Eco Ruralis este o asociație a țăranilor și țărăncilor care s-a clădit pas cu pas, bucurându-se de libertatea oferită de un sistem democratic și de privilegiul de a fi parte din Uniunea Europeană. Ne-am organizat, am avut curaj să ne facem auziți, am folosit cu succes accesul la justiție, la sprijin european, la colaborări internaționale și la fonduri pentru proiecte care susțin agricultura țărănească și hrana sănătoasă. Toate acestea au fost posibile pentru că România este o țară liberă, democratică și europeană. Și tocmai de aceea, știm cât de important este să apărăm în continuare aceste valori – democrația, dreptatea și sprijinul pe care ni-l oferă Uniunea Europeană.

România are nevoie de noi. Este vremea să mergem la vot și să susținem un om curat, drept și modest: Nicușor Dan.

Bunicii și părinții noștri au plătit scump dictatura comunistă care ne-a izolat în întuneric, ne-a furat pământurile și ne-a umilit. Aveți dreptate! Aveți dreptate să fiți supărați pe politicienii din partide, pe “sistem”. Țăranii au fost prea des mințiți, batjocoriți, folosiți ca voturi, apoi uitați.

Dar uitați-vă în jur și luați aminte. Ne-a luat 34 de ani să ajungem o țară Europeană și să păstorim o democrație tânără. Tineretul nostru accesează fonduri europene pentru agricultură, copii noștri învață în școli renovate pe fonduri europene, avem apă curentă care ne permite să trăim o viață mai demnă datorită fondurilor europene, circulăm pe drumuri mai sigure sau acolo unde nu gândeam să ajungem cu mașina – construite cu bani europeni.

Trebuie să o spunem răspicat: toată această muncă, tot ce am clădit cu suferință în ultimele decenii poate fi distrus într-o clipă, dacă vom lăsa la conducerea țării un președinte extremist, care promite să re-aducă dictatura în viața noastră.

Nu doar noi, țăranii, simțim cât de scumpă e viața, cât de puține șanse avem să ne ținem gospodăriile, pământul și animalele. Simțim cum dispare satul, încet, în ignoranța întregii societăți. De aceea, noi, țăranii care care credem în hrana sănătoasă, în munca cinstită, în grija pentru familie, pentru animale, pentru pământ și pentru aproapele nostru, spunem cu toată credința:

Nicușor Dan e independent. Este omul care a apărat casele oamenilor de demolări, a luptat pentru parcuri, pentru copaci, pentru mediul curat și o Românie fără hoție. Dincolo de București, Nicușor Dan a arătat mereu că vede nevoile celor săraci. Și e omul care ne va respecta și pe noi, cei de la țară. Știe că România are nevoie de locuri de muncă cinstite, de susținere pentru gospodării țărănești. Ca primar al Bucureștiului a tăiat risipa, a plătit din urmă datoriile și a adus fonduri europene ca să repare tramvaie, școli, spitale și conducte vechi de 50 de ani. A sprijinit sănătatea, hrana, educația și locuirea decentă ca drepturi garantate, nu privilegii pentru câțiva. Nu vine să ne cumpere, ci ne cere să fim parte din schimbare, cu fruntea sus.

Nu vă lăsați păcăliți de cei care încearcă să ne câștige încrederea prin scandal și promisiuni deșarte. George Simion nu este omul satului, nici al țăranului cinstit. Este prietenul dictatorilor, omul Rusiei, al izolării, minciunii și violenței. Este un om care strigă tare, dar n-a luptat pentru noi, cei mulți și amărâți. A vorbit trufaș despre patriotism, dar a semănat ură și dezbinare. Dacă nu își respectă cuvântul să vină la dezbateri, să stea față în față cu alți oameni politici, cu întrebările și grijile românilor, cum va respecta el democrația? Cum ne va reprezenta în fața Europei? România nu se conduce de pe rețele sociale sau de pe un scaun gol.

De aceea vă îndemnăm, frați și surori din sate și din diaspora:

👉 Mergeți la vot!

👉 Spuneți-le rudelor, vecinilor, copiilor voștri: să-l susținem pe Nicușor Dan!

Facem apel la înțelepciunea populară românească, nu la cea rusească. Să fim uniți, victoria lui Nicușor Dan va fi victoria noastră!

Eco Ruralis – Asociația țăranilor și țărăncilor din România

Această poziție oficială a Asociației Eco Ruralis e conformă cu Statutul și Regulamentul de Ordine Interioară, care proclamă importanța drepturilor omului, cu precădere a drepturilor țăranilor.

15 mai 2025

Comunicatul în format PDF

Articolul Suntem țărani europeni. Democrație, nu extremism! apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Ziua de 15 octombrie sărbătorește țărăncile, femeile și fetițele din mediul rural, a căror muncă trecută cu vederea și care continuă să fie nerespectată și nerăsplătită, dar care este absolut esențială bunăstării comunităților rurale. Femeile tind să presteze o muncă invizibilă – sarcini suplimentare pe care și le însușesc pentru a se asigura că atât gospodăriile lor, cât și comunitățile lor, funcționează fără probleme și că ceilalți membri sunt în siguranță, hrăniți și confortabili.

Decizia sărbătoririi țărăncilor și a altor femei din mediul rural, se datorează Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ONU), care la data de 18 decembrie 2007, a adoptat Rezoluția 62/136. Rolul acesteia este recunoașterea „rolului crucial și a contribuției femeilor din mediul rural în consolidarea dezvoltării rurale, a agriculturii, îmbunătățirea securității alimentare și eradicarea sărăciei rurale”.

Reamintim că noi, femeile rurale, am contribuit în mod decisiv, de-a lungul istoriei, nu numai la bunăstarea satelor, dar și la procesul de producție de hrană și de administrare a bunurilor naturale comune (solul, apa, biodiversitatea, semințele, etc.).

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) trece în revistă astăzi și, alte date relevante care dau importanță muncii femeilor din mediul rural:

• la nivel global, 36% din forța de muncă feminină, lucrează în sisteme agroalimentare; asta demonstrează că ele au roluri cheie în asigurarea producției hranei, a securității alimentare și nutriției comunităților atât din zonele rurale, cât și urbane.
• femeile din mediul rural joacă un rol crucial în conservarea și cultivarea biodiversității – ele dețin resursele naturale și cunoștințe tradiționale despre agricultură.
• femeile din mediul rural oferă muncă de îngrijire neremunerată, îngrijind copii și vârstnici – din nou, vorbim de un rol central al femeilor în sistemele rurale de sănătate și îngrijire.

De ziua Internațională a Femeilor din mediul rural, femeile din Eco Ruralis își unesc vocile pentru a promova un mesaj puternic: interzicerea neonicotinoidelor în România și adoptarea în agricultură a unor practici agroecologice – sănătoase și fără pesticide!

Neonicotinoidele afectează mediul și sănătatea comunităților noastre. Vrem să ne hrănim familiile cu alimente sigure provenite dintr-o agricultură care respectă natura și sprijină biodiversitatea!

Instrumentul internațional în care sunt definite atât drepturile țărăncilor și femeilor din mediul rural, cât și obligațiile statelor în acest sens, este Articolul 4 din Declarația ONU pentru Drepturile Țăranilor, Țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural:

1. Statele vor lua toate măsurile necesare pentru a elimina toate formele de discriminare împotriva țărăncilor și a altor femei care lucrează în mediul rural și pentru a promova autonomia acestora pentru a se asigura, pe baza egalității între bărbați și femei, că se bucură pe deplin și în egală măsură toate drepturile omului și libertățile fundamentale și că sunt în măsură să urmărească, să participe și să beneficieze de dezvoltarea economică, socială, politică și culturală rurală.

2. Statele trebuie să se asigure că țărăncile și alte femei care lucrează în zonele rurale beneficiază fără discriminare de toate drepturile omului și libertățile fundamentale prevăzute în prezenta declarație și în alte documente internaționale pentru drepturile omului, inclusiv următoarele drepturi:

(a) Să participe în mod egal și eficient la planificarea și implementarea dezvoltării la toate nivelurile;

(b) Să aibă acces egal la cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală, inclusiv facilități de informații, consiliere și servicii de sănătate adecvate și servicii de planificare familială;

(c) Să beneficieze direct de programele de securitate socială;

(d) Să aibă acces la toate tipurile de formare și educație, formale sau non-formale, inclusiv formare și educație referitoare la alfabetizarea funcțională și să beneficieze de toate serviciile comunitare și de extensie pentru a-și îmbunătăți abilitățile tehnice;

(e) Organizarea de grupuri, asociații și cooperative de ajutor personal, în vederea obținerii unui acces egal la oportunități economice prin angajare sau muncă independentă;

(f) Să participe la toate activitățile comunității;

(g) Să aibă acces egal la servicii financiare, credite și împrumuturi agricole, facilități de comercializare și tehnologie adecvată;

(h) Să aibă acces egal la utilizarea și gestionarea terenurilor și resurselor naturale, și să primească tratament egal sau prioritar în reformele funciare și agrare și în proiectele de relocare a terenurilor;

(i) Să aibă un loc de muncă decent, să se bucure de salarii egale, să beneficieze de protecție socială și să aibă acces la activități generatoare de venituri;

(j) Să fie protejată împotriva tuturor formelor de violență.

*Foto: Vlad Dumitrescu. Bistrița, România.

Articolul 15 octombrie: Ziua Internațională a Femeilor din mediul rural apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

O trecere în revistă

Dreptul la Semințe, unul din cele mai vizibile programe Eco Ruralis, a continuat neîntrerupt în ultimii doi ani – pentru asta le mulțumim salvatorilor de semințe, membrilor și celor care cred în dreptul țăranilor de-a cultiva, multiplica, schimba și vinde semințele salvate în propriile gospodării.

De ce ținem noi atât de mult la semințele tradiționale, moștenite din bătrâni? Pentru că sunt mult mai variate, productive și mai rezistente la condiții de mediu vitrege, boli și dăunători decât semințele hibride. Legumele, fructele și zarzavaturile crescute din ele sunt mult mai nutritive și gustoase. Prin distribuția de semințe țărănești, Asociația Eco Ruralis contribuie la menținerea unui sistem viu de producție a semințelor în gospodăriile țărănești și la creșterea autonomiei țăranilor asupra hranei pe care o produc.

Distribuții de semințe

În 2022, am reușit să onorăm 3255 de solicitări pentru semințe țărănești, venite din toate colțurile României și din Republica Moldova. Tomatele, urmate de dovlecei și ardei, au fost preferatele țăranilor în 2022. Campania din acest an a fost dedicată țăranilor din Ucraina care au fost omorâți și celor care muncesc în continuare pământul în condiții greu de imaginat, ca urmare a invaziei federației ruse.

Organizare distribuție semințe Eco Ruralis, Dâmbroca, jud. Buzău. 

Datorită lipsei de fonduri, în anul 2023 nu a avut loc o distribuție de semințe, așa cum au fost obișnuiți membrii, publicul și susținătorii noștri.

În 2024 am reluat campania de distribuție de semințe, însă am organizat-o doar pentru membrii asociației. 1500 de familii au beneficiat de semințe din partea noastră. Această campanie a fost dedicată lui nenea Cucu Petru, care nu se mai află printre noi. Nea’ Vali, cum îi spuneau prietenii, vecinii și copiii din satul Bălțătești, județul Neamț, a fost un țăran harnic și generos. Nea’ Vali a fost unul dintre pionierii salvării și revitalizării patrimoniului genetic semincer țărănesc. Semințele recuperate și înmulțite de el sunt în zeci de mii de gospodării din România și vor continua să producă roade peste ani. În această distribuție de semințe, membrii Eco Ruralis au găsit ultimele soiuri locale produse de mâinile lui nea Vali.

Munca lui va dăinui mulți ani de acum înainte, întrucât e dusă mai departe de fiica sa, Jeni Cristina, care a moștenit semințele și legăturile cu oamenii formate în peste 10 ani de activitate ai lui Nea’ Vali cu Eco Ruralis. Veți putea găsi în continuare semințe de tomate uriașe și multe alte soiuri pe care Nea’ Vali le-a făcut faimoase, pe magazinul online de semințe, produse în grădina din Bălțătești, de care se ocupă acum Jeni. Asociația Eco Ruralis îți mulțumește și nu te uită, nea Vali!

Reuniunea salvatorilor de semințe

La sfârșitul verii lui 2022, Grupul de lucru pentru Dreptul la Semințe s-a reunit împreună cu aliați și susținători din toată țara, dar și din Republica Moldova – printre ei sunt Grădina Moldovei, Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava și Semințe cu Suflet. În dezbaterile pe care le-am purtat, s-a subliniat cât de importantă este capacitatea țăranilor de a găsi soluții privind producția de hrană, în context de criză. De asemenea, a fost evidențiată importanța grijii între membrii și rețeaua asociației, ca ajutor reciproc. La reuniunea grupului de lucru, ne-am bucurat să aflăm că semințele distribuite de Eco Ruralis au, dincolo de materialul genetic valoros și o mare semnificație culturală.

În 2023 nu au avut loc întâlniri ale acestui grup de lucru. Echipa Eco Ruralis lucrează la strângerea de fonduri necesare pentru noi întâlniri. 

La piața de semințe

În 2022 au fost numeroase evenimente pentru producătorii de semințe și pentru țărani. „Piața Semințe cu suflet”, „Piața de semințe”, „Parada semințelor” sau „Festivalul tomatelor” sunt câteva dintre ele. Participanții au făcut schimburi de semințe și au profitat de ocazie ca să se cunoască, să vorbească despre experiențele de salvatori de semințe, dar și despre munca pământului și ce provocări aduce ea când vine vorba de reproducerea semințelor tradiționale și locale.

La 10 dintre aceste târguri, Asociația Eco Ruralis a fost reprezentată de Stela Zămoiu din Dâmbroca, Buzău, care a participat cu 200 de soiuri de semințe țărănești „din bătrâni”. Doamna Stela este membră în comitetul de coordonare Eco Ruralis din 2015.

Doamna Stela Zămoiu vede participarea la aceste târguri și piețe de semințe ca pe ocazii de conectare cu membrii Eco Ruralis. Din 2014, de când salvează semințe, a molipsit întreaga familie cu pasiunea ei. Cea mai importantă parte din gospodărie, de care se ocupă doar ea și soțul ei, este grădina în care cresc legume, care mai de care mai colorate și mai gustoase.

În ultimii doi ani – 2023 și 2024, doamna Zămoiu a văzut iar țara în lung și-n lat, cu ocazia târgurilor și piețelor de semințe. „Anul trecut am avut două festivaluri ale biodiversității. N-am văzut niciodată atâtea culori și feluri de tomate, de legume”, povestește încântată. „Acolo fiecare vine cu produsele lor, le așază pe masă, care vrea să le vândă, le vinde, care nu, se întoarce cu ele. Să dai un kilogram de roșii înseamnă să pierzi sămânță. Eu nu m-am îndurat să vând un kg de roșii cu 10 – 15 lei”. E greu să te înduri să vinzi legumele purtătoare de semințele pe care le-ai salvat cu multă grijă.

Eco Ruralis participă la aceste târguri nu doar prin prezența doamnei Stela. La orice eveniment merge, doamna Zămoiu se duce și cu plicuri de semințe salvate de membrii Eco Ruralis, pregătite pentru a fi date mai departe. De asemenea, membrii Eco Ruralis participă în toate locațiile în care se organizează astfel de piețe de semințe.

„Vrem ca semințele noastre să fie în toată România. Au mult mai multe proprietăți față de cele din supermarketuri. Avem soiuri vechi și vrem să apuce și copiii copiilor noștri să le guste, că nu muncim degeaba. Eu vorbesc cu ele, frumoasele lu’ mama, intru de 7-8 ori în grădină într-o zi”, mai povestește doamna Stela Zămoiu.

Printre orașele unde a fost prezentă cu steagul Asociației și cu semințele salvate de membrii Eco Ruralis, doamna Stela Zămoiu enumeră: Sibiu, Ploiești, Săhăteni, Brașov, Buzău, Satu Mare, Suceava sau Piatra Neamț.

Magazine online de semințe țărănești

Vă recomandăm cu încredere să cumpărați semințe produse de țărani. Iată 3 producători de semințe:

Grupul Semințe Vii
Un mic grup de producători din semințe țărănești din soiuri locale, din județul Buzău, vă prezintă o mare varietate de legume, cereale, flori și plante aromatice. Magazin online: www.seminte-vii.eu

Eco Gospodăria
Dragoș și Magda Iordănescu sunt din satul Săcuieni, județul Neamț și produc semințe de legume și plante aromatice din soiuri tradiționale. Magazin online: www.ecogospodaria.ro

Semințe Românești de Legume
Jeni Cucu a preluat de la tatăl ei, Petru Cucu, din comuna Bălțătești, județul Neamț, tradiția de producție de semințe tradiționale de legume, plante aromatice și plante medicinale. Magazin online: www.seminteromanestidelegume.ro 

Articolul Semințele Eco Ruralis continuă să îmbogățească grădinile  apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

România, țara cu cea mai mare populație rurală din Uniunea Europeană (46% din populația țării trăiește în mediul rural) s-a abținut de la vot, transmițând un mesaj negativ țăranilor și țărăncilor din țara noastră. Mai mult ca oricând, în aceste momente de criză economică, de securitate și de climă, avem nevoie de sprijin și rezolvare a inegalităților sociale cu care se confruntă oamenii din mediul rural.

Crearea acestui mecanism*** este un pas major înainte pentru umanitate și pentru drepturile omului în ansamblu, în special pentru populațiile rurale, confruntate cu crize multiple și profunde. Protejarea drepturilor țăranilor și altor persoane care lucrează în zonele rurale trebuie să fie o prioritate pentru guvernele din întreaga lume, în special din România. Țăranii și țărăncile au un rol cheie în asigurarea securității alimentare, în ciuda vulnerabilităților și discriminării sistemice cu care se confruntă.

Grupul de lucru a fost înființat pentru o perioadă de 3 ani (cu posibilitate de prelungire a mandatului), format din cinci experți independenți cu reprezentare geografică echilibrată, care urmează să fie numiți de Consiliul pentru Drepturile Omului la cea de-a 55-a sesiune, care va avea loc între 26 februarie – 5 aprilie 2024.

Mandatul acestui grup de lucru nou creat pentru drepturile țăranilor include:

a) Să promoveze diseminarea și implementarea efectivă și cuprinzătoare a UNDROP, identificând, în același timp, provocările și lacunele în implementarea sa la nivel național, regional și internațional și să facă recomandări în acest sens;

b) Să identifice, să facă schimb de experiență și să promoveze bunele practici și lecțiile învățate cu privire la implementarea UNDROP pentru a căuta și a primi informații din toate sursele relevante, inclusiv guverne, deținătorii de drepturi așa cum sunt definiți țăranii de articolul 1 din UNDROP, instituțiile naționale pentru drepturile omului, societatea civilă, alte proceduri speciale relevante ale Consiliului pentru Drepturile Omului, organele tratatelor, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului – OHCHR, agențiile specializate ale ONU, fondurile și programele, organismele, organizațiile sistemului Națiunilor Unite și mecanismele regionale;

c) Să lucreze în strânsă coordonare, cu OHCHR, alte proceduri speciale și alte mecanisme ale drepturilor omului, organele tratatelor și alte agenții, fonduri și programe relevante ale Națiunilor Unite, organizații internaționale și mecanisme regionale;

d) Să faciliteze și să contribuie la schimbul de asistență tehnică, consolidarea capacităților, transferul de tehnologii și cooperarea internațională în sprijinul eforturilor, acțiunilor și măsurilor naționale pentru o mai bună implementare a UNDROP, în consultare cu titularii de drepturi, așa cum sunt definiți țăranii în art. 1 din UNDROP;

e) să raporteze anual Consiliului pentru Drepturile Omului și Adunării Generale ONU cu privire la lucrările și activitățile sale, împreună cu concluziile și recomandările sale conform programelor de lucru ale acestora.

Textul integral al Rezoluției privind Grupul de Lucru privind drepturile țăranilor și altor persoane care lucrează în mediul rural – în engleză. 

Înregistrarea video a dezbaterii și votului asupra Rezoluției pentru Grupul de Lucru privind drepturile țăranilor și altor persoane care lucrează în mediul rural.

Organizațiile țărănești din România au acum posibilitatea să lucreze cu acest mecanism ONU nou creat, pentru a-și promova drepturile și pentru a lucra cu factorii de decizie pentru politicile publice necesare care să implementeze Drepturile Țăranilor, așa cum sunt definite de UNDROP. Cele mai presante drepturi care trebuie integrate în legislația naționale sunt: dreptul la pământ, dreptul la semințe, dreptul la apă și alte resurse naturale, precum și drepturile femeilor din mediul rural și dreptul la securitate socială.

Alte referințe:

* Textul integral al Declarației ONU pentru drepturile țăranilor și altor persoane care lucrează în zonele rurale (UNDROP) – în română / engleză.

** Mai multe informații despre Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite (HRC) – în engleză.

*** Mai multe informații despre procedurile speciale în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite – în engleză.

Articolul Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a aprobat înființarea unui Grup de Lucru în sprijinul implementării Drepturilor Țăranilor apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Context general al populației rurale în România

La nivel național, 46% din populație trăiește în mediul rural. Mediul rural din România este dominat în proporție covârșitoare de țărani și mici producători iar jumătate dintre aceștia sunt femei.

Conform recensământului agricol din 2020, 96% din persoanele active în agricultură lucrează terenuri mai mici de 10 hectare,. Cumulând și cifrele despre exploatațiile cu suprafețe între 10 – 100 ha, rezultă un total de țărani și producători mici și mijlocii de 99.4%. Doar 0.56% lucrează terenuri mai mari de 100 de hectare – aceștia fiind fermieri industriali. Astfel, deducem că țăranii și micii producători reprezintă majoritatea covârșitoare a persoanelor care sunt active în agricultură.

Populația rurală din România este semnificativă și la nivelul Uniunii Europene. România are cel mai mare număr de exploatații agricole (31.8% din totalul de ferme) și cel mai mare număr de țărănci și țărani (cel puțin 5 milioane) din UE (sursa 1, sursa 2).

Suprafața agricolă lucrată de țărani și de industrie în România. Sursa: Eurostat (2020)

Sursa: Eco Ruralis

Deoarece populația de țărănci și țărani a României este una considerabilă, ignorând-o din discursul feminist, nu răspundem în mod corespunzător nevoilor acestor grupuri de persoane. Tocmai de asta, este esențial să luăm în considerare și perspectivele lor în lupta pentru drepturile femeilor.

Țărăncile și celelalte femei din mediul rural sunt excepțional de importante, acestea au contribuit în mod major, de-a lungul istoriei, nu numai la bunăstarea familiilor și comunităților, dar și la procesul de producție de hrană și administrare a bunurilor naturale comune (solul, apa, biodiversitate, semințe, etc.).

Cu toate acestea, rolul femeilor rurale este unul nerecunoscut, unul invizibil, care este cu ușurință trecut cu vederea și care continuă să fie nerespectat și nerăsplătit. De asta, este necesar ca țărăncile și celelalte femei din mediul rural să fie educate cu privire la feminismul rural, și cel mai important să aibă acces la structurile și instituțiile existente care se ocupă cu promovarea egalității de șanse și eliminarea violenței domestice cu care se confruntă acestea.

Ce este feminismul și feminismul rural?

Înainte de a vorbi despre importanța feminismului rural, trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea „de ce este mișcarea numită feminism și nu umanism sau egalitarism?”. Deseori reticența oamenilor față de această mișcare începe chiar din lipsa de înțelegere a terminologiei ei.

Feminismul este o mișcare socială pentru drepturile omului, respectiv pentru drepturile femeilor și fetițelor, care are ca scop egalitatea de șansă și realizarea drepturilor femeilor – egale cu bărbații, în plan social, economic, civil, cultural și politic. Feminismul analizează cauza problemelor cu care se confruntă femeile și propune soluții, care să schimbe în bine viața de zi cu zi a femeilor și să ducă la eliminarea progresivă a celei mai răspândite forme de discriminare și inegalități sociale. Feminismul rural are ca scop recunoașterea rolului și muncii țărăncilor și tuturor femeilor rurale în societate și susținerea acestora prin toate mijloacele democratice pe care le avem la îndemână.

Așadar, deși feminismul militează pentru egalitatea între genuri, acest lucru nu poate fi realizat fără a reda femeilor tot ceea ce le-a fost refuzat de-a lungul istoriei. Astfel, conceptul dorește să evidențieze că obstacolele care nu permit realizarea egalității de șanse, țin de faptul că femeile sunt cele care nu sunt privite și tratate, în societate, în același mod precum sunt bărbații.

Asociația Eco Ruralis, o asociație de țărănci și țărani din România, care numără aproape 20 000 de membri, este preocupată de feminismul rural. În cadrul asociației există un grup de lucru dedicat acestei teme, în care țărănci din toate județele își împărtășesc experiența și pas cu pas, încearcă să dezvolte o mișcăre socială feministă cu caracter rural. În 2021, Eco Ruralis a publicat un manifest al țărăncilor.

Stela Zămoiu, legumicultoare și membră coordonatoare Eco Ruralis: „Pentru mine, feminismul înseamnă totul – înseamnă să fii într-o familie, să fim uniți ca o comunitate (…) La țară femeia nu prea este luată în considerare, aici intervine și discriminarea între bărbat și femeie, adică bărbatul vrea să fie mai presus decât femeia și aici intervin bătăile și toate cele … dar nu mai suntem atât de jos, trebuie să ne ridicăm și să punem piciorul în prag”.

Brîndușa Bîrhală, legumicultoare și membră EcoRuralis: „Sunt foarte multe exemple în jurul meu care mă inspiră și la care aspir – sunt femeile care cumva, nu știu cum, reușesc să facă de toate – partea asta de gospodărie, dar și partea de câmp”.

Ramona Duminicioiu, țărancă și membră coordonatoare Eco Ruralis: „Feminismul rural e o necesitate. Trebuie să ne trăim viața și să participăm neîngrădit la orice activități care ne împlinesc, să luăm decizii mici sau mari pentru familiile și pentru comunitățile noastre, fără să ne fie frică de violență, fără să fim mereu în gardă că am putea suferi de pe urma prejudecăților sau alte consecințe.”

Tradiția și feminismul rural

Tradițiile încă răspândite în mediul rural sunt în general respectuoase și înțelepte și se bazează pe secole de experiență a comunităților. Cu toate acestea, tradițiile discriminează și marginalizează adesea femeile și își spun din plin cuvântul în organizarea familiei și comunităților. Chiar în interiorul familiei, împărțirea tradițională a rolurilor funcționează după logica populară „bărbatul este capul iar femeia este gâtul”. Asta indică ierarhia în care bărbatul gândește, ia decizii, răspunde pentru familie și este recunoscut ca reprezentant al ei, iar femeile oferă sprijin, au funcționalitate extrem de redusă, dependentă de cap. Nu întâmplător familia este locul în care femeile se confruntă cu cea mai răspândită formă de violență – violența domestică. Iar în cazul comunității, liderii formali rămân în mod tradițional preotul, polițistul și primarul, ultimii doi aproape întotdeauna bărbați.

Cutuma socială „tradițională” face referire la obiceiurile și practicile culturale care sunt percepute ca fiind normale în societate. Aceste obiceiuri și practici includ deseori roluri de gen care sunt transmise de-a lungul generațiilor. În multe comunități rurale din România, cutuma socială tradițională este restrictivă pentru femei și limitează foarte mult ambițiile acestora, dar și efectele legilor, pentru că în implementarea legilor intervin tradițiile.

Rolurile de gen se referă la așteptările sociale asociate cu masculinitatea și feminitatea într-o anumită cultură sau societate, care se bazează fundamental pe mitul că bărbații fac muncile fizice grele ce implică forță fizică și abilități tehnice iar femeile, muncile „domestice”. Astfel, mai ales când vorbim despre mediul rural, există așteptări ca femeile să își asume responsabilitățile „domestice” și să aibă grijă de familie, pe când de la bărbați este mai degrabă de așteptat să asigure funcționarea și organizarea producției agricole și să sprijine familia din punct de vedere financiar. În realitate, femeile prestează muncă fizică aproape în egală măsură cu bărbații, având grijă de animale, executând munci agricole pentru toate tipurile de producție.

Ramona Duminicioiu: „În comuna noastră nu mai găsești bărbați pentru munci agricole sezoniere. Pentru plivitul viei, săpatul porumbilor, cules și multe altele, nu te poți baza decât pe femei. Muncile astea implică o forță fizică și o îndemânare care dărâmă mitul femeii slabe, dar în continuare ciculă cu succes parabola femeilor care nu pot deschide singure un borcan de murături.”

Dreptul la pământ – o problemă istorică

Raportul inegal de putere între femei și bărbați îl putem observa și în faptul că avem majoritar bărbați care au drept de proprietate asupra terenurilor agricole – doar 32.4% din proprietarii de teren agricol din România sunt femei (sursa 1, sursa 2). Aici ne lovim de un obstacol istoric care încă își face simțit efectul, în ciuda reformelor agrare care au stabilit drept de împroprietărire sau de moștenire și pentru femei. În majoritatea familiilor rurale, proprietățile (case și pământ) sunt rezultate din moșteniri pe numele bărbaților, ceea ce condiționează din start deciziile despre bunăstarea membrilor acestor familii.

La nivel mondial, situația este chiar mai gravă. Conform Organizației Mondiale pentru Agricultură și Alimentație (FAO), femeile dețin doar 15% din terenurile agricole, în timp ce ele reprezintă aproape 50% din forța de muncă din agricultură.

E important să punem un pic în context istoric situația dreptului la pământ. Furtul regimului comunist, îndreptat împotriva a milioane de țărani, a transformat radical mediul rural și l-a sărăcit pe termen lung. Țăranii au fost transformați în muncitori agricoli la fermele de stat, în care cea mai mare parte a muncitorilor sezonieri necalificați erau femei de la țară. În anii ‘90 România a avut probabil cea mai de succes reformă agrară din blocul comunist, prin care cea mai mare parte a terenurile agricole furate au revenit țăranilor. Însă mijloacele de producție nu au fost niciodată retrocedate. Asta a pus țăranii și țărăncile în situația de a reveni la mijloace de producție precare, arhaice, ridiculizate îndelung de societate, care funcționează și astăzi. Și a lăsat în urmă milioane de femei din mediul rural, care au muncit în fermele de stat în condiții grele, fără sprijin social, în unele cazuri fiind răsplătite cu pensii mizere iar în alte cazuri cu nimic. Peste toate acestea, capitalismul a adăugat o serie nouă de inegalități economice. Tăranii au intrat, fără a fi pregătiți, în competiție inegală cu marele capital multinațional și cu oligarhia românească, ce s-a născut din legăturile cu vechiul regim. Pe fundul mării de probleme sunt femeile rurale.

Dreptul la educație și la dezvoltare

Brîndușa Bîrhală: „Femeile abandonează speranța în mediul rural și atunci migrează (…) pentru că nu găsesc necesitățile de bază – mă refer la educație corespunzătoare sau poate munca agricolă nu le aduce venit încât să se descurce, dar și simplul fapt că în momentul în care ai copil, vrei să aibă parte de o grijă medicală bună – adică chiar și geografic vorbind, în zonele foarte retrase, dacă se întâmplă ceva, atunci ești departe de orice posibilitate de ajutor”.

Printre celelalte probleme cu care se confruntă femeile în mediul rural avem în primul rând, lipsa unei educații adecvate. În cele mai multe cazuri, în comune, instituțiile educaționale se opresc la nivelul gimnazial, fiind necesar ca individul să facă naveta o distanță considerabilă pentru a-și continua studiile. Persoanele care nu au posibilitatea de a face naveta sau ai căror părinți consideră că nu este necesar ca ele să își continue studiile – pentru că au treburi caznice de făcut, copii de crescut, etc. – deseori se opresc aici cu nivelul de educație. De asemenea, lipsa educației sexuale influențează direct numărul de mame minore care ajung blocate în rolul de caznice, responsabile de creșterea copiilor, în loc să aibă posibilitatea să își continue educația.

Foarte importantă în această discuție este afirmația Brîndușei: „Depinde de contextul ei socio-economic, există femei înstărite în mediul rural care au condiții și atunci au mai puține obstacole, dar dacă nu au contextul acesta favorabil, atunci altele sunt problemele – lipsa serviciilor sociale de bază, lipsa de acces la o educație de calitate sau activități extrașcolare (…) noi în sat nu avem școală, avem doar grădiniță”.

Violența domestică

O altă problemă majoră, în rândul femeilor rurale, este violența domestică. Femeile sunt de două ori mai afectate de violența domestică. Neoficial, violența împotriva femeilor este mult mai răspândită decât ceea ce ne arată datele statistice, fiind aproape imposibil de estimat. Din datele oficiale, în anul 2021, distribuția victimelor violenței domestice pe sexe, după mediul de rezidență a fost:

• Feminin urban: 4051,

• Feminin rural: 3961,

• Masculin urban: 2176,

• Masculin rural: 2291.

Iar numărul de decese cauzate de violența domestică în perioada 2020-2022:

*Date furnizate de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați (ANES).

Aici trebuie să luăm în calcul faptul că acestea se confruntă cu numeroase bariere în procesul de reclamare al actelor de violență domestică: factorii psihologici, factorii economici, lipsa unui suport emoțional, teama de agresor, neîncrederea în măsurile luate de autorități, „pătarea” prestanței sociale, etc.

Iar chiar dacă există la nivelul comunelor, Compartimentul de Asistență Socială unde se pot semnala situații de violență domestică, este necesar să existe și instituții care să se ocupe cu prevenirea violenței domestice în mediul rural. Deoarece instituțiile/organizațiile care se ocupă de prevenirea și combaterea violenței domestice au deseori sediile în mediul urban, acestea se concentrează mai mult pe situațiile specifice femeilor urbane.

Brîndușa Bîrhala: „Viziunea asupra femeii este foarte limitată – e altfel decât acea de împuternicire, deși vedem femeile ca fiind capabile, cumva discursul nu este unul care recunoaște, scandează și împuternicește – ci este unul mai de subminare, ironizare”.

Și datele statistice spun același lucru – există un număr considerabil de persoane, 1 din 4, care consideră acceptabil ca bărbatul să nu lase partenera să își folosească banii cum dorește, precum, tot 1 din 4, care consideră că o femeie nu poate ieși în oraș neînsoțită de partener.

Pentru redactarea acestui articol, am solicitat date și informații către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați (ANES) cu privire la problemele de violență domestică asupra femeilor rurale, precum și serviciile publice care sunt puse la dispoziția lor. O parte din informații au fost cuprinse în conținutul articolului. Puteți consulta răspunsul detaliat.

Soluții

O schimbare în sensul asigurării unui trai mai bun al femeilor în mediul rural trebuie să vină în primul rând de la administrații, atât locale, cât și naționale. Dar și din partea comunităților rurale prin schimbarea percepției asupra condiției femeii.

Stela Zămoiu: „[Rezolvarea problemelor] depinde de comunitate, de comună, de primării. (…) Am sosit la vârsta de 61 de ani – până acum câțiva ani de zile m-am dedicat pentru copii, pentru nepoți … acum cred că mi-a venit rândul să trăiesc și pentru mine”.

Brîndușa Bîrhala: „Pentru mine pornește de la recunoașterea capacităților – este foarte evident că femeile au o capacitate extrordinară de a face foarte multe lucruri (…) și poate ar fi de dorit și la nivel de politici publice să fie o echilibrare a balanței din punct de vedere formal”.

Ramona Duminicioiu: „Noi, țărăncile, putem fi lidere în comunitățile noastre și munca noastră e o dovadă vie a capacității pe care o avem. Fără feminism nu poate exista democrație sau dezvoltare reală.”

Instrumentul internațional de căpătâi care ne ghidează în procesul feminismului rural este Declarația ONU pentru Drepturile Țăranilor, Țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural, care în articolul 4 definește drepturile țărăncilor și femeilor din mediul rural, precum și obligațiile statelor în acest sens:

1. Statele vor lua toate măsurile necesare pentru a elimina toate formele de discriminare împotriva țărăncilor și a altor femei care lucrează în mediul rural și pentru a promova autonomia acestora pentru a se asigura, pe baza egalității între bărbați și femei, că se bucură pe deplin și în egală măsură toate drepturile omului și libertățile fundamentale și că sunt în măsură să urmărească, să participe și să beneficieze de dezvoltarea economică, socială, politică și culturală rurală.

2. Statele trebuie să se asigure că țărăncile și alte femei care lucrează în zonele rurale beneficiază fără discriminare de toate drepturile omului și libertățile fundamentale prevăzute în prezenta declarație și în alte documente internaționale pentru drepturile omului, inclusiv următoarele drepturi:

(a) Să participe în mod egal și eficient la planificarea și implementarea dezvoltării la toate nivelurile;

(b) Să aibă acces egal la cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală, inclusiv facilități de informații, consiliere și servicii de sănătate adecvate și servicii de planificare familială;

(c) Să beneficieze direct de programele de securitate socială;

(d) Să aibă acces la toate tipurile de formare și educație, formale sau non-formale, inclusiv formare și educație referitoare la alfabetizarea funcțională și să beneficieze de toate serviciile comunitare și de extensie pentru a-și îmbunătăți abilitățile tehnice;

(e) Organizarea de grupuri, asociații și cooperative de ajutor personal, în vederea obținerii unui acces egal la oportunități economice prin angajare sau muncă independentă;

(f) Să participe la toate activitățile comunității;

(g) Să aibă acces egal la servicii financiare, credite și împrumuturi agricole, facilități de comercializare și tehnologie adecvată;

(h) Să aibă acces egal la utilizarea și gestionarea terenurilor și resurselor naturale, și să primească tratament egal sau prioritar în reformele funciare și agrare și în proiectele de relocare a terenurilor;

(i) Să aibă un loc de muncă decent, să se bucure de salarii egale, să beneficieze de protecție socială și să aibă acces la activități generatoare de venituri;

(j) Să fie protejată împotriva tuturor formelor de violență.

Autoare: Cristina Suliman

Foto: Vlad Dumitrescu. Cugir, România, 2021. www.vladdumitrescu.ro

Articolul poate fi consultat și distribuit și în format PDF – în limba română și în limba engleză.

Articolul De ce trebuie să vorbim despre feminismul rural în România? apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Planul prevede un sprijin în valoare de 15,83 miliarde de euro, distribuit astfel: Pilonul I – instrumente de sprijin susținute prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) – plățile directe, și măsuri pentru susținerea pieței, și Pilonul II – instrumente pentru politica de dezvoltare rurală finanțate din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR). Fondurile vor fi distribuite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) pentru Pilonul I, și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) pentru Pilonul II. Astfel, aproximativ 38% din bugetul prevăzut este alocat investițiilor în agricultură și dezvoltare rurală (spre exemplu eco-scheme), 61% constituie subvențiile pentru fermieri, în timp ce aproape 1% este prevăzut pentru măsuri privind piața.

În cursul lunii decembrie s-a aprobat la nivel național cadrul general de implementare măsurilor pentru  dezvoltare rurale din PNS 2023-2027 (Pilonul II). Intenția MADR este de a avea cadrul legal necesar pentru implementarea măsurilor din Plan, și deci începerea distribuției de fonduri, cât mai curând. 

Pentru perioada 2023 – 2027, PNS-ul are ca obiective îmbunătățirea rezultatelor și creșterea performanței agriculturii românești,  o agricultură mai prietenoasă cu mediul, atenția sporită acordată bunăstarii animalelor, reguli detaliate și flexibile de selecție a beneficiarilor, lărgirea sectoarelor finanțate prin PNS (incluzând bunăstarea la taurine, irigații în sisteme locale, investiții în perdele de protecție), și finanțarea sectoarelor fundamentale ca irigațiile, depozitarea și procesarea produselor.

Conform prezentării PNS din cadrul evenimentelor organizate de MADR pentru diseminarea de informații: „PNS are obiective clare pentru dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare și a satului românesc”. Astfel, profitabilitatea generală a sectorului agricol din România este una scăzută, ceea ce se reflectă în veniturile scăzute ale agricultorilor în comparație cu alte domenii economice. Creșterea rentabilității fermelor, a orientării către piață și încurajarea generațiilor tinere să se dedice activităților agricole sunt provocări care trebuie abordate pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicata, și pentru a îmbunătăți mijloacele de trai ale țăranilor și fermierilor din România.

Pilonul I

Pilonul I prevede o sumă de 9,78 miliarde euro destinată plăților directe, precum și suma de 151 milioane euro destinată măsurilor de susținere a pieței (intervenții sectoriale), care vor fi distribuite de către APIA.

Pentru a crește nivelul veniturilor și al producției agricole, aproape 1,5 miliarde de euro vor fi utilizate pentru sprijinul legat de producția de produse specifice plătite pe hectar sau pe cap de animal (sprijin cuplat pe venit). Pentru o redistribuire mai echitabilă a sprijinului financiar, aproape 1 miliard de euro din pachetul de plăți directe va fi alocat exploatațiilor agricole mici și mijlocii cu mai puțin de 50 ha.

Un alt instrument important este subvenția gestionată de APIA – Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS), una dintre noile subvenții pe hectar de care vor beneficia fermierii români începând cu anul 2023, odată cu noua Politică Agricolă Comună. Acest sprijin înlocuiește actuala schemă de plată unică pe suprafață (SAPS). Astfel, subvenția este destinată fermelor între 1 hectar și 50 de hectare,  care reprezintă majoritatea fermelor din România. În total, suprafață planificată pentru care se acordă sprijinul pentru perioada 2023-2027 este de 3.748.473 ha, fiind vorba de 10% din plafonul de plăți directe, adică 978.69 milioane euro.  

Condițiile prevăzute pentru acordarea acestui sprijin sunt să se exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul serelor, solariilor, viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. Pentru legumele cultivate în sere și solarii, care beneficiază de sprijin cuplat, suprafața minimă a exploatației este de 0,3 ha, iar suprafața minimă a parcelei este de 0,03 ha. Ȋn cazul pajiștilor, trebuie să se asigure o încărcătură de animale de minimum 0,3 UVM/ha (Unitate Vită Mare) sau să efectueze cel puțin o cosire anuală. Suma anuală anual prevăzut crește de la 50,61 euro/ ha în 2023 până la 54,16 euro/ ha în 2027.

În cadrul sprijinului cuplat destinat sectorului vegetal sunt prevăzute 12 intervenții pentru: soia, lucernă, leguminoase pentru industrializare (mazăre de grădina, fasole boabe și fasole păstăi), cânepă, orez, sămânță de cartof, hamei, sfeclă de zahăr, legume cultivate în câmp pentru consum în stare proaspătă sau destinate industrializării (tomate, castraveți, ardei, vinete) și legume cultivate în sere și solarii (tomate, castraveți, ardei, vinete, varză), precum și fructe (prune, mere, cireșe, vișine, caise, și piersicii) și seminte pentru plante furajere. 

În zootehnie, sprijinul cuplat va acoperi vacile de lapte, taurinele pentru carne, bivolițele de lapte, ovine/caprine precum și viermii de mătase, sumele alocate pentru cei 4 ani fiind:

PNS prevede intervenții în sectorul apicol, finanțate în proporție de  50% de către UE (30,4 milioane euro), cu un budget total de 60,8 milioane euro. Intervențiile au în vedere combaterea agresorilor și a bolilor specific stupilor, în special a varoozei, raționalizarea transhumanței/stupăritului pastoral și acțiuni pentru îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări pe piață.

Pilonul II

Suma totală prevăzută pentru Pilonul II este de 5,87 miliarde euro, proveniți atât de la FEADR cât și de la Bugetul de stat, distribuiți de către AFIR.

Pentru a crește competitivitatea sectorului agricol, planul va aloca 1,1 miliarde euro pentru investiții în ferme și unități de prelucrare. Aceste investiții au ca scop îmbunătățirea orientării fermierilor către piață și creșterea valorii adăugatea produselor agricole prin investiții în tehnologii noi și în energie regenerabilă, pentru a susține creșterea profitului agricultorilor.

De suma totală de 663 de milioane euro vor beneficia zonele afectate de constrângeri naturale, cum ar fi zonele montane sau regiunile afectate de secetă sau eroziune, în special în sudul și estul României.

Tineri fermieri

România se așteaptă să sprijine prin intermediul noului PNS peste 36 000 de tineri fermieri cu o combinație de instalații de sprijinire a zonelor rurale (250 de milioane de euro) și sprijin complementar pentru venituri (67 de milioane de euro). În plus, aproape 170 de milioane de euro sunt rezervate pentru investiții care sprijină dezvoltarea afacerilor tinerilor fermieri. Sprijinul complementar pentru venituri se alocă pe lângă sprijinul pe suprafață, sumă suplimentară de 67 de milioane de euro fiind redistribuită către tinerii fermieri până în 40 ani cu formare sau experiență domeniu agricol. Acest lucru va contribui la promovarea reînnoirii generațiilor și la protejarea viitorului producției agricole. Ajutorul este complementar cu alte tipuri de sprijin plătite tinerilor fermieri și va avea un cuantum defalcate pe ani de: 

Măsuri de susținere a agriculturii prietenoase cu mediul

Pe partea de sustenabilitate și practici agricole ecologice, PNS 2023-2027 prevede alocarea a aproximativ 29% din pachetul de plăți directe pentru eco-scheme (Pilonul I), care reprezintă stimulente pentru fermierii care depășesc cerințele legale sau practicile recomandate în ceea ce privește clima și mediul. Un sprijin semnificativ (41 % din bugetul Pilonului II pentru dezvoltare rurală) va fi, de asemenea, utilizat pentru a încuraja practicile ecologice în zonele cu o valoare naturală ridicată, de exemplu, zonele care sunt importante pentru viața păsărilor și a fluturilor. Se așteaptă ca fermierii să aplice aceste practice, anual, pe 611 000 de hectare de teren.

Un sprijin de aproximativ 1,64 miliarde de euro va fi acordat fermierilor care doresc să pună în aplicare practici agricole prietenoase cu mediul. Printre acestea se numără asigurarea faptului că cel puțin 5% din suprafață să conțină elemente de conservare a biodiversității și de peisajului (terenuri necultivate, pâlcuri de copaci, movile), diversificarea culturilor sau protejarea solului prin lucrări minime ale solului.

480 de milioane de euro vor fi disponibili pentru fermele mici (până la 10 hectare) pentru a motiva fermierii să adopte practici care vizează o agricultură durabilă, pentru a preveni degradarea solului și a îmbunătăți biodiversitatea. Pentru practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul în fermele mici (gospodării tradiționale) ajutorul prevăzut pentru 2023 este de 76,0 euro/ha.

Ajutorul în caz de pierdere a producției agricole

O măsură importantă prevăzută de PNS pentru perioada 2023-2027 este Instrumentul de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole, pentru care este alocată suma 391,4 milioane euro. Instrumentul va fi transpus într-o lege care va reglementa înființarea Comitetului de Gestionare a Riscului și a Fondului de risc din agricultură. Astfel, PNS prevede două forme de sprijin, respectiv 24,1 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor pentru subvenționarea primelor de asigurare și 367,3 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole ca urmare a fenomenelor climatice nefavorabile. 

Informare și acces la fonduri

MADR a demarat deja o campanie de informare denumită “Caravana Cunoașterii”, destinată însă mai ales instituțiilor și altor parteneri din societatea civilă. Puteți găsi atașat prezentarea distribuită în cadrul acestor evenimente. 

Eco Ruralis încurajează toți membrii să se informeze cu privile la plățile directe și alte forme de sprijin la care ar putea avea acces datorită acestui PNS în perioada 2023-2027. Ținând cont că gospodăriile țărănești și micii fermieri, mai ales cei care practică agroecologia țărănească, sunt cei mai vulnerabili atât la problemele de mediu cât și la a fi marginalizați pe piața agricolă, considerăm că este important ca ei să aibă acces la cât mai multe instrumente de sprijin. Accesarea acestor fonduri de către țărani și mici producători este esențială pentru a păstra producția agricolă țărănească, prietenoasă cu mediul și pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicată.

Asociația Eco Ruralis va continua să se informeze cu privire la condițiile de acces la diferitele surse de finanțare cuprinse în PNS. Această informația va fi mai apoi distribuită într-o serie de articole tematice pe această pagină. Vă urăm mult succes în accesarea fondurilor prevăzute în PNS!

Prezentare MADR a Planului Național Strategic pentru Agricultură 2023-2027

Articolul Planul Național Strategic 2023-2027 – informații generale apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Anul 2022 a fost unul bogat în evenimente pentru țăranii și micii producători de semințe. Cu denumiri precum „Piața Semințe cu suflet”, „Piața de semințe”, „Parada semințelor” sau „Festivalul tomatelor”, toate aceste târguri au în comun trocul sau dăruirea de semințe din producția proprie, familială – de cele mai multe ori fiind semințe tradiționale, țărănești și locale. Pe lângă schimbul de semințe, evenimentele sunt și un prilej de întâlnire pentru țăranii și micii producători de semințe. Astfel, ei au ocazia de a se cunoaște, de a face schimb de experiență vizavi de procedee de reproducere a semințelor, soiuri tradiționale și locale, precum și de a afla ce soluții există pentru provocările care pot apărea în această activitate. Mai mult decât atât, evenimentele de schimburi sau dăruire de semințe contribuie la păstrarea soiurilor tradiționale, și deci a biodiversității, precum și la constituirea și întărirea grupurilor și a rețelelor de reproducători și păstrători de semințe.

Asociația Eco Ruralis a fost reprezentată de Stela Zămoiu, din Dâmbroca, Buzău, la 10 astfel de evenimente de-a lungul anului. Astfel, pe 26 martie 2022 s-a desfășurat Piața de semințe organizată de Semințe cu suflet. La acest eveniment, doamna Stela Zămoiu a participat cu 200 de soiuri de semințe românești tradiționale „din bătrâni”. Cu această ocazie, dânsa a oferit și un scurt interviu pentru presă despre activitatea Eco Ruralis, care poate fi ascultat aici. Al doilea eveniment de schimb de semințe din județul Buzău a avut loc în comuna Breaza pe 17 septembrie. „Parada semințelor” a fost organizată de către Primăria comunei împreună cu grupurile Semințe Bune, Oameni Buni și Semințele Noastre – Chișinău. Ultima Piață de semințe la care a participat doamna Stela anul acesta în județul natal s-a desfășurat pe 3 decembrie în orașul Buzău, fiind organizat de Semințe cu suflet.

La Brașov au avut loc de asemenea două evenimente. Astfel, Piața de semințe s-a desfășurat pe 9 aprilie, iar Festivalul „Semințe cu suflet” pe 20 august, ambele evenimente fiind organizate de grupul Semințe cu suflet. La acest eveniment au participat păstători de semințe din județele Buzău, Hunedoara, Argeș, Prahova și Brașov. Ei au dăruit semințe din soiuri variate de legume, precum și de diverși pomi fructiferi.

Muzeul ASTRA din Sibiu  a găzduit în data de 6 august Festivalul tomatelor și al biodiversității, organizat de asemenea de Semințe cu suflet. Desfășurat în aer liber, festivalul s-a bucurat de participarea păstrătorilor de semințe din majoritatea județelor României, dar și din Ucraina și Republica Moldova. Pe lângă o mare varietate de soiuri de tomate, au mai fost dăruite semințe de legume și comercializate naturale (dulceţuri, siropuri, fructe şi sucuri naturale din fructe, pâine de casă) şi produse specifice maghiare.

Semințe cu suflet au mai organizat de asemenea piețe de semințe în orașele Suceava (24 septembrie), București (15 octombrie), Iași (22 octombrie) și Cluj-Napoca (5 noiembrie). Ghidați de principiul „Strânge, seamănă şi dă mai departe!“, membrii grupului organizator au reușit să aducă împreună păstrători de semințe din toate colțurile țării, Ucraina și Republica Moldova. Evenimentul de la Suceava a fost primul de acest fel din oraș, ceea ce atestă interesul crescut pentru schimburile de semințe tradiționale, țărănești și locale.

Dorim tuturor membrilor Eco Ruralis și tuturor păstrătorilor și păstrătoarelor de semințe un 2023 cât mai roditor, cu vreme bună, putere de muncă și cât mai multe soiuri plantate și reproduse! Sperăm ca acest an să ne aducă tuturor recoltă bogată, pace și cât mai multe târguri de semințe țărănești!

Articolul Târguri de semințe țărănești în 2022 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Forumul va avea loc în perioada 15-16 noiembrie 2022, într-un format hibrid (format fizic si online), după cum urmează:

• Ziua 1 – lucru în Sala Mare de Conferințe a Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, Kiev, Str. Volodymyrska, 55;
• Ziua a 2-a – vizite pe teren la ferme afectate de agresiunea militară.

Vă îndemnăm pe cei vorbitori de limbile Engleză și Ucraineană, să vă înscrieți online.

Aici puteți consulta agenda evenimentului (în limba engleză). Eco Ruralis va prezenta un punct de vedere la secțiunea a 3-a, intitulată: „Perspectiva fermierilor asupra securității alimentare în vreme de război și în procesul de reconstrucție a Ucrainei post-război”.

Vă prezentăm mai jos pe scurt obiectivul acestui eveniment:

Ucraina a obținut anul acesta mult așteptatul statut de candidat oficial la UE. Având în vedere perspectivele de aderare a Ucrainei la UE, unde micii fermieri de familie joacă un rol cheie și vor continua să o facă pentru securitatea alimentară în contextul schimbărilor climatice globale, trebuie recunoscut rolul și importanța fermelor familiale ucrainene ca producători strategici de alimente și garantând securitatea alimentară. Astfel, micii fermieri trebuie să ocupe centrul atenției în agenda reconstrucției post-război a țării.

Dezvoltarea agriculturii de familie în Ucraina necesită o atenție deosebită și sprijin din partea statului și a societății. Vocea micilor gospodării țărănești și a fermierilor de familie trebuie să fie auzită, iar interesele acestora trebuie să fie luate în considerare atât la nivel național, cât și internațional. Astfel, Forumul Public de două zile „Fermele țărănești mici și gospodăriile familiale în timpul războiului și în procesul de reconstrucție post-război a Ucrainei: Dialog politic” va fi organizat la inițiativa societății civile și cu participarea FAO Europa și Asia Centrală.

Printre participanții Forumului se numără experți ucraineni și internaționali, fermieri, reprezentanți ai autorităților de stat, academicieni și societatea civilă. Participanții vor face schimb de opinii și vor elabora soluții comune privind dezvoltarea unui cadru instituțional favorabil pentru păstrarea și creșterea potențialului sistemului țărănesc în reconstrucția postbelică a Ucrainei pentru a garanta ucrainenilor dreptul constituțional la hrană produsă la nivel național.

În solidaritate și pace cu țăranii și țărăncile din Ucraina, sau care au fost nevoiți să își părăsească pământul și gospodăriile, fizic sau în spirit,

Eco Ruralis

Articolul Forumul public al țăranilor pentru reconstruirea Ucrainei 15-16 noiembrie apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Datele provizorii cu privire la gospodăriile țărănești publicate în martie 2022 de către Institutul Național de Statistică în urma realizării Recensământului General Agricol în 2020 sunt cel puțin îngrijorătoare. Astfel, între 2010 și 2020 au dispărut 488 000 de exploatații agricole cu suprafața de sub 1 hectar[1]. Asta înseamnă că, dacă în 2010 existau puțin peste 2 milioane de gospodării țărănești cu suprafața de sub 1 hectar, în prezent mai există doar 1 milion și jumătate.

La fel de îngrijorător este și faptul că grădinile familiale ocupau o suprafață de 184 000 hectare în 2010. Până în 2020, 58 000 de hectare din aceste terenuri au dispărut sau le-a fost schimbată destinația. Asta înseamnă că o treime (31.86%) din suprafața grădinilor țărănești nu mai este lucrată de familiile de țărani.

Suprafața terenurilor arabile este în creștere față de 2010[2]. În același timp însă, suprafața ocupată de pășuni și fânețe – folosite în mod tradițional în comun de către comunitățile sătești pentru creșterea animalelor – este în scădere de la 4 506 000 hectare în 2010 ajungând la 3 724 000 de hectare  în 2020 (o scădere de 18%). Reducerea efectivelor de animale în gospodăriile țărănești este o problemă strâns legată de acest fenomen.

Așadar, ce se întâmplă cu țăranii respectivi și ce se întâmplă cu pământul?

În paralel, numărul exploatațiilor care utilizează o suprafață mai mare de 10 hectare aproape s-a dublat în intervalul 2010 – 2020, crescând de la 2.2% la 4.2%. Astfel, în cazul firmelor și întreprinderilor agricole, suprafața agricolă utilizată medie pe o exploatație agricolă a fost de 194,78 hectare în 2020, comparativ cu 190,78 ha în anul 2010. Creșterea nu se bazează atât pe investiții reale în agricultură sau dezvoltatea competitivității și sustenabilității economice a sectorului agricol, cât pe concentrarea terenurilor și acaparea lor în detrimentul țăranilor și micilor fermieri.

Fenomenul de concentrare și acaparare a terenurilor – raportat în trecut de Eco Ruralis[3], și dispariție a gospodăriilor țărănești și a micilor producători este susținut și încurajat la nivel instituțional de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Mecanismele prin care se favorizează marile întreprinderi agricole și se saboteză gospodăriile tradiționale sunt în principal instrumentele financiare – subvențiile dar și măsurile de sprijin din Planul ațional de ezvoltare rurală. Ultima versiune a  Planului Național Strategic pentru 2023 – 2027, trimis către Comisia Europeană în vederea alocării de fonduri  europene prezintă în termeni duri gospodăriile țărănești ca pe o piatră de moară a societății. Ministerul propune o limita generală de minim 1 hectar pentru oferirea de subvenții in sectorul vegetal, excluzând voit micile gospodări țărănești [4]. În același timp, conform intervențiilor propuse, marile întreprinderi pot ajunge să primească subvenții și de 15 milioane de euro pe exploatație agricolă, fapt notat de altfel și de Comisia Europeană [5].

Lipsa de infrastructură și servicii publice sau sociale în mediul rural fac ca viața la țară în România să fie dificilă și scumpă. Lipsa de sprijin financiar pentru țărani și mici producători din partea statului contribuie la abandonarea agriculturii și la vinderea terenurilor pentru a-și putea asigura supraviețuirea. Se mai adaugă aici și alte fenomene, precum îmbătrânirea populației rurale, reglementările sanitar veterinare discriminatorii, problema accesului la piață sau lipsa unei reglementări pentru producția de  semințe tradiționale țărănești.

Astfel, aducerea la sapă de lemn a mediului rural duce la dispariția foarte rapidă a gospodăriilor țărănești și a țăranilor. Efectele nu întârzie să apară, fie ele socio-economice sau de mediu. Șomajul crescut în mediul rural, depopularea satelor și emigrația masivă sunt realități pe care decidenții și instituțiile statului nu par să le ia în considerare. Deșertificarea din cauza metodelor nesustenabile și a produselor chimice folosite în agricultură industrială, inundațiile și alunecările de teren din cauza defișărilor sunt încă privite ca fenomene izolate, necorelate cu distrugerea agriculturii tradiționale sau agroecologice țărănești. Nota de plată a dispariției agriculturii țărănești o plătim cu toții de cel puțin două ori. Zi de zi când achităm prețurile exorbitante ale produselor alimentare industriale pe care le cumpărăm din supermarket. Și atunci când problemele de sănătate cauzate de alimentația defectuoasă sau catastrofele “naturale” ne prind din urmă.

În contextul actualei crize de securitate alimentară cu care ne confruntăm, agravate de invazia Ucrainei care e nevoită să ducă o bătălie și pe frontul agricol, dispariția țăranilor nu face decât să adâncească problema sărăciei, a foametei și a malnutriției. Acest fenomen trebuie oprit până nu este prea târziu.

Vizavi de această problemă acută, președintele Asociației Eco Ruralis, Attila Szocs, declară următoarele:

“Fiecare gospodărie țărănească înseamnă câte o familie de țărani care muncește pământul, îngrijindu-se de sănătatea lor, a animalelor și a naturii cu care lucrează. În România, majoritatea gospodăriilor și fermelor de familie sunt foarte mici si sunt interdependente. Ele sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea comunițăților rurale, pentru a produce hrană locală și de calitate, menținând vie cultura rurală. Indiferența autorităților și injustițiile prevăzute de lege la care familiile de țărani sunt constant supuse – începând cu lipsa de infrastructură, servicii publice și sociale în mediul rural, dar și acapararea terenurilor și criminalizarea producției de semințe în sistem gospodăresc conduc la dispariția modului de viață țărănesc. Marginalizarea țăranilor și micilor producători de hrană datorită liberalizării piețelor, din cauza macro-economiei globale, și din cauza unei gândirii asteia pur economice și antisociale despre hrană îi face să nu își mai poată asigura o viață decentă, pentru ei și familiile lor.

Asociația noastră atrage atenția reprezentanților politici, factorilor de decizie la nivel național și local, precum și publicului larg în general că asistăm la dispariția rapidă și nestăvilită a milioane de familii de țărani din România. Consecințele dispariției modului țărănesc de viață le simțim deja cu toții: prețuri exorbitante la alimente industriale, importate și proaste, precum și probleme de mediu din ce în ce mai grave! Dispariția gospodăriilor țărănești trebuie oprită acum!”

Niciun pământ fără țărani,
Niciun țăran fără pământ!

[1] https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/rga_2020r.pdf

[2] https://insse.ro/cms/ro/content/recens%C4%83m%C3%A2ntul-general-agricol-runda-2020-%E2%80%93-date-provizorii 

[3] https://www.accesstoland.eu/IMG/pdf/land_grabbing_in_romania_report_eco_ruralis_2015_finalsmall.pdf

[4] https://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/2022/PNS_PAC_2023-2027-versiunea_1.1-18.10.2022-.pdf – pag. 263

[5] https://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/plan-national-strategic/2022/obs-CE-PNS-2023-2027-RO.pdf – pag. 9

Articolul 134 de gospodării țărănești dispar zilnic în România apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Redăm mai jos fragmente din articol. Articolul integral se găsește în limba română aici, iar originalul în limba engleză aici.

“Deșertificarea, degradarea acelerata a solurilor și seceta, combinate cu activitatea antropică [a oamenilor] și modificările climatice, provoacă pierderi anuale importante de sol și  reduc șansele de apărare naturala împotriva secetei și a inundațiilor. Impactul combinat al schimbărilor climatice, gestionarea defectuoasă a terenurilor și utilizarea nesustenabilă a apei dulci afectează major productivitatea agricolă, prin implementarea pe scara larga  practicilor nedurabile de gestionare a terenurilor.

Agricultura regenerativă este un concept bazat pe managementul fermei si regenerarea solului cu ajutorul mai multor principii și tehnici care întăresc și refac funcțiile și sănătatea ecosistemului. Utilizarea pe termen lung a agriculturii regenerative a arătat multe beneficii în termeni de calitate și profitabilitate pentru fermieri, precum și îmbunătățirea mediului contribuind la menținerea unui ecosistem agricol sănătos. […]Ar trebui să rețineți că există mai multe abordări care pot diferi în funcție de circumstanțele locale, totuși, elementele descrise în acest capitol servesc drept punct de pornire pentru practicienii și cadrele universitare care doresc să învețe mai mult sau să aprofundeze unul dintre domeniile conexe.

Existența vieții depinde în mare măsură de bogăția și sănătatea solurilor, de aceea structura solului, împreună cu disponibilitatea apei sunt cele mai valoroase resurse pentru umanitate.[…] Apa, mineralele și materia organică se combină pentru a forma solul într-un proces natural. Mineralele din sol sunt produse în procesul de eroziune naturală, în timp ce materia organică se formează prin descompunerea plantelor și a altor organisme care au murit. Mulți oamenii de știință consideră formarea solului o resursă finită care nu poate fi reînnoită în timpul duratei de viata umane.

Managementul regenerativ adecvat al solului va încetini sau va opri degradarea solului și va începe să reconstruiască fertilitatea solului. Managementul ar trebui să se concentreze pe obținerea sănătății plantelor care nu au nevoie de tratamente chimice intense din moment ce este dovedit că un sistem imunitar ridicat protejează culturile de boli și atacuri de insecte. Cresterea imunitatii plantelor va fi reflectata în productii ridicate, produse de calitate, plantele vor avea rezistență crescută la boli și la atacurile dăunătorilor. În același timp, solul va deveni mai sănătos, plin de nutrienți, cu o lant trofic al solului activ și bogat. Solurile sănătoase cu un raport echilibrat de nutrienți, promovează activitatea biologică ridicată și reumple rezervoarele apelor subterane, ajutând plantele sa reziste mai bine la seceta. Pentru a opri degradarea solului, o atenţie deosebită trebuie acordată fenomenelor care produc eroziunea naturală şi întineresc degradarea solul, în timp ce activitățile umane trebuie să se schimbe rapid.

Practicile de regenerare a solului captează o parte importantă din cantitatea necesară de carbon din sol, permițând omenirii să mențină controlul asupra schimbărilor climatice. Carbonul permite structura solului să funcționeze ca un burete, fiecare gram de carbon absorbind 8 grame de apă. Pe lângă efectul pozitiv asupra procesului de mineralizare, carbonul ajută la construirea structurii solului, care ajută la furnizarea de aer, apă și substanțe nutritive plantelor.

Agricultura regenerativă poate fi definită printr-o abordare holistică a sistemului care începe cu caracteristicile solului și include, de asemenea, sănătatea plantelor, animalelor, fermierilor și comunitaților. Principalele obiective vizează regenerarea solului vegetal, refacerea degradării, biodiversității solului, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice, îmbunătățirea ciclului apei și îmbunătățirea rezistenței solului la intemperii extreme. Agricultura regenerativa se concentrează pe îmbunătățirea sănătății solului urmând patru principii obligatorii primare și unul optional. Toţi specialiştii în Agricultura Regenerativă acceptă cele patru principii care includ acoperirea solului, rădăcinile vii, biodiversitatea și minimizarea perturbării solului. Ultimul principiu care este integrarea animalelor este parțial acceptat, dar poate fi chiar mai important în câteva situații specifice.

Stresul cauzat de secetă este redus atunci când plantele sunt sănătoase și se dezvoltă într-un sol sănătos. Pentru ca plantele să depășească faza de secetă pe solurile degradate, o nouă strategie de management este necesară. Apa, nutrienții echilibrați și biologia sunt cele mai importante trei cerințe pentru plante. Culturile bine gestionate produc un sol bogat în humus. Cultivarea plantelor sănătoase pentru a depăși seceta și elementele care afectează procesele sunt furnizate în secvența corespunzătoare.”

Eugen Popescu, Florin Nenciu and Valentin Nicolae Vladut, Reducing the Effects of Drought and Degradation of Agricultural Soils, in the Context of Climate Change, through the Application of Regenerative Ecological Technologies, Book title: Drough, 2022, Publisher IntechOpen, DOI: http://dx.doi.org/10.5772/intechopen.104446

Articolul Tehnologiile ecologice regenerative ca răspuns la amenințarea secetei și a degradării solului apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.