri publice în mediul rural.

Cercetarea și inovarea în sectorul agricol trebuie să implice țăranii, astfel salutăm intenția Comisiei, exprimată în comunicare, de a desemna cercetarea și inovarea drept una dintre priorități, de a implica fermierii în aceste domenii și sublinierea nevoii de a concentrare pe fermele de subzistență și semi-subzistență pentru democratizarea accesului la cercetare și inovare.

Migranți: PAC trebuie să aibă în vedere situația lucrătorilor agricoli migranți, precum și cauzele migrației. Prin intensificarea competiției dintre fermierii europeni, PAC a promovat deteriorarea condițiilor de muncă și formelor de angajare în agricultură. De aceea, în principiile sale, PAC trebuie să recunoască valoarea muncii agricole și să consolideze respectul pentru drepturile și demnitatea tuturor muncitorilor, indiferent de statutul lor (țărani, salariați, muncitori sezonieri sau muncitori permanenți).

Abordarea preocupărilor cetățenilor legate de sănătate, calitatea hranei, nutriție și risipă alimentară. Momentan sistemul alimentar este dominat de industrie, care creează alimente puternic procesate, cu ingrediente artificiale și care pun în pericol sănătatea umană pe termen mediu și lung. Pentru majoritatea consumatorilor accesul la hrană sănătoasă și nutritivă a devenit un lux, motiv pentru care PAC trebuie să susțină producerea de hrană sănătoasă disponibilă și accesibilă tuturor cetățenilor, indiferent de nivelul de venit, în același timp asigurând un venit decent familiilor de agricultori.

Abordarea României pentru PAC post 2020 trebuie să ia în considerare specificul național și contextual al sistemului nostru agricol și ca atare să pună în centru țăranii și fermele de familie pentru care să dezvolte măsuri adaptate problemelor cu care se confruntă: 

• Accesul și controlul inechitabil asupra pământului, asupra resurselor genetice și altor resurse naturale;
• Accesul din ce în ce mai restrâns la piață și la mijloacele de producție pentru asigurarea unui trai decent;
• Politici agricole create în favoarea unei elite restrânse de mari fermieri și alți actori implicați în agricultură și sistemul alimentar industrial.

Textul integral al poziției asociației Eco Ruralis față de comunicarea Comisiei Europene privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii – pentru o politică agricolă comună flexibilă, echitabilă și sustenabilă”.

(1) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-4841_ro.htm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *