Asociația Eco Ruralis înțelege situația dificilă în care se află crescătorii de ovine și caprine și efectele economice pe care restricțiile sanitar-veterinare le au asupra fermelor. Protestele din aceste zile, generate de prelungirea până la sfârșitul anului 2026 a interdicției privind exportul de ovine vii,  trebuie însă să deschidă o discuție mai amplă: ce fel de zootehnie vrem în România?

Soluția nu este revenirea la situația de dinaintea crizei. România trebuie să își reducă radical dependența de exportul de animale vii și să își asume eliminarea transporturilor de animale pe distanțe lungi și a exportului de animale vii. Acest model este vulnerabil economic, sanitar și din perspectiva bunăstării animalelor și lasă prea puțină valoare adăugată în ferme și în comunitățile rurale.

Să exportăm produse cu valoare adăugată, nu animale vii

Exportul de animale vii înseamnă exportul unei materii prime. Sacrificarea, tranșarea, procesarea și comercializarea cărnii sunt activitățile care pot crea valoare adăugată și locuri de muncă.

Avem nevoie de abatoare locale de capacitate mică, abatoare mobile, centre de sacrificare și unități de procesare accesibile crescătorilor de animale mici și mijlocii. Lipsa acestei infrastructuri îi face pe fermieri dependenți de intermediari și de exportul în viu. Politica publică trebuie să îi ajute să urce în lanțul valoric, astfel încât o parte mult mai mare din prețul produsului final să rămână la producător și în economia locală.

Bunăstarea animalelor nu se termină la poarta fermei

Pentru noi, ca producători, contează ce se întâmplă cu animalele și după ce părăsesc ferma. Ne interesează în ce condiții sunt transportate și ce se întâmplă cu ele până la destinația finală. Transporturile pe distanțe lungi, în special cele maritime, expun animalele la suferință, stres, temperaturi extreme, răniri, îmbolnăviri și, în cazurile cele mai grave, moarte. Numeroasele incidente petrecute de-a lungul anilor în transportul internațional de animale vii arată că e o problemă majoră pentru bunăstarea animalelor.

De aceea, susținem că animalele trebuie sacrificate cât mai aproape de locul în care au fost crescute. Pe distanțe lungi ar trebui să transportăm carne și produse procesate, nu animale vii.

Protejarea raselor autohtone și a micilor crescători trebuie să devină o prioritate

Un model zootehnic mai bun înseamnă și protejarea și promovarea raselor autohtone, a fermelor țărănești, a păstoritului extensiv și a micilor producători. Rasele locale sunt rezultatul unei selecții și adaptări de generații la condițiile de climă, relief și pășunat și reprezintă o resursă genetică, economică și culturală care trebuie conservată.

Sprijinul public trebuie orientat și către crescătorii care mențin aceste rase, către accesul lor la pășuni și terenuri, către cooperative și infrastructură locală de sacrificare și procesare și către dezvoltarea unor piețe pentru produse provenite din rase autohtone. Nu este suficient să creștem animale. Trebuie să construim economii locale în jurul lor, astfel încât de valoarea cărnii, laptelui, brânzeturilor, lânii și a altor produse să beneficieze cât mai mult fermierii și comunitățile rurale.

Criza sanitar-veterinară cere responsabilitate

Actuala situație nu poate fi pusă pe seama Comisiei Europene. România se confruntă din 2024 cu pesta micilor rumegătoare. Restricțiile actuale sunt consecința unei probleme epidemiologice reale. Protestul actual contestă tocmai prelungirea restricțiilor impuse din cauza acestor focare.

Autoritățile române, în primul rând ANSVSA, trebuie să răspundă pentru felul în care au prevenit, supravegheat și gestionat aceste epidemii. România are nevoie de un sistem sanitar-veterinar mai transparent și mai eficient, cu supraveghere epidemiologică reală, trasabilitate, biosecuritate și măsuri de prevenție aplicate consecvent.

Vaccinarea trebuie să fie unul dintre instrumentele centrale de prevenire și control al bolilor, mai ales în cazul animalelor destinate comercializării, alături de supraveghere epidemiologică, trasabilitate și măsuri stricte de biosecuritate. Dacă România dorește să mențină circulația și comerțul cu animale vii, trebuie să poată garanta un nivel ridicat de protecție sanitar-veterinară. Nu putem cere libertate de export fără să ne asumăm, în același timp, măsurile necesare pentru prevenirea și controlul răspândirii bolilor.

Trebuie să discutăm și despre riscurile asociate concentrării unui număr foarte mare de animale în exploatații intensive. Cu cât efectivele sunt mai concentrate, cu atât consecințele unui focar pot fi mai grave. O zootehnie rezilientă înseamnă ferme diversificate, efective adaptate resurselor locale și standarde serioase de biosecuritate.

Avem nevoie de o altfel de zootehnie

Eco Ruralis nu susține abandonarea crescătorilor de ovine și caprine. Dimpotrivă, vrem ca această activitate ancestrală să aibă un viitor economic și social în România. Dar pentru asta nu putem continua cu un model dependent de exportul de animale vii și vulnerabil la fiecare criză sanitară sau comercială.

Cerem Guvernului României:

1.⁠ ⁠Un plan național pentru eliminarea treptată a exportului de animale vii și a transporturilor de animale pe distanțe lungi, însoțit de măsuri care să permită crescătorilor să facă tranziția către comercializarea cărnii și a produselor cu valoare adăugată.

2.⁠ ⁠Dezvoltarea unei rețele naționale de abatoare mici, locale și mobile, accesibile gospodăriilor țărănești și crescătorilor mici și mijlocii, împreună cu investiții în unități de tranșare, procesare, depozitare și lanțuri frigorifice. Sacrificarea trebuie să poată avea loc cât mai aproape de fermă.

3.⁠ ⁠Sprijinirea cooperativelor și a infrastructurii deținute sau administrate de producători, astfel încât o parte mai mare din valoarea cărnii, laptelui, brânzeturilor, lânii și a altor produse să rămână la fermieri și în comunitățile rurale, nu la intermediari.

4.⁠ ⁠Protejarea raselor autohtone și a păstoritului extensiv, prin programe dedicate crescătorilor care conservă patrimoniul genetic local, acces echitabil la pășuni și stimularea procesării și comercializării produselor provenite din aceste rase.

5.⁠ ⁠O politică sanitar-veterinară bazată pe prevenție, nu doar pe intervenții în situații de criză, care să includă supraveghere epidemiologică, trasabilitate, controale eficiente, biosecuritate și vaccinare atunci când aceasta este justificată și permisă.

6.⁠ ⁠Transparență și responsabilitate din partea ANSVSA și a celorlalte autorități competente, inclusiv publicarea clară și la timp a informațiilor privind focarele, măsurile de control, strategia de vaccinare și negocierile cu instituțiile europene.

7.⁠ ⁠Reorientarea politicilor și a banilor publici către fermele țărănești și crescătorii mici și mijlocii. România are nevoie de o zootehnie diversificată, adaptată resurselor locale și capabilă să susțină economia rurală.

***

Fotografie: Sorin Onișor

Articolul România trebuie să renunțe la exportul de animale vii și să construiască o zootehnie sigură, cu valoare adăugată apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Acum povestea noastră este în cursa pentru Premiul Publicului. Dacă și voi credeți că albinele, pământul și hrana noastră trebuie să fie protejate și că statul trebuie să respecte legea, vă rugăm să ne acordați votul vostru.

Articolul Eco Ruralis și Romapis sunt nominalizate la Gala Premiilor Participării Publice apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Locația evenimentului: Facultatea de Biologie – Universitatea București, Platforma de Cercetare în Biologie și Ecologie Sistemică (în spatele Facultății de Biologie), strada Bogdan Petriceicu Hașdeu, Sala de Conferințe de la parter.

Transmisie live. Evenimentul a fost transmis live pe Youtube. Publicul general este invitat să urmărească înregistrarea video a conferinței. 

Evenimentul s-a desfășurat în limbile engleză și română, cu traducere simultană.

Context

Pesticidele chimice au atins un punct critic în agricultura modernă, după ce au fost folosite timp de decenii pentru a elimina dăunătorii și pentru a crește producția industrială a culturilor, în special a cerealelor. Utilizarea pe scară largă a pesticidelor chimice se bazează pe numeroase mituri și îngrijorează societatea cu privire la impactul asupra mediului, a sănătății atât a lucrătorilor agricoli, cât și a consumatorilor, și nu în ultimul rând viabilitatea pe termen lung a practicilor agricole în condițiile degradării resurselor naturale. România, cu bogatul său patrimoniu agricol și de biodiversitate, trebuie să răspundă urgent și responsabil problemelor create de folosirea nesustenabilă a pesticidelor chimice, în contextul crizelor globale cu care ne confruntăm.

Această conferință reunește un grup divers de experți, cercetători, producători, factori de decizie și părți interesate pentru a examina problemele legate de utilizarea pesticidelor chimice în România și în Europa. Vom explora perspectiva cercetătorilor, a producătorilor agricoli, a societății civile – față în față cu membri ai Parlamentului European. Vom examina legislația în domeniu, importanța polenizatorilor și starea în care se află, și vom discuta soluții inovatoare pentru reducerea riscurilor, creșterea durabilității și promovarea managementului responsabil al pesticidelor. Scopul general al conferinței este de a promova un dialog deschis și constructiv care să creeze o punte între știință, politici publice și aplicarea practică, conducând la un viitor mai durabil și mai rezilient pentru agricultura românească.

Obiectivele conferinței:

• Creșterea nivelului de conștientizare a publicului și membrilor Parlamentului European față de riscurile pesticidelor și nevoia implementării SUR (Regulamentul UE pentru Utilizarea Sustenabilă a Pesticidelor) în România 
• Tragerea unui semnal de alarmă cu privire la ilegalitatea și pericolul derogărilor pentru neonicotinoide din România
• Promovarea Agroecologiei și a tuturor modelelor de producție agricolă durabilă

Mituri despre pesticide: 

1. Neonicotinoidele nu afectează albinele și nu există cercetări științifice care să dovedească contrariul
2. Nu se poate face agricultură fără pesticide chimice
3. Fără pesticide chimice, lumea ar suferi de foame
4. Fermierii cer Ministerului Agriculturii derogări pentru pesticide interzise
5. România folosește mai puține pesticide chimice decât restul statelor UE 
6. Agricultura ecologică și standardele de mediu sunt o povară prea mare pe umerii fermierilor, pe care România nu și-o permite
7. Nu există nicio legătură între criza climatică și folosirea de pesticide chimice
8. Industria agro-chimică nu are interese în influențarea politicilor publice
9. Insecticidele omoară doar insectele țintă, nu afectează alte organisme vii
10. Pesticidele chimice sunt “medicamentele” plantelor
11. România are o biodiversitate bogată și face destul pentru a o proteja – nu trebuie să devină mai verde
12. Numărul de stupi a crescut în România, deci pesticidele nu afectează albinele

AGENDĂ

Moderator: Marco Badea, jurnalist independent

Aici puteți descărca toate prezentările la pachet.

***

Experții au luat cuvântul la conferință, în ordinea programului:

Keynote speaker: Prof. Dave Goulson este profesor de biologie la Universitatea Sussex, specializat în ecologia albinelor, premiat de numeroase foruri științifice. A publicat peste 300 de articole științifice și cărți de renume internațional despre ecologia și conservarea bondarilor și a altor insecte. Este membru al Societății Entomologice Regale a Marii Britanii, ambasador pentru Wildlife Trust (UK), iar cartea sa, „Silent Earth. Averting the insect apocalypse” este apreciată la nivel internațional. https://profiles.sussex.ac.uk/p126217-dave-goulson.

Dr. ing. Emil Georgescu este cercetător științific de gradul II la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea. Este unul dintre puținii cercetători și entomologi în domeniul protecției plantelor din România, specializat în culturile mari atât în agricultura convențională cât și ecologică. A publicat 45 de studii și a fost implicat în 15 proiecte de cercetare în domeniu. https://www.incda-fundulea.ro/personal.html. 

ROMAPIS este o federație a asociațiilor apicole, cu sediul în România, reprezentând 15 asociații apicole locale care însumează peste 1600 de apicultori și 100.000 de stupi de albine. www.romapis.org.

WWF (World Wide Fund for Nature). Înfiinţată în anul 1961, WWF este una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. Mai multe detalii la: www.wwf.ro.  

Eco Ruralis este o asociație de țărani, fermieri mici și mijlocii, care activează la nivel național. Eco Ruralis reprezintă aproape 20.000 de membri cu ferme care variază de la >1 ha până la 100 ha. www.ecoruralis.ro 

Pesticides Action Network – PAN Europe este o rețea de 49 de organizații de consumatori, sănătate publică, mediu, fermieri, sindicate și grupuri de femei din 28 de țări sau dintre care 23 sunt în UE. Activitatea PAN Europe include educația, analiza de politici publice și advocacy pentru reducerea dependenței de pesticide, promovarea soluțiilor ecologice și ținerea sub control a chimicalelor în agricultură. www.pan-europe.info.

Daniel Buda este membru al Parlamentului European, din partea Partidului Național Liberal (PNL). Face parte din Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală – Com AGRI. Domnul Buda va vota în plenul Parlamentului, între 20-23 noiembrie, propunerea de adoptare a noului Regulament UE pentru Utilizarea Sustenabilă a Pesticidelor  – SUR. https://www.europarl.europa.eu/meps/ro/125012/DANIEL_BUDA/home. 

Nicolae Ștefănuță este membru al Parlamentului European, europarlamentar independent. Face parte din Comisia pentru mediu, sanatate publică și securitate alimentară – Com ENVI (membru substituent). Domnul Ștefănuță va vota în plenul Parlamentului, între 20-23 noiembrie, propunerea de adoptare a noului Regulament UE pentru Utilizarea Sustenabilă a Pesticidelor  – SUR. https://www.europarl.europa.eu/meps/en/58766/NICOLAE_STEFANUTA/home

***

Programul evenimentului în format PDF:

• În limba română
• În limba engleză

Afișul evenimentului în format PDF.

Articolul 14 noiembrie – Conferință – Mituri despre pesticide apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Eco Ruralis este o asociație de țărănci și țărani, care funcționează la nivel național, având aproape 20 000 de membri (respectiv 19 868 membri dintre care mai mult de 60% sunt femei și mai puțin de 40% sunt bărbați), provenind din toate județele țării. Asociația a fost înființată în anul 2009 și reprezintă interesele și drepturile țăranilor, micilor producători și persoanelor care lucrează în mediul rural în România.

Suntem o asociație de țărani și țărănci, implicați în producția de hrană prin agricultură de subzistență și semisubzistență, diversificată și bazată pe principiile agroecologiei.

Am luat inițiativa înființării asociației Eco Ruralis în anul 2009, din convingerea că împreună ne putem reprezenta propriile drepturi și nevoi și că agricultura țărănească este modelul ideal de agricultură în România. Viziunea asociației include dreptul la semințe, dreptul la pământ și acces la piață, precum și dreptul de a lua parte la realizarea și deciderea politicilor publice din agricultură și alimentație. 

Țăranii și țărăncile sunt persoane care au legătură directă cu pământul, lucrează pământul pentru producția de hrană, locuiesc în mediul rural și sunt parte integrantă a satelor în care trăiesc în bună vecinătate cu ceilalți locuitori, iar exploatațiile lor agricole sunt de dimensiuni mici și mijlocii, rezonabile, fără a acapara resursele vecinilor. În România, cei care pot fi numiți țărani au gospodării medii de 2 până la 4 hectare, ajungând până la 100 de hectare, în funcție de regiune, relief, densitatea populației și disponibilitatea terenurilor agricole. În Eco Ruralis este o limită admisă pentru membri de 100 de hectare, majoritatea lucrănd terenuri de până la 10 hectare.

Eco Ruralis a participat la procesul de negociere a Declarației ONU pentru Drepturile Țăranilor, Țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural [1], adoptată în Consiliul pentru Drepturile Omului din Geneva și ulterior în Adunarea Generală ONU din New York în 2018. Prin această Declarație se definește la nivel global identitatea țăranilor precum și drepturi specifice ale acestora. Pentru noi, identitatea de țăran și țărancă este fundamentală pentru a stabili diferența dintre cele două sisteme dominante în agricultură – cel țărănesc și cel industrial. Totodată, promovându-ne identitatea țărănească ne dorim să restabilim demnitatea acestei categorii sociale discriminate și marginalizate de politicile publice și să ne motivăm să devenim acel stâlp de susținere în sistemul agricol și alimentar de care România are nevoie. Prin acțiunile noastre vrem să facem pași decisivi pentru ca societatea să recunoască rolul nostru complex și contribuția noastră majoră la securitatea alimentară și la protejarea resurselor naturale.

Cât de importanți sunt țăranii în agricultura din România?

Conform recensământului agricol din 2020 [2], în România există un număr total de aproape 2,9 milioane de exploatații sau gospodării agricole, care lucrează o suprafață totală de aproape 12,8 milioane de hectare de teren agricol. Dintre aceștia aproape 96% lucrează terenuri mai mici de 10 hectare iar 99,4% lucrează terenuri mai mici de 100 de hectare. Doar 0,56% lucrează terenuri mai mari de 100 de hectare – aceștia fiind fermierii industriali. Asta înseamnă că țăranii și micii producători reprezintă majoritatea covârșitoare a persoanelor care sunt active în agricultură. Mai jos vă prezentăm datele statistice structurate pe dimensiunea exploatațiilor și numărul de hectare alocate principalelor tipuri de agricultori.

Suprafața agricolă lucrată de țărani și de industrie în România. Sursa: Eurostat (2020) [3]

Numărul țăranilor este mult mai mare decât datele statistice referitoare la numărul exploatațiilor agricole, acesta nefiind cuantificat în mod clar de autorități. Luând în considerare că într-o gospodărie / exploatație există una sau mai multe persoane și că 46% din populația României trăiește în mediul rural, putem afirma cu încredere că în România există cel puțin 5 milioane de țărani și țărănci, un număr semnificativ atât la nivel național cât și european.

De reținut că în România se află 31,8% din totalul de ferme din Uniunea Europeană [4, 5], ceea ce face ca România să aibă cel mai mare număr de exploatații agricole și mai ales cel mai mare număr de țărani din UE.

Drepturile țăranilor în relația cu polenizatorii

Țăranii sunt aliați și prieteni ai albinelor și tuturor celorlalți polenizatori sălbatici. De-a lungul secolelor, țăranii au învățat să conviețuiască și să lucreze cu albinele și cu gâzele, prin practici durabile tradiționale. Un țăran înțelept apreciază valoarea acestora și faptul că depindem de munca lor pentru a produce an de an hrană în grădinile și pe câmpurile noastre. Sănătatea mediului și a resurselor naturale este și sănătatea țăranilor și a muncitorilor agricoli.

Considerăm că polenizatorii sunt atât forme de viață integrate în mediu și în ecologie, cât și resurse naturale, de care țăranii au nevoie pentru a supraviețui, pentru a produce hrană și pentru a menține echilibrul ecologic al naturii. Polenizatorii sunt un mijloc sau un instrument de producție a culturilor destinate hranei atât domesticite cât și sălbatice (legume, fructe, cereale, plante medicinale, flori), polenizatorii asigurând reproducția plantelor ca formă de viață. Fără polenizatori agricultura și securitatea alimentară nu are viitor.

Din cauza industrializării agriculturii, practicile tradiționale au avut de suferit, precum și polenizatorii odată cu acestea. Datorită sărăciei în care se află țăranii, se întâmplă un fenomen bipolar. Pe de o parte țăranii au menținut practici tradiționale ne-chimice, care asigură un mediu de producție sănătos și un habitat prietenos pentru polenizatori. Pe de altă parte, datorită promovării agresive a industriei chimice în mediul rural, fără consultanță și educație de specialitate, unii țărani folosesc substanțe chimice fără a cunoaște tehnologia de aplicare și efectele asupra sănătății lor și asupra mediului. Nu idealizăm munca precară, ne dorim ca practicile țărănești să evolueze odată cu avansul tehnologic, însă după principii democratice și ecologice, care să nu lase în urmă țăranii și natura intoxicată cu substanțe chimice periculoase.

Țăranii au dreptul să participe și să ia decizii pentru gestionarea și folosirea acestor resurse naturale. Țăranii au totodată obligația de a proteja resursele naturale și de a le folosi prin practici prietenoase cu mediul pentru a fi cât mai durabile, încât să se bucure de ele generațiile viitoare.

Statele au obligația să ia măsuri pentru a se asigura că orice exploatare care afectează resursele naturale, pe care țăranii le dețin sau le utilizează în mod tradițional, nu afectează sănătatea acestora. Statele trebuie să se asigure că previn riscurile ce derivă din tehnologii, substanțe chimice și practici agricole industriale, inclusiv prin interzicerea și restricționarea utilizării acestora. Statele sunt obligate să consulte țăranii pentru a proteja drepturile și interesele acestora.

Drepturi relevante ale țăranilor în relație cu Agroecologia – extrase din Declarația ONU pentru drepturile țăranilor, țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural:

Art. 5: Drepturile la resursele naturale și dreptul la dezvoltare

“Țăranii și alte persoane care lucrează în zonele rurale au dreptul să aibă acces la resursele naturale din comunitatea lor de care au nevoie pentru a se bucura de condiții de viață adecvate, și să le utilizeze într-un mod durabil.”

Art. 14: Dreptul la securitate și sănătate la locul de muncă

“Țăranii și alte persoane care lucrează în zonele rurale au dreptul să nu folosească sau să fie expuși la substanțe periculoase sau substanțe chimice toxice, inclusiv agrochimice sau poluanți agricoli sau industriali.”

Art. 15: Dreptul la suveranitatea alimentară și dreptul la hrană

“Țăranii și alte persoane care lucrează în mediul rural au dreptul de a-și determina propriile sisteme alimentare și agricole, recunoscute de multe state și regiuni drept dreptul la suveranitate alimentară. Aceasta include dreptul de a participa la procesele de luare a deciziilor privind politica alimentară și agricultură și dreptul la alimente sănătoase și suficiente produse prin metode ecologice și durabile care respectă culturile lor.”

Art. 16: Dreptul la un venit și un trai decent și la mijloacele de producție

“Țăranii și alte persoane care lucrează în zonele rurale au dreptul la un nivel de trai adecvat pentru ei și familiile lor și pentru a facilita accesul la mijloacele de producție necesare realizării acestora, inclusiv instrumente de producție, asistență tehnică, credit, asigurare și altele servicii financiare. De asemenea, aceștia au dreptul de a practica liber, individual și / sau colectiv, în asociere cu alții sau în cadrul unei comunități, metode tradiționale de agricultură, pescuit, creșterea animalelor și silvicultură și să dezvolte sisteme de comercializare comunitare.”

Art. 18: Dreptul la un mediu sigur, curat și sănătos

“Țăranii și alte persoane care lucrează în mediul rural au dreptul la conservarea și protecția mediului și a capacității productive a pământurilor lor, precum și la resursele pe care le folosesc și le gestionează.”

Art. 19: Dreptul la semințe

“1. Țăranii și alte persoane care lucrează în zonele rurale au dreptul la semințe, în conformitate cu articolul 28 din prezenta declarație, inclusiv:

(a) Dreptul la protecția cunoștințelor tradiționale referitoare la resursele genetice ale plantelor pentru alimente și agricultură;

(b) Dreptul de a participa în mod echitabil la împărtășirea beneficiilor care decurg din utilizarea resurselor genetice vegetale pentru alimente și agricultură;

(c) Dreptul de a participa la luarea deciziilor cu privire la aspectele legate de conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale pentru alimente și agricultură;

(d) Dreptul de a păstra, utiliza, schimba și vinde semințele sau materialul de înmulțire salvate în fermă.

2. Țăranii și alte persoane care lucrează în mediul rural au dreptul de a-și menține, controla, proteja și dezvolta propriile semințe și cunoștințele tradiționale.”

Art. 20: Dreptul la diversitatea biologică

“Statele vor lua măsurile corespunzătoare, în conformitate cu obligațiile lor internaționale relevante, pentru a preveni epuizarea și pentru a asigura conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității, pentru a promova și proteja deplina desfășurare a drepturilor țăranilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural.”

Art. 23: Dreptul la sănătate

“Țăranii și alte persoane care lucrează în zonele rurale au dreptul să utilizeze și să-și protejeze medicamentele tradiționale și să își păstreze practicile de sănătate, inclusiv accesul și conservarea plantelor, animalelor și mineralelor lor pentru uz medicinal.”

Agroecologia

Agroecologia este un sistem complex care ne ghidează modelul agricol țărănesc, atât la nivel practic cât și ca organizare. Agroecologia a trecut printr-un proces de dezvoltare, ajungând în prezent să fie recunoscută la nivel ONU ca știință, practici agricole și mișcare socio-politică.

Organizația Mondială pentru Agricultură și Alimentație (FAO) a definit, prin negocierea cu guvernele membre ONU, un cadru formal pentru Agroecologie [6, 7], ce conține 10 elemente componente. Printre acestea se numără diversitatea resurselor naturale, sinergiile sistemelor alimentare, reciclarea mijloacelor de producție, reziliența ecosistemelor și a comunităților, valorile sociale, cultura și tradițiile și guvernarea responsabilă.

În prezent Agroecologia e promovată în UE în diferite procese legislative, atât în politici agricole cât și de mediu. Deși suntem departe de a influența decisiv aceste politici, criza actuală ne motivează să continuăm presiunile asupra factorilor de decizie.

Eco Ruralis definește Agroecologia țărănească [8] drept un mod de viață și o viziune complexă, care se bazează pe cunoștințele și înțelepciunea țăranilor, transmise din generație în generație și, totodată, încorporează noi gândiri și valori adaptate realității actuale. Agroecologia țărănească este modelul ideal pe care noi îl propunem în România și nu numai, reprezentând soluția la agricultura industrială și la consecințele grave provocate de ea, precum și la viitoarele provocări aduse de schimbările climatice.

Cei trei piloni ai agroecologiei țărănești. Pentru noi, țăranii, agroecologia este:

A. O practică. Ea include modul în care lucrăm cu solul, cu animalele și alte bunuri comune (apă, semințe șamd), dar și modul în care interacționăm între noi, cu alți țărani, cu alți oameni care lucrează în mediul rural și consumatorii produselor noastre. Relațiile noastre se bazează pe respect reciproc și încredere, incluziune, egalitate, non-discriminare și cooperare pentru a prospera împreună. În același timp, practicăm agricultura la scară mică și de familie și încurajăm și contribuim la dezvoltarea economiei locale, circulare și a lanțurilor scurte alimentare, în cadrul cărora micii producători de hrană sunt recompensați corect pentru munca lor. Agroecologia țărănească nu susține folosirea culturilor de Organisme Modificate Genetic, a brevetelor asupra semințelor, plantelor și animalelor sau folosirea substanțelor toxice. Ea susține biodiversitatea ca armonie și sinergie între sistemul natural, sistemul social și sistemul cultural.

B. O știință și inovare țărănească. Încă de la începuturile agriculturii, țăranii au contribuit la cunoașterea și înțelegerea cultivării hranei în relație cu mediul viu din jurul nostru, oferind în permanență soluții noi și creative la nenumărate provocări. Acest proces continuă și în prezent, creând un fond comun de cunoștințe țărănești tradiționale în diferitele contexte și realități. Așadar, munca noastră de inovare în câmp, bazată pe observație și îmbunătățire constantă a practicilor noastre și agrobiodiversității, are nevoie de recunoaștere și respect. Procesele noastre de învățare și de transmitere a cunoștințelor deseori au loc în spații informale, adică în gospodăriile și satele noastre, de la un țăran la altul și între generații. Prețuim, de asemenea, schimburile cu țărani din alte regiuni sau țări, precum și crearea propriilor spații și școli de învățare în agroecologie.

C. O mișcare socială și politică. Agroecologia țărănească consideră drepturile țăranilor o prioritate. Toți țăranii și micii producători ar trebui să aibă drept de decizie și să fie implicați la toate nivelurile în procesele de luare a deciziilor referitoare la hotărârile și politicile publice care îi privesc și îi afectează. Modelul agroecologic respectă agricultura locală în comunitățile de pretutindeni, întrucât se bazează pe solidaritate și cooperare între toate regiunile și toți țăranii.

Concluzie

În concluzie, țăranii au capacitatea de a lucra concret cu polenizatorii și alte resurse naturale, care să aducă beneficii directe și pe termen lung pentru restabilirea echilibrului ecologic. Implicarea țăranilor în salvarea polenizatorilor de la efectele poluării industriale poate conduce la democratizarea politicilor publice din agricultură, care în prezent reprezintă interesele a mai puțin de 1% din persoanele active în agricultură, care distrug sau limitează oportunitatea pentru ceilalți 99%.

În mod colectiv, avem cea mai mare capacitate de a elibera în mediu oxigenul necesar să facem față crizei climatice. Avem capacitatea de a crea habitate pentru viețuitoarele fără glas și fără reprezentare. Prin modul de organizare al agriculturii țărănești, definită prin diversitate și descentralizare, reprezentăm un sistem durabil și sănătos.

Suntem o parte a soluției.

Autoare: Ramona Duminicioiu, în consultare cu Grupul de Lucru pentru Agroecologie al Eco Ruralis.

–

Note:

1. https://digitallibrary.un.org/record/1650694?ln=en
2. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/rga_2020r.pdf
3. https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/EF_M_FARMLEG__custom_6562704/bookmark/table?lang=en&bookmarkId=182de566-93d0-4d11-8da5-fbca736fe59d
4. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/SEPDF/cache/73319.pdf
5. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020SC0391
6. https://www.fao.org/agroecology/overview/overview10elements/en/
7. https://gradinamd.files.wordpress.com/2022/11/agroecology_10_elements_booklet_ro_final.pdf
8. https://www.ecoruralis.ro/programe/agroecologie/

Articolul Drepturile Țăranilor și Agroecologia în România apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Planul prevede un sprijin în valoare de 15,83 miliarde de euro, distribuit astfel: Pilonul I – instrumente de sprijin susținute prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) – plățile directe, și măsuri pentru susținerea pieței, și Pilonul II – instrumente pentru politica de dezvoltare rurală finanțate din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR). Fondurile vor fi distribuite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) pentru Pilonul I, și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) pentru Pilonul II. Astfel, aproximativ 38% din bugetul prevăzut este alocat investițiilor în agricultură și dezvoltare rurală (spre exemplu eco-scheme), 61% constituie subvențiile pentru fermieri, în timp ce aproape 1% este prevăzut pentru măsuri privind piața.

În cursul lunii decembrie s-a aprobat la nivel național cadrul general de implementare măsurilor pentru  dezvoltare rurale din PNS 2023-2027 (Pilonul II). Intenția MADR este de a avea cadrul legal necesar pentru implementarea măsurilor din Plan, și deci începerea distribuției de fonduri, cât mai curând. 

Pentru perioada 2023 – 2027, PNS-ul are ca obiective îmbunătățirea rezultatelor și creșterea performanței agriculturii românești,  o agricultură mai prietenoasă cu mediul, atenția sporită acordată bunăstarii animalelor, reguli detaliate și flexibile de selecție a beneficiarilor, lărgirea sectoarelor finanțate prin PNS (incluzând bunăstarea la taurine, irigații în sisteme locale, investiții în perdele de protecție), și finanțarea sectoarelor fundamentale ca irigațiile, depozitarea și procesarea produselor.

Conform prezentării PNS din cadrul evenimentelor organizate de MADR pentru diseminarea de informații: „PNS are obiective clare pentru dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare și a satului românesc”. Astfel, profitabilitatea generală a sectorului agricol din România este una scăzută, ceea ce se reflectă în veniturile scăzute ale agricultorilor în comparație cu alte domenii economice. Creșterea rentabilității fermelor, a orientării către piață și încurajarea generațiilor tinere să se dedice activităților agricole sunt provocări care trebuie abordate pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicata, și pentru a îmbunătăți mijloacele de trai ale țăranilor și fermierilor din România.

Pilonul I

Pilonul I prevede o sumă de 9,78 miliarde euro destinată plăților directe, precum și suma de 151 milioane euro destinată măsurilor de susținere a pieței (intervenții sectoriale), care vor fi distribuite de către APIA.

Pentru a crește nivelul veniturilor și al producției agricole, aproape 1,5 miliarde de euro vor fi utilizate pentru sprijinul legat de producția de produse specifice plătite pe hectar sau pe cap de animal (sprijin cuplat pe venit). Pentru o redistribuire mai echitabilă a sprijinului financiar, aproape 1 miliard de euro din pachetul de plăți directe va fi alocat exploatațiilor agricole mici și mijlocii cu mai puțin de 50 ha.

Un alt instrument important este subvenția gestionată de APIA – Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS), una dintre noile subvenții pe hectar de care vor beneficia fermierii români începând cu anul 2023, odată cu noua Politică Agricolă Comună. Acest sprijin înlocuiește actuala schemă de plată unică pe suprafață (SAPS). Astfel, subvenția este destinată fermelor între 1 hectar și 50 de hectare,  care reprezintă majoritatea fermelor din România. În total, suprafață planificată pentru care se acordă sprijinul pentru perioada 2023-2027 este de 3.748.473 ha, fiind vorba de 10% din plafonul de plăți directe, adică 978.69 milioane euro.  

Condițiile prevăzute pentru acordarea acestui sprijin sunt să se exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul serelor, solariilor, viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. Pentru legumele cultivate în sere și solarii, care beneficiază de sprijin cuplat, suprafața minimă a exploatației este de 0,3 ha, iar suprafața minimă a parcelei este de 0,03 ha. Ȋn cazul pajiștilor, trebuie să se asigure o încărcătură de animale de minimum 0,3 UVM/ha (Unitate Vită Mare) sau să efectueze cel puțin o cosire anuală. Suma anuală anual prevăzut crește de la 50,61 euro/ ha în 2023 până la 54,16 euro/ ha în 2027.

În cadrul sprijinului cuplat destinat sectorului vegetal sunt prevăzute 12 intervenții pentru: soia, lucernă, leguminoase pentru industrializare (mazăre de grădina, fasole boabe și fasole păstăi), cânepă, orez, sămânță de cartof, hamei, sfeclă de zahăr, legume cultivate în câmp pentru consum în stare proaspătă sau destinate industrializării (tomate, castraveți, ardei, vinete) și legume cultivate în sere și solarii (tomate, castraveți, ardei, vinete, varză), precum și fructe (prune, mere, cireșe, vișine, caise, și piersicii) și seminte pentru plante furajere. 

În zootehnie, sprijinul cuplat va acoperi vacile de lapte, taurinele pentru carne, bivolițele de lapte, ovine/caprine precum și viermii de mătase, sumele alocate pentru cei 4 ani fiind:

PNS prevede intervenții în sectorul apicol, finanțate în proporție de  50% de către UE (30,4 milioane euro), cu un budget total de 60,8 milioane euro. Intervențiile au în vedere combaterea agresorilor și a bolilor specific stupilor, în special a varoozei, raționalizarea transhumanței/stupăritului pastoral și acțiuni pentru îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări pe piață.

Pilonul II

Suma totală prevăzută pentru Pilonul II este de 5,87 miliarde euro, proveniți atât de la FEADR cât și de la Bugetul de stat, distribuiți de către AFIR.

Pentru a crește competitivitatea sectorului agricol, planul va aloca 1,1 miliarde euro pentru investiții în ferme și unități de prelucrare. Aceste investiții au ca scop îmbunătățirea orientării fermierilor către piață și creșterea valorii adăugatea produselor agricole prin investiții în tehnologii noi și în energie regenerabilă, pentru a susține creșterea profitului agricultorilor.

De suma totală de 663 de milioane euro vor beneficia zonele afectate de constrângeri naturale, cum ar fi zonele montane sau regiunile afectate de secetă sau eroziune, în special în sudul și estul României.

Tineri fermieri

România se așteaptă să sprijine prin intermediul noului PNS peste 36 000 de tineri fermieri cu o combinație de instalații de sprijinire a zonelor rurale (250 de milioane de euro) și sprijin complementar pentru venituri (67 de milioane de euro). În plus, aproape 170 de milioane de euro sunt rezervate pentru investiții care sprijină dezvoltarea afacerilor tinerilor fermieri. Sprijinul complementar pentru venituri se alocă pe lângă sprijinul pe suprafață, sumă suplimentară de 67 de milioane de euro fiind redistribuită către tinerii fermieri până în 40 ani cu formare sau experiență domeniu agricol. Acest lucru va contribui la promovarea reînnoirii generațiilor și la protejarea viitorului producției agricole. Ajutorul este complementar cu alte tipuri de sprijin plătite tinerilor fermieri și va avea un cuantum defalcate pe ani de: 

Măsuri de susținere a agriculturii prietenoase cu mediul

Pe partea de sustenabilitate și practici agricole ecologice, PNS 2023-2027 prevede alocarea a aproximativ 29% din pachetul de plăți directe pentru eco-scheme (Pilonul I), care reprezintă stimulente pentru fermierii care depășesc cerințele legale sau practicile recomandate în ceea ce privește clima și mediul. Un sprijin semnificativ (41 % din bugetul Pilonului II pentru dezvoltare rurală) va fi, de asemenea, utilizat pentru a încuraja practicile ecologice în zonele cu o valoare naturală ridicată, de exemplu, zonele care sunt importante pentru viața păsărilor și a fluturilor. Se așteaptă ca fermierii să aplice aceste practice, anual, pe 611 000 de hectare de teren.

Un sprijin de aproximativ 1,64 miliarde de euro va fi acordat fermierilor care doresc să pună în aplicare practici agricole prietenoase cu mediul. Printre acestea se numără asigurarea faptului că cel puțin 5% din suprafață să conțină elemente de conservare a biodiversității și de peisajului (terenuri necultivate, pâlcuri de copaci, movile), diversificarea culturilor sau protejarea solului prin lucrări minime ale solului.

480 de milioane de euro vor fi disponibili pentru fermele mici (până la 10 hectare) pentru a motiva fermierii să adopte practici care vizează o agricultură durabilă, pentru a preveni degradarea solului și a îmbunătăți biodiversitatea. Pentru practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul în fermele mici (gospodării tradiționale) ajutorul prevăzut pentru 2023 este de 76,0 euro/ha.

Ajutorul în caz de pierdere a producției agricole

O măsură importantă prevăzută de PNS pentru perioada 2023-2027 este Instrumentul de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole, pentru care este alocată suma 391,4 milioane euro. Instrumentul va fi transpus într-o lege care va reglementa înființarea Comitetului de Gestionare a Riscului și a Fondului de risc din agricultură. Astfel, PNS prevede două forme de sprijin, respectiv 24,1 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor pentru subvenționarea primelor de asigurare și 367,3 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole ca urmare a fenomenelor climatice nefavorabile. 

Informare și acces la fonduri

MADR a demarat deja o campanie de informare denumită “Caravana Cunoașterii”, destinată însă mai ales instituțiilor și altor parteneri din societatea civilă. Puteți găsi atașat prezentarea distribuită în cadrul acestor evenimente. 

Eco Ruralis încurajează toți membrii să se informeze cu privile la plățile directe și alte forme de sprijin la care ar putea avea acces datorită acestui PNS în perioada 2023-2027. Ținând cont că gospodăriile țărănești și micii fermieri, mai ales cei care practică agroecologia țărănească, sunt cei mai vulnerabili atât la problemele de mediu cât și la a fi marginalizați pe piața agricolă, considerăm că este important ca ei să aibă acces la cât mai multe instrumente de sprijin. Accesarea acestor fonduri de către țărani și mici producători este esențială pentru a păstra producția agricolă țărănească, prietenoasă cu mediul și pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicată.

Asociația Eco Ruralis va continua să se informeze cu privire la condițiile de acces la diferitele surse de finanțare cuprinse în PNS. Această informația va fi mai apoi distribuită într-o serie de articole tematice pe această pagină. Vă urăm mult succes în accesarea fondurilor prevăzute în PNS!

Prezentare MADR a Planului Național Strategic pentru Agricultură 2023-2027

Articolul Planul Național Strategic 2023-2027 – informații generale apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Comisia Europeană plănuiește reducerea la jumătate a pesticidelor prin noul Regulament SUR – pentru Folosirea Responsabilă a Chimicalelor, numite “Produse de Protecție a Plantelor” (Sustainable Use of Plant Protection Products). Însă această măsură poate fi subminată curând de statele membre UE, cu ocazia reuniunii Consiliului UE de sâmbătă 10 decembrie, urmată de Consiliul AgriFish în 11 – 12 Decembrie.

Această măsură concretă ar fi primul instrument cu caracter obligatoriu, care vine după două decade de încercări repetate de a reduce chimicalele toxice din agricultură, inclusiv Strategia de la fermă la Furculiță asumată de țările UE și dublată de două Inițiative Cetățenești Europene (Salvați Fermierii și Albinele și Interzicerea Glifosatului)

Tragem un semnal de alarmă asupra faptului că anumite statele europene ar putea să submineze toate aceste eforturi și negocieri.

Procesele verbale clasificate de la o reuniune a miniștrilor din noiembrie, obținute de organizația Global 2000, arată că 17 din 26 de miniștri doresc evaluarea suplimentară a impactului asupra noului Regulament SUR, inclusiv Austria, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Letonia, Malta , Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia. Aceste țări au propus un plan de reevaluare a Regulamentului SUR, căruia i se opun în schimb state ca Germania, Franța, Spania, Croația, Cipru, Belgia și Suedia. Ne așteptăm ca acest plan să fie supus votului în 10 decembrie și va fi nevoie de o majoritate calificată pentru a câștiga votul.

O întârziere a adoptării finale a Regulamentului SUR ar putea fi prelungită până după următoarele alegeri europarlamentare, context în care SUR ar putea fi definitiv abandonat, confirm unor surse diplomatice de la Bruxelles. Comisia s-a oferit deja să reducă protecțiile pentru grupurile sociale sensibile și habitatele ecologice, pentru a face compromisuri în fața pretențiilor miniștrilor.

Așadar, organizatorii conferinței de presă de ieri, în special micii fermieri și apicultorii, cer României și tuturor statelor europene indecise, să finalizeze procedura de adoptare a Regulamentului SUR, fără a recurge la reevaluări și întârzieri nejustificate.

Ramona Duminicioiu de la asociația Eco Ruralis, reprezentând peste 17.000 de mici fermieri și țărani din România declară: „România este o țară a fermierilor mici, având peste 4 milioane de oameni activi în agricultură, cu peste 90% din fermieri care lucrează mai puțin de 5 hectare. Suntem siguri că cea mai strictă reglementare posibilă și reducerea drastică a tuturor inputurilor chimice din agricultură este binevenită pentru producătorii mici și mijlocii, deoarece contribuie la scăderea costurilor de producție, care este esențială în criza actuală. Asta ar contribui și la sănătatea mediului, a consumatorilor și a persoanelor care lucrează sau intră în contact direct cu aceste substanțe toxice. Suntem capabili să producem toate alimentele necesare și alimente chiar mai bune, fără costurile ridicate ale substanțelor chimice.”

“Pentru apicultori și albine situația este clară. Avem nevoie de un mediu sănătos și de biodiversitate, pentru a ne putea continua existența. Albinele și alți polenizatori sunt extrem de utili pentru asigurarea productivității agriculturii în general. E momentul ca Ministerul Agriculturii să ne ia în considerare poziția și să susțină Regulamentul SUR. Chiar săptămâna trecută am transmis către MADR faptul că susținem restricționarea chimicalelor în România, în contextul unui OUG aflat în dezbatere la nivel național. Viitorul îl reprezintă agricultura agroecologică, nu pesticidele.” declară Constantin Dobrescu, vicepreședinte ROMAPIS.

Pentru mai multe detalii despre procesul de adoptare a Regulamentului SUR, consultați acest document de informare.

***

Despre organizatorii conferinței de presă:

Eco Ruralis este o asociație de fermieri mici și mijlocii, care activează la nivel național. Eco Ruralis reprezintă peste 17 000 de membri cu ferme care variază de la >1 ha până la 100 ha. www.ecoruralis.ro

ROMAPIS este o Federație a Asociațiilor de Apicultori, care activează la nivel național. ROMAPIS reprezintă 15 asociații, peste 2000 de membri și aproximativ 100 000 de stupi. www.romapis.org

Inițiativa Cetățenească Europeană “Salvați Fermierii și Albinele” este o alianță de peste 200 de organizații ale societății civile, asociații de fermieri și cercetători din întreaga Europă. www.savebeesandfarmers.eu

IFOAM Organics Europe este organizația umbrelă europeană pentru alimente și agricultură ecologică. Cu aproape 200 de membri în 34 de țări europene, activitatea sa acoperă întregul lanț alimentar ecologic și nu numai: de la fermieri și organizații de procesatori, comercianți cu amănuntul, certificatori, consultanți, comercianți și cercetători până la organisme de promovare a mediului și a consumatorilor. www.organicseurope.bio

GLOBAL 2000 este o organizație independentă de mediu din Austria și membră a Friends of the Earth, cea mai mare rețea internațională de organizații de mediu. www.global2000.at

Articolul Micii fermieri și societatea civilă europeană cer reducerea chimicalelor în agricultură apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Vă rugăm să vă înregistrați aici pentru a asculta purtătorii de cuvânt ai următoarelor organizații:

– Prof. Dr. Josef Settele, copreședinte al IPBES

– Jan Plagge, președinte al IFOAM Organics Europe

– Ramona Duminicioiu, Eco Ruralis, România

– Helmut Burtscher-Schaden, ECI „Salvați albinele și fermierii”, expert în pesticide al GLOBAL 2000

Context:

În iunie 2022, Comisia Europeană a prezentat o propunere legislativă privind „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor” (SUR), care vizează reducerea la jumătate a utilizării și a riscurilor legate de pesticide până în 2030, într-un mod obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru a face față provocărilor legate de criza iminentă a biodiversității și a climei.

Această propunere de reformă, care a fost salutată călduros de oamenii de știință și de ecologiști, face în prezent obiectul unui atac dur: potrivit unui articol jurnalistic, cererea de „evaluare complementară a impactului” formulată în septembrie de zece state membre (AT, BG, EE, HU, LV, MT, PL, RO, SI, SK) într-un document neoficial ar putea avea acum sprijinul a 19 state membre. Dacă acest lucru este adevărat și dacă statele membre vor găsi o majoritate în Consiliul miniștrilor agriculturii (AGRIFISH) din 12 și 13 decembrie, cerând alte evaluări de impact din partea Comisiei, acest lucru ar putea amâna cu câteva luni adoptarea acestei importante propuneri legislative privind reducerea pesticidelor sau chiar ar putea „ucide dosarul”.

Cum rămâne cu biodiversitatea și ce legătură au pesticidele cu ea? Cine blochează reducerea utilizării pesticidelor? Care este miza?

După dezbaterea în panelul principal, jurnaliștii vor primi informații individuale pentru fiecare țară din UE în cadrul unor săli de discuții. Conferința de presă se va desfășura în limba engleză. În sălile de discuții se va vorbi în limbile naționale respective, adică Constantin Dobrescu (ROMAPIS) și Atilla Szocs (ECO RURALIS) se vor adresa jurnaliștilor în limba română.

Așteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim la conferință și vă rugăm să vă înregistați aici!

Vă mulțumim!

Program

11:00

Mesaj de bun venit, prezentarea panelului, explicarea procedurii (săli de discuții)
Moderatoare: Selina Englmayer

11:03

De ce mișcarea ecologică a sprijinit ICE și a salutat F2F? (abordare holistică, ca în agricultura ecologică). În calitate de agricultori ecologici, deosebit de conștienți de importanța serviciilor ecosistemice pentru agricultură, ne confruntăm cu criza climatică și a biodiversității în activitatea noastră zilnică;
Jan Plagge, President of IFOAM Organics Europe 

11:05

De ce nici războiul din Ucraina și nici F2F nu amenință securitatea alimentară ci criza iminentă a biodiversității și a climei (poate vă amintiți declarația din martie a peste 660 de oameni de știință pe această temă).
Josef Settele, PhD, Co-Chair of IPBES Global Assessment & Head of Dept. of Conservation Biology and Social-Ecological Systems, Helmholtz Centre for Environmental Research – UFZ, Halle, Germany

11:09
Agricultura la scară mică vs. agricultura industrială mare, distribuția terenurilor agricole, utilizarea pesticidelor și cum a evoluat în România de la aderarea la UE; importanța F2F și SUR
Ramona Duminicioiu, Asociatia Eco Ruralis (Romania)

11:13

De ce este importantă SUR? Legătura dintre SUD, ECI și SUR? Eșecul punerii în aplicare a legislației din 2009 privind pesticidele. Ce state membre o blochează, care le sunt argumentele?
Helmut Burtscher-Schaden, PhD, (ECI “Save Bees and Farmers”; GLOBAL 2000 – Friends of the Earth Austria)

11:17

Organics Europe și Save Bees and Farmers face un apel ferm la toate statele membre să depună eforturi pentru adoptarea unei SUR eficiente, care este un element important al strategiei F2F.
Jan Plagge, President IFOAM Organics Europe

11:19
Deschiderea (și explicarea metodologiei) grupurilor de discuții a statelor membre pentru jurnaliști.
Moderatoare: Selina Englmayer

11:20

Informarea jurnaliștilor români cu situația specifică României.
(În timpul sesiunilor din grupurile de discuții, cei patru membri ai panelului principal vor fi în continuare la dispoziția jurnaliștilor pentru întrebări).

11:28

Încheiere; partajarea linkului către materialele de presă, furnizarea către jurnaliști a datelor de contact ale experților din panelul principal și din sala de discuții în limba română.

Invitația în format PDF poate fi consultată aici.

Articolul Conferința de presa online – 6 decembrie – reducerea pesticidelor în UE, Regulamentul SUR apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Asociația Eco Ruralis, reprezentând peste 17,000 de țărani și mici producători din România împreună cu federația apicultorilor ROMAPIS, consideră că reglementarea cât mai strictă a tuturor input-urilor chimice în agricultură este binevenită pentru producătorii mici și mijlocii deoarece contribuie la sănătatea mediului, a consumatorilor și a persoanelor care lucrează sau intră în contact direct cu aceste substanțe toxice. Susținem așadar proiectul de OUG în dezbatere și reglementarea imediată și cât mai strictă a substanțelor chimice și de sinteză, de cele mai multe ori dăunătoare pentru mediu și om.

Reglementarea propusă de MADR este în concordanță cu strategia UE privind asigurarea autonomiei strategice pentru produsele alimentare de producție europeană. O condiție pentru durabilitatea activităților agricole este utilizarea responsabilă și conservarea resurselor naturale. După cum indică proiectul de Regulament SUR (menționat mai sus), controlul strict al chimicalelor în agricultură poate contribui la acest obiectiv. 

Proiectul de Ordonanță interzice de asemenea comercializarea pe teritoriul României a seminţelor tratate cu “produse de protecţie a plantelor” omologate în țările din afara UE, dar neomologate în România sau în alt stat membru al Uniunii (art. 39, 41). Considerăm că această măsură are un impact pozitiv direct asupra calității produselor alimentare rezultate, contribuind atât la protejarea mediului cât și a sănătății consumatorilor. De asemenea, ordonanța interzice aplicarea tratamentelor fitosanitare la plante melifere, cât şi la cele care îşi realizează polenizarea cu ajutorul albinelor, cu produse toxice pentru albine, în perioada înfloritului (art. 49). Această măsură este una necesară pentru a proteja efectivul apicol (albinele) care au un rol esențial în asigurarea polenizării culturilor agricole, și deci contribuie la productivitatea agricolă. 

Eco Ruralis și ROMAPIS se delimitează de mesajele publice apărute în presa de specialitate bazate pe declarații ale unor organizații pretins reprezentante ale micilor fermieri și producători agricoli. Impactul reglementării chimicalelor (toxice și foarte toxice) asupra producției agricole la scară mică și mijlocie va fi unul minim și mai degrabă pozitiv, asigurând o mai mare calitate a produselor comercializate și o mai bună siguranță a muncii pentru fermieri. În lipsa unei reglementări stricte, fermierii mici și medii sunt de regulă cei mai expuși și vulnerabili, de cele mai multe ori neavând acces la informațiile necesare pentru a putea realiza tratamente și dozări corecte. În același timp, implementarea acestei reglementări poate spori siguranța consumatorilor și încrederea în producătorii care o respectă. În plus, respingem în mod public vocile care au criticat reglementarea strictă a chimicalelor, folosind actuala criză alimentară și de securitate din regiune ca pretext pentru a dereglementa chimicalele. Producerea hranei de calitate nu este posibilă fără folosirea responsabilă a produselor de protecția plantelor, în care scop este esențială reducerea progresivă a utilizării lor.

Pe termen mediu și lung, Eco Ruralis și ROMAPIS susținem interdicția drastică a produselor chimice de sinteză, cu scopul tranziției către o agricultură agroecologică compatibilă cu strategia UE de la Fermă la Furculiță și cu Pactul Verde. În acest context, reglementarea strictă a produselor de protecție fitosanitară este un prim pas în această direcție, care sperăm să continue.

Ne folosim de acest prilej pentru a solicita public MADR să nu repete și în acest an derogările pentru folosirea produselor din clasa neonicotinoidelor pentru niciun tip de cultură. Procedând astfel, România abuzează prevederile art. 53 din Regulamentul (CE) 1107/2009, care prevede posibilitatea exceptării de la interdicția folosirii unor pesticide numai ca situații excepționale și cu caracter de urgență și nicidecum a repetării acestora pe o perioadă de 10 ani, cum se întâmplă în cazul României. Prin aceste excepții de la regulă, România riscă sănătatea mediului și mai ales a albinelor și a celorlalți polenizatori, sănătatea oamenilor și nu în ultimul rând transmite un mesaj negativ țăranilor și micilor producători (inclusiv apicultorilor), care reprezintă majoritatea covârșitoare a persoanelor active în agricultură din România.

Articolul Țăranii, micii producători și apicultorii vor o agricultură agroecologică, fără chimicale! apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Datele provizorii cu privire la gospodăriile țărănești publicate în martie 2022 de către Institutul Național de Statistică în urma realizării Recensământului General Agricol în 2020 sunt cel puțin îngrijorătoare. Astfel, între 2010 și 2020 au dispărut 488 000 de exploatații agricole cu suprafața de sub 1 hectar[1]. Asta înseamnă că, dacă în 2010 existau puțin peste 2 milioane de gospodării țărănești cu suprafața de sub 1 hectar, în prezent mai există doar 1 milion și jumătate.

La fel de îngrijorător este și faptul că grădinile familiale ocupau o suprafață de 184 000 hectare în 2010. Până în 2020, 58 000 de hectare din aceste terenuri au dispărut sau le-a fost schimbată destinația. Asta înseamnă că o treime (31.86%) din suprafața grădinilor țărănești nu mai este lucrată de familiile de țărani.

Suprafața terenurilor arabile este în creștere față de 2010[2]. În același timp însă, suprafața ocupată de pășuni și fânețe – folosite în mod tradițional în comun de către comunitățile sătești pentru creșterea animalelor – este în scădere de la 4 506 000 hectare în 2010 ajungând la 3 724 000 de hectare  în 2020 (o scădere de 18%). Reducerea efectivelor de animale în gospodăriile țărănești este o problemă strâns legată de acest fenomen.

Așadar, ce se întâmplă cu țăranii respectivi și ce se întâmplă cu pământul?

În paralel, numărul exploatațiilor care utilizează o suprafață mai mare de 10 hectare aproape s-a dublat în intervalul 2010 – 2020, crescând de la 2.2% la 4.2%. Astfel, în cazul firmelor și întreprinderilor agricole, suprafața agricolă utilizată medie pe o exploatație agricolă a fost de 194,78 hectare în 2020, comparativ cu 190,78 ha în anul 2010. Creșterea nu se bazează atât pe investiții reale în agricultură sau dezvoltatea competitivității și sustenabilității economice a sectorului agricol, cât pe concentrarea terenurilor și acaparea lor în detrimentul țăranilor și micilor fermieri.

Fenomenul de concentrare și acaparare a terenurilor – raportat în trecut de Eco Ruralis[3], și dispariție a gospodăriilor țărănești și a micilor producători este susținut și încurajat la nivel instituțional de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Mecanismele prin care se favorizează marile întreprinderi agricole și se saboteză gospodăriile tradiționale sunt în principal instrumentele financiare – subvențiile dar și măsurile de sprijin din Planul ațional de ezvoltare rurală. Ultima versiune a  Planului Național Strategic pentru 2023 – 2027, trimis către Comisia Europeană în vederea alocării de fonduri  europene prezintă în termeni duri gospodăriile țărănești ca pe o piatră de moară a societății. Ministerul propune o limita generală de minim 1 hectar pentru oferirea de subvenții in sectorul vegetal, excluzând voit micile gospodări țărănești [4]. În același timp, conform intervențiilor propuse, marile întreprinderi pot ajunge să primească subvenții și de 15 milioane de euro pe exploatație agricolă, fapt notat de altfel și de Comisia Europeană [5].

Lipsa de infrastructură și servicii publice sau sociale în mediul rural fac ca viața la țară în România să fie dificilă și scumpă. Lipsa de sprijin financiar pentru țărani și mici producători din partea statului contribuie la abandonarea agriculturii și la vinderea terenurilor pentru a-și putea asigura supraviețuirea. Se mai adaugă aici și alte fenomene, precum îmbătrânirea populației rurale, reglementările sanitar veterinare discriminatorii, problema accesului la piață sau lipsa unei reglementări pentru producția de  semințe tradiționale țărănești.

Astfel, aducerea la sapă de lemn a mediului rural duce la dispariția foarte rapidă a gospodăriilor țărănești și a țăranilor. Efectele nu întârzie să apară, fie ele socio-economice sau de mediu. Șomajul crescut în mediul rural, depopularea satelor și emigrația masivă sunt realități pe care decidenții și instituțiile statului nu par să le ia în considerare. Deșertificarea din cauza metodelor nesustenabile și a produselor chimice folosite în agricultură industrială, inundațiile și alunecările de teren din cauza defișărilor sunt încă privite ca fenomene izolate, necorelate cu distrugerea agriculturii tradiționale sau agroecologice țărănești. Nota de plată a dispariției agriculturii țărănești o plătim cu toții de cel puțin două ori. Zi de zi când achităm prețurile exorbitante ale produselor alimentare industriale pe care le cumpărăm din supermarket. Și atunci când problemele de sănătate cauzate de alimentația defectuoasă sau catastrofele “naturale” ne prind din urmă.

În contextul actualei crize de securitate alimentară cu care ne confruntăm, agravate de invazia Ucrainei care e nevoită să ducă o bătălie și pe frontul agricol, dispariția țăranilor nu face decât să adâncească problema sărăciei, a foametei și a malnutriției. Acest fenomen trebuie oprit până nu este prea târziu.

Vizavi de această problemă acută, președintele Asociației Eco Ruralis, Attila Szocs, declară următoarele:

“Fiecare gospodărie țărănească înseamnă câte o familie de țărani care muncește pământul, îngrijindu-se de sănătatea lor, a animalelor și a naturii cu care lucrează. În România, majoritatea gospodăriilor și fermelor de familie sunt foarte mici si sunt interdependente. Ele sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea comunițăților rurale, pentru a produce hrană locală și de calitate, menținând vie cultura rurală. Indiferența autorităților și injustițiile prevăzute de lege la care familiile de țărani sunt constant supuse – începând cu lipsa de infrastructură, servicii publice și sociale în mediul rural, dar și acapararea terenurilor și criminalizarea producției de semințe în sistem gospodăresc conduc la dispariția modului de viață țărănesc. Marginalizarea țăranilor și micilor producători de hrană datorită liberalizării piețelor, din cauza macro-economiei globale, și din cauza unei gândirii asteia pur economice și antisociale despre hrană îi face să nu își mai poată asigura o viață decentă, pentru ei și familiile lor.

Asociația noastră atrage atenția reprezentanților politici, factorilor de decizie la nivel național și local, precum și publicului larg în general că asistăm la dispariția rapidă și nestăvilită a milioane de familii de țărani din România. Consecințele dispariției modului țărănesc de viață le simțim deja cu toții: prețuri exorbitante la alimente industriale, importate și proaste, precum și probleme de mediu din ce în ce mai grave! Dispariția gospodăriilor țărănești trebuie oprită acum!”

Niciun pământ fără țărani,
Niciun țăran fără pământ!

[1] https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/rga_2020r.pdf

[2] https://insse.ro/cms/ro/content/recens%C4%83m%C3%A2ntul-general-agricol-runda-2020-%E2%80%93-date-provizorii 

[3] https://www.accesstoland.eu/IMG/pdf/land_grabbing_in_romania_report_eco_ruralis_2015_finalsmall.pdf

[4] https://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/2022/PNS_PAC_2023-2027-versiunea_1.1-18.10.2022-.pdf – pag. 263

[5] https://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/plan-national-strategic/2022/obs-CE-PNS-2023-2027-RO.pdf – pag. 9

Articolul 134 de gospodării țărănești dispar zilnic în România apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

“Permacultura este o abordare de proiectare a sistemelor  socio-ecologice dezvoltată de Bill Mollison și David Holmgren și înseamnă “agricultură permanentă”.

Conceptul cuprinde, totuși, aspecte mult mai ample decât agricultura și producția de alimente. Permacultura se referă și la alte nevoi umane materiale și nemateriale (Ferguson &Lovell, 2014), dar în contextul producției de alimente, ea permite conceperea unui sistem care, prin complexitatea sa, abordează o serie de aspecte: de mediu, sociale și economice.

Abordarea permaculturii oferă mult mai multe  instrumente pentru sustenabilitatea convențională. Ea ne permite nu doar să protejăm ceea ce avem, ci  să restabilim terenul și să creăm condiții favorabile pentru procesele regenerative în societatea în care trăim (Sonetti et al, 2019). Temele-cheie ale sustenabilității regenerative includ eficiența energetică, apa, solul  terenul forestier și alte resurse naturale, cât  și bunăstarea, educația, echitatea socială.

Permacultura ne inspiră să dezvoltăm rețele alimentare similare celor existente în natură, unde totul este conectat, se sprijină reciproc și generează abundență, permițând organismelor și ecosistemelor să se dezvolte. Rețelele alimentare din natură sunt complexe deoarece fiecare organism face parte din mai multe lanțuri alimentare (căile prin care se deplasează nutrienții).

Un stejar, de exemplu, îndeplinește o serie de funcții importante în cadrul rețelei trofice: produce  ghinde, unele dintre ele  se vor răspândi pe o anumită arie, vor germina și vor deveni copaci, în timp ce multe altele vor fi hrană pentru veverițe, mistreți și alte animale; toamna frunzele sale vor cădea la pământ și vor acoperi solul, creând o manta umedă, favorizând astfel dezvoltarea ciupercilor și a viermilor de pământ, în timp ce restul frunzelor vor fi descompuse în nutrienți, hrănind microfauna bogată a solului. Acestea sunt doar câteva dintre funcțiile pe care un stejar le poate îndeplini în diferite lanțuri alimentare. Există multe alte exemple – toate susținând funcționarea ecosistemului în ansamblu. Dacă, prin urmare, intervine un dezechilibru, ecosistemul își creează propriile mecanisme pentru a se autoregla.

Un aspect important al funcționării rețelelor alimentare este proximitatea. Proximitatea face ca organismele să fie în interacțiune permanentă cu mediul lor, menținând un echilibru delicat care permite ecosistemului să se dezvolte.

Pe măsură ce oamenii au început să se mute în zona urbană, multe dintre aceste legături au fost rupte. Orașele foarte dense, spre deosebire de sate, nu permit locuitorilor săi să dispună de suprafețe mari de teren pe care să cultive hrana. Prin urmare, producția a rămas în zona rurală iar lanțurile alimentare au devenit extrem de lungi și supuse unor bariere birocratice. Dacă în zorii urbanizării piețele din orașe ar mai fi făcut legătura între oamenii din mediul rural (țărani) și locuitorii orașelor, treptat acestea au fost abandonate în favoarea supermarketurilor […].

În timp ce cumpărarea alimentelor direct de la producători și sprijinirea acestora este esențială pentru dezvoltarea rețelelor alimentare locale, o altă măsură – utilizarea spațiilor verzi din zona urbană, sau  grădinăritul urban, are un potențial uriaș.

Astăzi, cultivarea alimentelor în oraș devine nu doar o tendință, ci o necesitate. Orașele doresc să își sporească autonomia alimentară și să atingă alte obiective de dezvoltare durabilă (schimbările climatice) (4). Pădurile comestibile (inclusiv în zona urbană) au câștigat popularitate în unele țări europene. De asemenea, în alte state cum ar fi Franța, toate clădirile noi trebuie să aibă un anumit procent de acoperiș revegetat, care include grădini de legume.”

Articolul Permacultura ca soluție pentru a dezvolta rețele alimentare urbane regenerative apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.