Emancipare economică pentru femeile din mediul rural!

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Mediul Rural, Asociația Eco Ruralis transmite un mesaj de susținere, recunoaștere și încurajare tuturor femeilor și fetelor din satele României, celor care muncesc în agricultură și în gospodării, precum și celor care lucrează ca muncitoare migrante în exploatații agricole și agroalimentare din străinătate.

Femeile conduc peste o treime dintre exploatațiile agricole din România, însă accesul lor la resurse, finanțare și protecție socială rămâne o problemă. Eco Ruralis solicită politici publice care să susțină independența economică a femeilor, în special a celor care practică agricultura țărănească.

Nu este suficient să le mulțumim femeilor pentru grija pe care o poartă pământului, familiilor și comunităților. Trebuie să le fie recunoscute drepturile și să aibă acces la resursele și oportunitățile de care au nevoie pentru a-și construi propriul viitor.

Inegalitatea în distribuirea muncii neremunerate este confirmată și de datele UN Women pentru România. Potrivit acestora, femeile și fetele de peste 10 ani dedică aproximativ 17,5% din timpul lor muncii domestice și de îngrijire neremunerate, comparativ cu 8,5% în cazul bărbaților și băieților. Femeile își asumă o parte disproporționată a responsabilităților de îngrijire, ceea ce le poate limita timpul disponibil pentru activități economice remunerate și pentru dezvoltare profesională.

În mediul rural, multe activități esențiale pentru funcționarea gospodăriilor sunt realizate de femei fără remunerație directă: îngrijirea animalelor, cultivarea terenurilor, prelucrarea produselor agricole, creșterea copiilor și îngrijirea membrilor vârstnici ai familiei. Această muncă susține economia gospodăriilor și a satelor, dar nu le garantează femeilor acces independent la venituri, asigurări de sănătate sau pensii.

Munca neremunerată nu înseamnă lipsa muncii. Iar lipsa unui venit propriu nu trebuie să însemne lipsa accesului la sănătate, siguranță și demnitate.

Femeile susțin agricultura țărănească și economia locală. Politicile agricole trebuie să le susțină pe ele.

Potrivit raportului OCDE Policies for the Future of Farming and Food in Romania, publicat în 2026, femeile reprezentau aproximativ 37% dintre titularii exploatațiilor agricole din România, comparativ cu 32% la nivelul Uniunii Europene, conform datelor din 2020.

Din experiența și datele colectate de Asociația Eco Ruralis în lucrul cu comunitățile agricole, constatăm că femeile sunt prezente în special în agricultura țărănească și în exploatațiile agricole de mici dimensiuni, mai degrabă decât în agricultura industrială.

Această realitate trebuie să se reflecte în modul în care sunt concepute și distribuite fondurile publice pentru agricultură.

În România, APIA și AFIR gestionează fonduri publice importante pentru agricultură și dezvoltare rurală, însă datele publicate de autorități nu oferă o imagine clară și centralizată asupra distribuției subvențiilor și finanțărilor între femei și bărbați.

Dacă femeile conduc peste o treime dintre exploatațiile agricole din România, cât din sprijinul financiar destinat agriculturii ajunge efectiv la ele? Și câte dintre aceste finanțări sunt accesibile femeilor care lucrează în ferme mici și gospodării țărănești?

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Mediul Rural, Asociația Eco Ruralis solicită:

1. Acces echitabil la sprijin agricol din fonduri publice europene și naționale, inclusiv instituirea unei cote minime de 30% pentru femei ca beneficiare directe ale măsurilor de finanțare și dezvoltare rurală, cu atenție specială pentru fermele mici și agricultura țărănească.
2. Transparență în distribuirea fondurilor publice, prin publicarea anuală de către APIA și AFIR a numărului beneficiarilor și a valorii finanțărilor, defalcate pe sexe și dimensiuni ale exploatațiilor agricole.
3. Sprijin pentru independența economică a femeilor, prin finanțări adaptate fermelor mici, acces la piețe locale, cooperative și forme de asociere, precum și prin măsuri care să le permită femeilor să obțină venituri proprii din activitatea agricolă și să participe la deciziile privind utilizarea veniturilor gospodăriei.
4. Recunoașterea muncii femeilor în agricultura familială, inclusiv prin mecanisme accesibile de asigurare de sănătate, pensii și protecție socială pentru persoanele care desfășoară activități agricole neremunerate.
5. Investiții în servicii publice rurale, inclusiv servicii de îngrijire, educație, sănătate și transport, care să reducă povara responsabilităților neremunerate și să ofere femeilor mai multă autonomie economică.
6. Evaluarea impactului măsurilor fiscale și de austeritate asupra femeilor din mediul rural, astfel încât politicile publice să nu adâncească dependența economică și vulnerabilitatea persoanelor din gospodăriile rurale.

Un mesaj pentru femeile din mediul rural: munca noastră are valoare, vocea noastră contează, suntem importante pentru societate!

Nu trebuie să alegem între grija pentru familie și independența economică. Nu trebuie să rămânem invizibile în statisticile agricole sau dependente economic doar pentru că munca noastră se desfășoară într-o gospodărie mică.

Vă încurajăm să aveți încredere în voi, în cunoștințele și capacitățile voastre, să vă susțineți reciproc, să colaborați, să vă organizați și să vă faceți vocile auzite.

Nu lăsați pe nimeni să vă descurajeze să munciți pentru un salariu propriu și pentru independența voastră economică. Aveți dreptul să vă lărgiți orizonturile, să căutați oportunități de muncă plătită corect, cu drept la pensie și acces la servicii de sănătate. Aveți dreptul să vă construiți propriul drum, să luați decizii pentru voi și să vă bucurați de roadele muncii voastre.

Emanciparea economică a femeilor din mediul rural nu este o responsabilitate a femeilor. Este un drept al femeilor și o responsabilitate a întregii societăți.

Surse și referințe

1. OCDE (2026), Policies for the Future of Farming and Food in Romania, secțiunea 1.4.2 – Gender.
2. UN Women (2026), Statement for the International Day of Rural Women, 15 October 2026.
3. UN Women Data Hub, Romania – Country Profile.
4. Asociația Eco Ruralis, comunicat de presă din 15 octombrie 2025, privind emanciparea economică a femeilor din mediul rural.

Articolul Ziua Internațională a Femeilor din Mediul Rural apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Femeile rurale – motorul schimbării în bine!

Astăzi, de Ziua Internațională a Femeii din Mediul Rural*, sărbătorim contribuția esențială a femeilor din sate, care îngrijesc pământul, animalele și oamenii – femei care asigură hrana și coeziunea socială a mediului rural din România.

Dar, dincolo de celebrare, astăzi este și un moment de reflecție și revendicare.

Trăim o perioadă de criză economică profundă, care afectează toate categoriile sociale, dar mai ales femeile din mediul rural. Ele se confruntă cu venituri mici, acces limitat la resurse și servicii publice, precum și o lipsă de recunoaștere a muncii lor – în gospodărie, în agricultură și în îngrijirea familiei.

Asociația Eco Ruralis, care reprezintă micii producători și producătoarele din toată țara, atrage atenția că femeile rurale sunt afectate în mod disproporționat de actuala criză financiară. Creșterea costurilor de trai și lipsa unor mecanisme reale de sprijin din partea statului pun o presiune enormă pe gospodăriile țărănești, mai ales cele conduse de femei.

De aceea, solicităm ca prioritizarea oportunităților economice pentru femeile din mediul rural să devină o politică concretă, nu doar o intenție declarativă cu conotații sexiste sau pășuniste.

Aceasta înseamnă:

• instituirea unei cote minime, care să pornească de la 30%, dedicată femeilor din mediul rural ca beneficiare ale tuturor măsurilor de sprijin administrate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, agențiile subordonate, precum și de alte ministere care derulează programe de mediu sau cu impact asupra agriculturii — inclusiv a măsurilor din Pilonul II al Politicii Agricole Comune;
• acces real și echitabil la finanțare, terenuri și resurse naturale;
• sprijin pentru antreprenoriatul rural și inițiativele de economie socială conduse de femei;
• politici care garantează acces echitabil la terenuri, semințe și resurse naturale;
• și investiții în formare profesională și infrastructură de servicii publice de îngrijire – precum creșe, grădinițe sau centre de zi – care să permită participarea deplină a femeilor la viața economică.

Totodată, drepturile economice ale femeilor din mediul rural sunt inseparabile de dreptul la un mediu sănătos.

Eco Ruralis reiterează poziția sa fermă privind interzicerea neonicotinoidelor, substanțe extrem de nocive pentru polenizatori, biodiversitate și echilibrul ecosistemelor agricole.
Uniunea Europeană a interzis folosirea acestor pesticide pentru a proteja sănătatea mediului și a oamenilor, iar această decizie trebuie respectată pe deplin și în România.
Cu toate acestea, Ministerul Agriculturii continuă să ocolească interdicția, acordând în fiecare an derogări care permit folosirea neonicotinoidelor. Această practică subminează legislația europeană și pune în pericol sănătatea comunităților rurale, afectând în special femeile și familiile care depind direct de un ecosistem agricol sănătos.

Femeile din mediul rural sunt deseori primele care resimt efectele degradării mediului — prin scăderea fertilității solului, pierderea albinelor, poluarea apei sau afectarea sănătății familiilor lor. De aceea, susținem o tranziție agroecologică, bazată pe practici durabile și pe sprijin public pentru fermele mici și mijlocii.

În această zi, reafirmăm angajamentul nostru pentru justiție economică, echitate de gen și protecția mediului. Femeile din mediul rural nu sunt doar păstrătoare de tradiții, ci și un motor al schimbării — fiind inovatoare, producătoare, bune organizatoare și lideri în propriile comunități.

Să le oferim, prin politici corecte și resurse adecvate, condițiile de care au nevoie pentru a contribui pe deplin la dezvoltarea societății și democrației.

La mulți ani țărăncilor, femeilor și fetițelor din mediul rural!

–

Ziua internațională a femeilor din mediul rural a fost instituită de Adunarea Generală ONU în 2008 – https://www.un.org/en/observances/rural-women-day

Articolul Ziua Internațională a Femeilor din Mediul Rural apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Ziua de 15 octombrie sărbătorește țărăncile, femeile și fetițele din mediul rural, a căror muncă trecută cu vederea și care continuă să fie nerespectată și nerăsplătită, dar care este absolut esențială bunăstării comunităților rurale. Femeile tind să presteze o muncă invizibilă – sarcini suplimentare pe care și le însușesc pentru a se asigura că atât gospodăriile lor, cât și comunitățile lor, funcționează fără probleme și că ceilalți membri sunt în siguranță, hrăniți și confortabili.

Decizia sărbătoririi țărăncilor și a altor femei din mediul rural, se datorează Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ONU), care la data de 18 decembrie 2007, a adoptat Rezoluția 62/136. Rolul acesteia este recunoașterea „rolului crucial și a contribuției femeilor din mediul rural în consolidarea dezvoltării rurale, a agriculturii, îmbunătățirea securității alimentare și eradicarea sărăciei rurale”.

Reamintim că noi, femeile rurale, am contribuit în mod decisiv, de-a lungul istoriei, nu numai la bunăstarea satelor, dar și la procesul de producție de hrană și de administrare a bunurilor naturale comune (solul, apa, biodiversitatea, semințele, etc.).

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) trece în revistă astăzi și, alte date relevante care dau importanță muncii femeilor din mediul rural:

• la nivel global, 36% din forța de muncă feminină, lucrează în sisteme agroalimentare; asta demonstrează că ele au roluri cheie în asigurarea producției hranei, a securității alimentare și nutriției comunităților atât din zonele rurale, cât și urbane.
• femeile din mediul rural joacă un rol crucial în conservarea și cultivarea biodiversității – ele dețin resursele naturale și cunoștințe tradiționale despre agricultură.
• femeile din mediul rural oferă muncă de îngrijire neremunerată, îngrijind copii și vârstnici – din nou, vorbim de un rol central al femeilor în sistemele rurale de sănătate și îngrijire.

De ziua Internațională a Femeilor din mediul rural, femeile din Eco Ruralis își unesc vocile pentru a promova un mesaj puternic: interzicerea neonicotinoidelor în România și adoptarea în agricultură a unor practici agroecologice – sănătoase și fără pesticide!

Neonicotinoidele afectează mediul și sănătatea comunităților noastre. Vrem să ne hrănim familiile cu alimente sigure provenite dintr-o agricultură care respectă natura și sprijină biodiversitatea!

Instrumentul internațional în care sunt definite atât drepturile țărăncilor și femeilor din mediul rural, cât și obligațiile statelor în acest sens, este Articolul 4 din Declarația ONU pentru Drepturile Țăranilor, Țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural:

1. Statele vor lua toate măsurile necesare pentru a elimina toate formele de discriminare împotriva țărăncilor și a altor femei care lucrează în mediul rural și pentru a promova autonomia acestora pentru a se asigura, pe baza egalității între bărbați și femei, că se bucură pe deplin și în egală măsură toate drepturile omului și libertățile fundamentale și că sunt în măsură să urmărească, să participe și să beneficieze de dezvoltarea economică, socială, politică și culturală rurală.

2. Statele trebuie să se asigure că țărăncile și alte femei care lucrează în zonele rurale beneficiază fără discriminare de toate drepturile omului și libertățile fundamentale prevăzute în prezenta declarație și în alte documente internaționale pentru drepturile omului, inclusiv următoarele drepturi:

(a) Să participe în mod egal și eficient la planificarea și implementarea dezvoltării la toate nivelurile;

(b) Să aibă acces egal la cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală, inclusiv facilități de informații, consiliere și servicii de sănătate adecvate și servicii de planificare familială;

(c) Să beneficieze direct de programele de securitate socială;

(d) Să aibă acces la toate tipurile de formare și educație, formale sau non-formale, inclusiv formare și educație referitoare la alfabetizarea funcțională și să beneficieze de toate serviciile comunitare și de extensie pentru a-și îmbunătăți abilitățile tehnice;

(e) Organizarea de grupuri, asociații și cooperative de ajutor personal, în vederea obținerii unui acces egal la oportunități economice prin angajare sau muncă independentă;

(f) Să participe la toate activitățile comunității;

(g) Să aibă acces egal la servicii financiare, credite și împrumuturi agricole, facilități de comercializare și tehnologie adecvată;

(h) Să aibă acces egal la utilizarea și gestionarea terenurilor și resurselor naturale, și să primească tratament egal sau prioritar în reformele funciare și agrare și în proiectele de relocare a terenurilor;

(i) Să aibă un loc de muncă decent, să se bucure de salarii egale, să beneficieze de protecție socială și să aibă acces la activități generatoare de venituri;

(j) Să fie protejată împotriva tuturor formelor de violență.

*Foto: Vlad Dumitrescu. Bistrița, România.

Articolul 15 octombrie: Ziua Internațională a Femeilor din mediul rural apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Context general al populației rurale în România

La nivel național, 46% din populație trăiește în mediul rural. Mediul rural din România este dominat în proporție covârșitoare de țărani și mici producători iar jumătate dintre aceștia sunt femei.

Conform recensământului agricol din 2020, 96% din persoanele active în agricultură lucrează terenuri mai mici de 10 hectare,. Cumulând și cifrele despre exploatațiile cu suprafețe între 10 – 100 ha, rezultă un total de țărani și producători mici și mijlocii de 99.4%. Doar 0.56% lucrează terenuri mai mari de 100 de hectare – aceștia fiind fermieri industriali. Astfel, deducem că țăranii și micii producători reprezintă majoritatea covârșitoare a persoanelor care sunt active în agricultură.

Populația rurală din România este semnificativă și la nivelul Uniunii Europene. România are cel mai mare număr de exploatații agricole (31.8% din totalul de ferme) și cel mai mare număr de țărănci și țărani (cel puțin 5 milioane) din UE (sursa 1, sursa 2).

Suprafața agricolă lucrată de țărani și de industrie în România. Sursa: Eurostat (2020)

Sursa: Eco Ruralis

Deoarece populația de țărănci și țărani a României este una considerabilă, ignorând-o din discursul feminist, nu răspundem în mod corespunzător nevoilor acestor grupuri de persoane. Tocmai de asta, este esențial să luăm în considerare și perspectivele lor în lupta pentru drepturile femeilor.

Țărăncile și celelalte femei din mediul rural sunt excepțional de importante, acestea au contribuit în mod major, de-a lungul istoriei, nu numai la bunăstarea familiilor și comunităților, dar și la procesul de producție de hrană și administrare a bunurilor naturale comune (solul, apa, biodiversitate, semințe, etc.).

Cu toate acestea, rolul femeilor rurale este unul nerecunoscut, unul invizibil, care este cu ușurință trecut cu vederea și care continuă să fie nerespectat și nerăsplătit. De asta, este necesar ca țărăncile și celelalte femei din mediul rural să fie educate cu privire la feminismul rural, și cel mai important să aibă acces la structurile și instituțiile existente care se ocupă cu promovarea egalității de șanse și eliminarea violenței domestice cu care se confruntă acestea.

Ce este feminismul și feminismul rural?

Înainte de a vorbi despre importanța feminismului rural, trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea „de ce este mișcarea numită feminism și nu umanism sau egalitarism?”. Deseori reticența oamenilor față de această mișcare începe chiar din lipsa de înțelegere a terminologiei ei.

Feminismul este o mișcare socială pentru drepturile omului, respectiv pentru drepturile femeilor și fetițelor, care are ca scop egalitatea de șansă și realizarea drepturilor femeilor – egale cu bărbații, în plan social, economic, civil, cultural și politic. Feminismul analizează cauza problemelor cu care se confruntă femeile și propune soluții, care să schimbe în bine viața de zi cu zi a femeilor și să ducă la eliminarea progresivă a celei mai răspândite forme de discriminare și inegalități sociale. Feminismul rural are ca scop recunoașterea rolului și muncii țărăncilor și tuturor femeilor rurale în societate și susținerea acestora prin toate mijloacele democratice pe care le avem la îndemână.

Așadar, deși feminismul militează pentru egalitatea între genuri, acest lucru nu poate fi realizat fără a reda femeilor tot ceea ce le-a fost refuzat de-a lungul istoriei. Astfel, conceptul dorește să evidențieze că obstacolele care nu permit realizarea egalității de șanse, țin de faptul că femeile sunt cele care nu sunt privite și tratate, în societate, în același mod precum sunt bărbații.

Asociația Eco Ruralis, o asociație de țărănci și țărani din România, care numără aproape 20 000 de membri, este preocupată de feminismul rural. În cadrul asociației există un grup de lucru dedicat acestei teme, în care țărănci din toate județele își împărtășesc experiența și pas cu pas, încearcă să dezvolte o mișcăre socială feministă cu caracter rural. În 2021, Eco Ruralis a publicat un manifest al țărăncilor.

Stela Zămoiu, legumicultoare și membră coordonatoare Eco Ruralis: „Pentru mine, feminismul înseamnă totul – înseamnă să fii într-o familie, să fim uniți ca o comunitate (…) La țară femeia nu prea este luată în considerare, aici intervine și discriminarea între bărbat și femeie, adică bărbatul vrea să fie mai presus decât femeia și aici intervin bătăile și toate cele … dar nu mai suntem atât de jos, trebuie să ne ridicăm și să punem piciorul în prag”.

Brîndușa Bîrhală, legumicultoare și membră EcoRuralis: „Sunt foarte multe exemple în jurul meu care mă inspiră și la care aspir – sunt femeile care cumva, nu știu cum, reușesc să facă de toate – partea asta de gospodărie, dar și partea de câmp”.

Ramona Duminicioiu, țărancă și membră coordonatoare Eco Ruralis: „Feminismul rural e o necesitate. Trebuie să ne trăim viața și să participăm neîngrădit la orice activități care ne împlinesc, să luăm decizii mici sau mari pentru familiile și pentru comunitățile noastre, fără să ne fie frică de violență, fără să fim mereu în gardă că am putea suferi de pe urma prejudecăților sau alte consecințe.”

Tradiția și feminismul rural

Tradițiile încă răspândite în mediul rural sunt în general respectuoase și înțelepte și se bazează pe secole de experiență a comunităților. Cu toate acestea, tradițiile discriminează și marginalizează adesea femeile și își spun din plin cuvântul în organizarea familiei și comunităților. Chiar în interiorul familiei, împărțirea tradițională a rolurilor funcționează după logica populară „bărbatul este capul iar femeia este gâtul”. Asta indică ierarhia în care bărbatul gândește, ia decizii, răspunde pentru familie și este recunoscut ca reprezentant al ei, iar femeile oferă sprijin, au funcționalitate extrem de redusă, dependentă de cap. Nu întâmplător familia este locul în care femeile se confruntă cu cea mai răspândită formă de violență – violența domestică. Iar în cazul comunității, liderii formali rămân în mod tradițional preotul, polițistul și primarul, ultimii doi aproape întotdeauna bărbați.

Cutuma socială „tradițională” face referire la obiceiurile și practicile culturale care sunt percepute ca fiind normale în societate. Aceste obiceiuri și practici includ deseori roluri de gen care sunt transmise de-a lungul generațiilor. În multe comunități rurale din România, cutuma socială tradițională este restrictivă pentru femei și limitează foarte mult ambițiile acestora, dar și efectele legilor, pentru că în implementarea legilor intervin tradițiile.

Rolurile de gen se referă la așteptările sociale asociate cu masculinitatea și feminitatea într-o anumită cultură sau societate, care se bazează fundamental pe mitul că bărbații fac muncile fizice grele ce implică forță fizică și abilități tehnice iar femeile, muncile „domestice”. Astfel, mai ales când vorbim despre mediul rural, există așteptări ca femeile să își asume responsabilitățile „domestice” și să aibă grijă de familie, pe când de la bărbați este mai degrabă de așteptat să asigure funcționarea și organizarea producției agricole și să sprijine familia din punct de vedere financiar. În realitate, femeile prestează muncă fizică aproape în egală măsură cu bărbații, având grijă de animale, executând munci agricole pentru toate tipurile de producție.

Ramona Duminicioiu: „În comuna noastră nu mai găsești bărbați pentru munci agricole sezoniere. Pentru plivitul viei, săpatul porumbilor, cules și multe altele, nu te poți baza decât pe femei. Muncile astea implică o forță fizică și o îndemânare care dărâmă mitul femeii slabe, dar în continuare ciculă cu succes parabola femeilor care nu pot deschide singure un borcan de murături.”

Dreptul la pământ – o problemă istorică

Raportul inegal de putere între femei și bărbați îl putem observa și în faptul că avem majoritar bărbați care au drept de proprietate asupra terenurilor agricole – doar 32.4% din proprietarii de teren agricol din România sunt femei (sursa 1, sursa 2). Aici ne lovim de un obstacol istoric care încă își face simțit efectul, în ciuda reformelor agrare care au stabilit drept de împroprietărire sau de moștenire și pentru femei. În majoritatea familiilor rurale, proprietățile (case și pământ) sunt rezultate din moșteniri pe numele bărbaților, ceea ce condiționează din start deciziile despre bunăstarea membrilor acestor familii.

La nivel mondial, situația este chiar mai gravă. Conform Organizației Mondiale pentru Agricultură și Alimentație (FAO), femeile dețin doar 15% din terenurile agricole, în timp ce ele reprezintă aproape 50% din forța de muncă din agricultură.

E important să punem un pic în context istoric situația dreptului la pământ. Furtul regimului comunist, îndreptat împotriva a milioane de țărani, a transformat radical mediul rural și l-a sărăcit pe termen lung. Țăranii au fost transformați în muncitori agricoli la fermele de stat, în care cea mai mare parte a muncitorilor sezonieri necalificați erau femei de la țară. În anii ‘90 România a avut probabil cea mai de succes reformă agrară din blocul comunist, prin care cea mai mare parte a terenurile agricole furate au revenit țăranilor. Însă mijloacele de producție nu au fost niciodată retrocedate. Asta a pus țăranii și țărăncile în situația de a reveni la mijloace de producție precare, arhaice, ridiculizate îndelung de societate, care funcționează și astăzi. Și a lăsat în urmă milioane de femei din mediul rural, care au muncit în fermele de stat în condiții grele, fără sprijin social, în unele cazuri fiind răsplătite cu pensii mizere iar în alte cazuri cu nimic. Peste toate acestea, capitalismul a adăugat o serie nouă de inegalități economice. Tăranii au intrat, fără a fi pregătiți, în competiție inegală cu marele capital multinațional și cu oligarhia românească, ce s-a născut din legăturile cu vechiul regim. Pe fundul mării de probleme sunt femeile rurale.

Dreptul la educație și la dezvoltare

Brîndușa Bîrhală: „Femeile abandonează speranța în mediul rural și atunci migrează (…) pentru că nu găsesc necesitățile de bază – mă refer la educație corespunzătoare sau poate munca agricolă nu le aduce venit încât să se descurce, dar și simplul fapt că în momentul în care ai copil, vrei să aibă parte de o grijă medicală bună – adică chiar și geografic vorbind, în zonele foarte retrase, dacă se întâmplă ceva, atunci ești departe de orice posibilitate de ajutor”.

Printre celelalte probleme cu care se confruntă femeile în mediul rural avem în primul rând, lipsa unei educații adecvate. În cele mai multe cazuri, în comune, instituțiile educaționale se opresc la nivelul gimnazial, fiind necesar ca individul să facă naveta o distanță considerabilă pentru a-și continua studiile. Persoanele care nu au posibilitatea de a face naveta sau ai căror părinți consideră că nu este necesar ca ele să își continue studiile – pentru că au treburi caznice de făcut, copii de crescut, etc. – deseori se opresc aici cu nivelul de educație. De asemenea, lipsa educației sexuale influențează direct numărul de mame minore care ajung blocate în rolul de caznice, responsabile de creșterea copiilor, în loc să aibă posibilitatea să își continue educația.

Foarte importantă în această discuție este afirmația Brîndușei: „Depinde de contextul ei socio-economic, există femei înstărite în mediul rural care au condiții și atunci au mai puține obstacole, dar dacă nu au contextul acesta favorabil, atunci altele sunt problemele – lipsa serviciilor sociale de bază, lipsa de acces la o educație de calitate sau activități extrașcolare (…) noi în sat nu avem școală, avem doar grădiniță”.

Violența domestică

O altă problemă majoră, în rândul femeilor rurale, este violența domestică. Femeile sunt de două ori mai afectate de violența domestică. Neoficial, violența împotriva femeilor este mult mai răspândită decât ceea ce ne arată datele statistice, fiind aproape imposibil de estimat. Din datele oficiale, în anul 2021, distribuția victimelor violenței domestice pe sexe, după mediul de rezidență a fost:

• Feminin urban: 4051,

• Feminin rural: 3961,

• Masculin urban: 2176,

• Masculin rural: 2291.

Iar numărul de decese cauzate de violența domestică în perioada 2020-2022:

*Date furnizate de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați (ANES).

Aici trebuie să luăm în calcul faptul că acestea se confruntă cu numeroase bariere în procesul de reclamare al actelor de violență domestică: factorii psihologici, factorii economici, lipsa unui suport emoțional, teama de agresor, neîncrederea în măsurile luate de autorități, „pătarea” prestanței sociale, etc.

Iar chiar dacă există la nivelul comunelor, Compartimentul de Asistență Socială unde se pot semnala situații de violență domestică, este necesar să existe și instituții care să se ocupe cu prevenirea violenței domestice în mediul rural. Deoarece instituțiile/organizațiile care se ocupă de prevenirea și combaterea violenței domestice au deseori sediile în mediul urban, acestea se concentrează mai mult pe situațiile specifice femeilor urbane.

Brîndușa Bîrhala: „Viziunea asupra femeii este foarte limitată – e altfel decât acea de împuternicire, deși vedem femeile ca fiind capabile, cumva discursul nu este unul care recunoaște, scandează și împuternicește – ci este unul mai de subminare, ironizare”.

Și datele statistice spun același lucru – există un număr considerabil de persoane, 1 din 4, care consideră acceptabil ca bărbatul să nu lase partenera să își folosească banii cum dorește, precum, tot 1 din 4, care consideră că o femeie nu poate ieși în oraș neînsoțită de partener.

Pentru redactarea acestui articol, am solicitat date și informații către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați (ANES) cu privire la problemele de violență domestică asupra femeilor rurale, precum și serviciile publice care sunt puse la dispoziția lor. O parte din informații au fost cuprinse în conținutul articolului. Puteți consulta răspunsul detaliat.

Soluții

O schimbare în sensul asigurării unui trai mai bun al femeilor în mediul rural trebuie să vină în primul rând de la administrații, atât locale, cât și naționale. Dar și din partea comunităților rurale prin schimbarea percepției asupra condiției femeii.

Stela Zămoiu: „[Rezolvarea problemelor] depinde de comunitate, de comună, de primării. (…) Am sosit la vârsta de 61 de ani – până acum câțiva ani de zile m-am dedicat pentru copii, pentru nepoți … acum cred că mi-a venit rândul să trăiesc și pentru mine”.

Brîndușa Bîrhala: „Pentru mine pornește de la recunoașterea capacităților – este foarte evident că femeile au o capacitate extrordinară de a face foarte multe lucruri (…) și poate ar fi de dorit și la nivel de politici publice să fie o echilibrare a balanței din punct de vedere formal”.

Ramona Duminicioiu: „Noi, țărăncile, putem fi lidere în comunitățile noastre și munca noastră e o dovadă vie a capacității pe care o avem. Fără feminism nu poate exista democrație sau dezvoltare reală.”

Instrumentul internațional de căpătâi care ne ghidează în procesul feminismului rural este Declarația ONU pentru Drepturile Țăranilor, Țărăncilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural, care în articolul 4 definește drepturile țărăncilor și femeilor din mediul rural, precum și obligațiile statelor în acest sens:

1. Statele vor lua toate măsurile necesare pentru a elimina toate formele de discriminare împotriva țărăncilor și a altor femei care lucrează în mediul rural și pentru a promova autonomia acestora pentru a se asigura, pe baza egalității între bărbați și femei, că se bucură pe deplin și în egală măsură toate drepturile omului și libertățile fundamentale și că sunt în măsură să urmărească, să participe și să beneficieze de dezvoltarea economică, socială, politică și culturală rurală.

2. Statele trebuie să se asigure că țărăncile și alte femei care lucrează în zonele rurale beneficiază fără discriminare de toate drepturile omului și libertățile fundamentale prevăzute în prezenta declarație și în alte documente internaționale pentru drepturile omului, inclusiv următoarele drepturi:

(a) Să participe în mod egal și eficient la planificarea și implementarea dezvoltării la toate nivelurile;

(b) Să aibă acces egal la cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală, inclusiv facilități de informații, consiliere și servicii de sănătate adecvate și servicii de planificare familială;

(c) Să beneficieze direct de programele de securitate socială;

(d) Să aibă acces la toate tipurile de formare și educație, formale sau non-formale, inclusiv formare și educație referitoare la alfabetizarea funcțională și să beneficieze de toate serviciile comunitare și de extensie pentru a-și îmbunătăți abilitățile tehnice;

(e) Organizarea de grupuri, asociații și cooperative de ajutor personal, în vederea obținerii unui acces egal la oportunități economice prin angajare sau muncă independentă;

(f) Să participe la toate activitățile comunității;

(g) Să aibă acces egal la servicii financiare, credite și împrumuturi agricole, facilități de comercializare și tehnologie adecvată;

(h) Să aibă acces egal la utilizarea și gestionarea terenurilor și resurselor naturale, și să primească tratament egal sau prioritar în reformele funciare și agrare și în proiectele de relocare a terenurilor;

(i) Să aibă un loc de muncă decent, să se bucure de salarii egale, să beneficieze de protecție socială și să aibă acces la activități generatoare de venituri;

(j) Să fie protejată împotriva tuturor formelor de violență.

Autoare: Cristina Suliman

Foto: Vlad Dumitrescu. Cugir, România, 2021. www.vladdumitrescu.ro

Articolul poate fi consultat și distribuit și în format PDF – în limba română și în limba engleză.

Articolul De ce trebuie să vorbim despre feminismul rural în România? apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Obiectivul principal al acestui proiect a fost schimbul de bune practici între partenerii implicați în activități educaționale în zonele rurale. Grupul-țintă sunt femeile – locuitoare din zonele rurale, foarte adesea lipsite de competențe de bază în domeniul calculatoarelor și al internetului. Lipsa acestor competențe de bază în contextul actual duce la o excludere socială specifică (excluziune digitală).

Structurat în patru capitole, documentul final rezultat din proiectul WORA este  un ghid (Vademecum) care cuprinde informații despre utilizarea de bază a calculatorului, a internetului și a rețelelor de socializare, securitatea datelor personale în mediul digital, precum și instrumente specifice în sprijinul dezvoltării comerțului electronic sau al accesului pe piață, agroturismului rural și schimbului de semințe, câteva sectoare în care sunt implicate femeile din mediul rural și în care viața lor poate fi îmbunătățită.

Rețelele de socializare sunt o tehnologie bazată pe internet și pe calculator care facilitează schimbul de informații prin crearea de rețele virtuale. Informații precum fotografii, videoclipuri, idei, gânduri, documente pot fi comunicate rapid de către un utilizator într-o comunitate, un grup sau către un public virtual mai mare, cu ajutorul unui computer, laptop sau smartphone și al unui browser web sau al unei aplicații.  În vremurile actuale, când tehnologia este foarte prezentă în multe aspecte ale vieții noastre și ale societății, în general, rețelele de socializare pot avea beneficii și pot aduce oportunități dacă sunt folosite în mod adecvat și conștient.

Așadar, dacă doriți să cunoașteți persoane care împărtășesc aceleași interese și preocupări ca și dvs., să vă promovați pensiunea rurală, să găsiți consumatori în zona dvs. pentru a vinde legumele pe care le produceți și chiar să faceți schimb de semințe cu fermieri din alte regiuni, atunci rețelele de socializare pot fi o modalitate de a stimula toate acestea.

Pentru promovarea produselor, serviciilor și inițiativelor locale este recomandabilă folosirea unei pagini de Facebook, Instagram, TikTok, Youtube, etc.. O pagină este un cont public care poate fi folosit de personalități publice, de instituții, de companii mari sau mici, de organizații neguvernamentale, de proiecte etc. În acest fel, vă păstrați confidențialitatea pentru interacțiunile personale cu persoanele apropiate, putând în același timp să ajungeți la persoane necunoscute cărora le-ar putea plăcea activitatea dvs. și să vă cumpere produsele și serviciile.

• Postați în mod regulat. În acest fel, vă veți menține urmăritorii implicați și veți construi o interacțiune mai apropiată, mai de încredere și mai personală cu aceștia. Poate fi o fotografie, un videoclip, o poveste cu produsele dvs., stadiul activității dvs. în ziua respectivă, practicile dvs. conexe sau conținut relevant pentru activitatea dvs..
• Publicați aceeași postare pe mai multe rețele de socializare în același timp pentru a crește vizibilitatea activității dvs. (de ex. pe Facebook și Instagram).
• Folosiți conținut vizual, cum ar fi fotografii, videoclipuri și videoclipuri live, ilustrații, șamd., vă spune proverbul „o imagine face cât 1000 de cuvinte”!
• Însoțițiți fotografia/videoclipul cu descrieri creative, creați o voce umană și o poveste în spatele fotografiei/videoclipul. Multor oameni le place să spună povești, să cunoască mai bine și să aibă încredere în cei de la care cumpără un produs sau un serviciu.
• Încurajați-i pe cei care vă urmăresc să interacționeze postările dvs., adăugând o întrebare în postare (ex. Ce rețetă ai face cu aceste roșii?).
• Implicați-vă în conversații cu urmăritorii, răspundeți la eventualele lor întrebări și observații și construiți o relație cu ei.
• Găsiți grupuri care împărtășesc aceleași obiective și promovați-vă pagina, produsele și serviciile în acele grupuri. (ex. un grup dedicat producătorilor și artizanilor dintr-o anumită regiune, un grup de salvatori de semințe, un grup care promovează turismul rural etc.).

Securitatea datelor cu caracter personal este deosebit de importantă în cazul tehnologiei informației și a comunicațiilor (TIC). Obiceiurile neglijente pe internet i-au expus pe mulți oameni la înșelăciuni, furturi de identitate și vătămări fizice din partea unor persoane pe care le-au cunoscut online. Având în vedere că tot mai mulți utilizatori accesează internetul prin intermediul dispozitivelor mobile, aceste riscuri se schimbă și cresc rapid.

Iată cele mai importante 10 reguli de siguranță pe internet pe care trebuie să le urmați pentru a evita să aveți probleme pe internet și în afara acestuia:

1. Păstrați informațiile personale la un nivel profesional și limitat. Nu e nevoie să publicați statutul relațiilor personale sau adresa de domiciliu. În schimb dați cât mai multe informații despre  experiența dumneavoastră profesională, precum și despre modul în care oamenii pot lua legătura cu dumneavoastră.
2. Mențineți setările de confidențialitate activate. Atât browserele web (exemple – Google Chrome, Internet Explorer, Safari, Mazzila Firefox etc) prin care navigați pe internet, cât și sistemele de operare mobile ale telefoanelor voastre, au la dispoziție setări pentru a vă proteja confidențialitatea online. Asigurați-vă că ați activat aceste măsuri de protecție a confidențialității și păstrați-le activate. Altfel, telefonul sau calculatorul dumneavoastră poate fi oricând atăcat de viruși sau puteți avea și alte neplăceri.
3. Practicați o navigare sigură. Infractorii cibernetici folosesc conținuturi indecente sau înduioșătoare ca momeală. Nu intrați pe orice pagină de internet, dacă aveți cea mai mică suspiciune că ar putea conține un virus. Nu deschideți e-mail-uri care vă promit bani sau alte beneficii din senin.
4. Asigurați-vă că conexiunea la internet este sigură. Atunci când vă conectați la internet într-un loc public, unde rețeaua de internet este publică și neprotejată de parolă, folosiți internetul pentru strictul necesar, doar dacă este absolută nevoie.
5. Aveți grijă ce descărcați. Nu descărcați aplicații care par suspecte sau care provin de pe un site în care nu aveți încredere.
6. Alegeți parole puternice. Respectați indicațiile vizavi de complexitatea parolelor, nu le împărtășiți cu alte persoane, folosiți parole diferite pentru fiecare cont și schimbați-le la intervale regulate.
7. Cumpărați numai de pe site-uri sigure de pe internet. Puteți identifica site-urile securizate căutând o adresă care începe cu https: (S-ul înseamnă securizat) și nu doar http:. Acestea pot fi marcate, de asemenea, cu o pictogramă (iconiță) cu lacăt lângă bara de adrese.
8. Aveți grijă ce postați. Orice comentariu sau imagine pe care o postați online poate rămâne online pentru totdeauna, deoarece ștergerea originalului nu elimină copiile făcute de alte persoane. Nu puneți online nimic din ceea ce nu ați vrea să vadă copiii dvs. sau un potențial angajator/colaborator.
9. Aveți grijă cu cine vă întâlniți online. Persoanele pe care le cunoașteți online nu sunt întotdeauna cine pretind a fi. Fiți la fel de precaută și de sensibilă în viața socială online ca și în viața socială în persoană.
10. Păstrați programul antivirus actualizat.

Deși tehnologiile și comunicațiile digitale ajung în multe zone rurale, procesul este lent și încă inaccesibil în zonele sărace. În cazul femeilor, din cauza factorilor culturali și sociali, a constrângerilor de gen, de timp și de mobilitate, a resurselor financiare și a accesului mai redus la educație, problema accesului la tehnologie este și mai acută.

Partenerii proiectului au identificat în mod clar necesitatea de a educa acest grup social mai vulnerabil și dezavantajat pentru a reduce decalajul tot mai mare dintre cei mai educați și cei care nu au competențe TIC de bază. Durata proiectului a fost planificată pentru doi ani (extinsă la o perioadă de 3 ani datorită COVID), cu patru reuniuni internaționale, câte una în fiecare țară parteneră. Proiectul a inclus ateliere de lucru locale organizate de fiecare partener, pe teme legate de programe de educație TIC în domeniul utilizării calculatorului, internetului, mediilor sociale, securității web și resurselor de internet.

Articolul Tehnologia informației pentru femeile rurale apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Activitățile au debutat cu o cină de bunvenit, odată cu sosirea partenerilor la Cluj-Napoca. A fost o bună ocazie continua discuțiile începute acum 2 luni, când a avut loc întâlnirea din Serbia. De asemenea, am făcut cunoștință cu participanții la această întâlnire.

Întâlnirea de proiect – care a avut loc pe 28 iulie – a fost deosebit de importantă, deoarece a fost ultima întâlnire în persoană pentru parteneri. Ca atare, a fost esențială pentru a evalua situația actuală din cadrul proiectului WORA. În același timp, am profitat de această ocazie pentru a clarifica sarcinile rămase și pentru a confirma distribuția acestora între parteneri. Diseminarea rezultatelor proiectului în ceea ce privește utilizarea IT&C de către femeile din zonele rurale a fost un subiect deosebit de important. Ne-a determinat să reflectăm asupra proiectului, precum și asupra unor posibile proiecte ulterioare bazate pe rezultatele noastre. Întâlnirea de proiect s-a încheiat cu acordul partenerii în ceea ce privește faza finală și de raportare.

După un prânz copios și o scurtă plimbare din centrul însorit al orașului până la biroul Eco Ruralis, ne-am concentrat în subiectul întâlnirii noastre. A doua parte a zilei a început cu o prezentare a istoriei, activității și poziționării politice a Eco Ruralis. A fost deosebit de relevant pentru organizatoare să sublinieze complexitatea și diversitatea condițiilor de viață ale țăranilor din România. Acesta este motivul pentru care este necesar ca Eco Ruralis să se implice în promovarea drepturilor țăranilor din țară și din regiune, în conformitate cu Declarația Națiunilor Unite privind drepturile țăranilor și ale altor persoanecare lucrează în mediul rural (28 septembrie 2018). Această situație este oglindită la nivelul UE și la nivel european, ceea ce face esențial să continuăm să avem aceste schimburi transnaționale care ne ajută să ne fundamentăm activitățile și să creăm rețele de cooperare dincolo de granițe și regiuni, găsind puncte comune atât în ceea ce privește provocările, cât și soluțiile. EcoRuralis a subliniat faptul că instrumentele IT&C sunt esențiale pentru a menține o bună comunicare cu membrii săi numeroși și distribuiți la nivel național. Acest lucru a devenit și mai evident în perioada 2020-2022, când au fost impuse restricții legate de pandemia Covid-19. Ca atare, în imposibilitatea de a se întâlni în persoană și locuind în sate și localități din cele patru colțuri ale țării, membrii Comitetului de coordonare, precum și ai grupurilor de lucru pe diferite teme, printre care dreptul la semințe și feminismul rural, au recurs la instrumente online (întâlniri Zoom) pentru a-și menține activitatea.

Stela Zămoiu, salvatoare de semințe și membră a comitetului de coordonare al EcoRuralis, a ținut o prezentare a campaniei anuale de distribuție de semințe a asociației. Intervenția ei s-a făcut prin Zoom, arătând astfel cum se utilizează tehnologiile informaționale. Stela a vorbit despre cum păstrează semințele, administrează una dintre casele de semințe EcoRuralis și participă la distribuția semințele primăvara, împreună cu familia sa. Campania anuală de distribuire a semințelor – un element de bază al activității EcoRuralis se desfășoară din 2013. Campania se bazează în mare măsură pe tehnologiile informaționale, deoarece catalogul, formularele de cerere de semințe și gestionarea generală se realizează online. Deși acest lucru prezintă unele limitări, în special în ceea ce privește accesul la internet, permite, de asemenea ca semințele să fie distribuite la nivel național și în număr semnificativ. Astfel, în 2021, de exemplu, au fost îndeplinite aproape 5000 de cereri, fiind distribuite 47 de specii și 124 de soiuri de semințe de plante. Participanții la întâlnire au purtat o discuție revelatoare despre legislația actuală privind reproducerea semințelor de plante țărănești/tradiționale în Europa și despre limitele acesteia.

Cea de-a doua prezentare s-a axat pe Cutia Țăranului, o inițiativă regională de agricultură susținută de comunitate (CSA), sprijinită de Eco Ruralis. Eniko Butyka, producătoare implicată în inițiativă și membră a comitetului de coordonare Eco Ruralis, a vorbit despre grădinărit ca moștenire de familie pentru „hoștezeni”. Hoștezenii erau o comunitate de locuitori din Cluj-Napoca care, până acum câțiva ani, obișnuiau să grădinărească în limitele orașului și să furnizeze localnicilor legume și alte produse alimentare. Pe măsură ce accesul lor la piețele țărănești tradiționale s-a restrâns, au fost nevoiți să găsească diferite modalități de a ajunge la clienți pentru a-și putea menține stilul de viață. Inițiativa Cutia Țăranului le-a oferit această oportunitate. Aceasta constă într-o platformă online care pune în legătură producătorii locali de alimente tradiționale cu consumatorii care doresc să se aboneze la livrări săptămânale. Participanții au împărtășit experiențe cu CSA (agricultură susținută de comunitate) în contextul lor particular, făcând schimb de bune practici și de cunoștințe despre acest tip de producție și distribuție.

Ziua s-a încheiat cu o cină informală în cadrul căreia am continuat discuțiile și schimburile de idei. A doua zi, partenerii au avut ocazia de a explora orașul Cluj-Napoca.

*Proiectul WORA: Femeile din mediul rural este finanțat prin programul Erasmus+ la Uniunii Europene. Toate punctele de vedere și rezultatele proiectului aparțin exclusiv partenerilor proiectului.

Articolul Proiectul ERASMUS+ WORA: A 4-a Întâlnire transnațională ─ Cluj-Napoca, 27 – 29 iulie apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Prima jumătate a zilei de 22 mai a fost dedicată întâlnirilor interne de proiect. S-au trecut în revistă activitățile deja desfășurate, și s-au planificat cele care urmează. Proiectul se va finaliza în luna august a acestui an.

A doua jumătate a zilei a fost dedicată schimbului de experiență antreprenorială și de bune practici între participante. Eco Ruralis a participat cu o delegație formată din 4 persoane. Loredanei Stoica, producătoare de produse alimentare din fructe și ciuperci din flora spontană a Bucovinei i s-a alăturat Carmen Moldoveanu, consultantă pe proiecte de mediu, apicultoare și administratoare a unei mici pensiuni turistice din zona Covasna. Ele au fost însoție de Ramona Duminicioiu și Anastasia Oprea, de la biroul asociației.

Din partea asociației partenere Kisleptek  din Ungaria au fost prezentate trei proiecte. Kisleptek, proiect centrat pe lanțuri scurte de distribuție alimentară (Ágnes Kőváriné), un proiect de cooperare transfrontalieră între Serbia și Ungaria pentru capacitarea femeilor antreprenoare din mediul rural (Hajnalka Puskás), precum și proiectul Four-Handed Apiary care a dezvoltat o aplicație ce facilitează comunicarea între apicultori și fermieri (Szilvia Sárik). Delegația poloneză a prezentat experiența Annei Gawlik, inițiatoarea aproiectului Sielski Dom I Ogród – o fermă educaționlă de producere a lavandei. Barbarei Kuczynska, producătoare de alimente organice și manager – împreună cu sora sa – al Fermei Ecologice Farat de asemenea și-a împărtășit experiența. Organizatoarele au prezentat activitatea Ama Centar (Maja Reic), precum și gospodăria organică Đorđević – Casa veche a bunicii (Dragana Djordjevic). Gazdele de la Konaci Jankovic ne-au spus de asemenea povestea lor de viață și ne-au hrănit cu savuroasele produse local, tradițional sârbești, din gospodăria proprie.

A urmat apoi prezentarea invitatelor, reprezentante ale Asociației de Femei „Vardanke”. Tinerele din satul sârbesc Varda au impresionat și inspirat participantele cu poveștile lor despre organizare comunitară, reziliență și putere de muncă . Printre reușitele lor se numără deschiderea unei grădinițe – ceea ce le permite mamelor să rămâne active în comunitate, precum și achiziționarea unei ambulanțe pentru satul în care locuiesc – aflat la câțiva zeci de kilometri de primul spital. În continuare am participat la prezentarea Asociației de Fermieri din Subotica, care reprezintă interesele agriculturii și dezvoltării rurale, precum și țăranii din Voivodina. Ziua s-a încheiat cu o plimbare prin împrejurimi și program de socializare.

Ultima zi a întâlnirii a fost dedicată vizitelor în regiune, pentru a cunoaște mai multe inițiative antreprenoriale rurale, în principal inițiate de către femei. Prima oprire a fost la ferma ecologică multigenerațională Bugarinovic, din satul Sevojno, aflat în vestul deluros și pitoresc al Serbiei. După prânzul îmbelșugat oferit de familia Đorđević, am vizitat biserica de lemn din satul Dub, mica fabrică de sucuri naturale condusă de o femeie, precum și vechea moară de apă din localitate. Ziua s-a încheiat cu vizita și cina la Satul Etnografic din Mionica, unde am aflat povestea dezvoltării afacerii de către o tânără femeie. A doua zi ne-am luat la revedere de la celelalte participante – dar nu pentru mult timp, ultimul workshop din proiect urmând să aibă loc în iunie în România.

Articolul Vizită de lucru și schimb de experință pentru femeile din rural în Serbia apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Cele două membre participante la a doua vizită de interschimb din Ungaria pe tema agroturismului rural, au povestit despre experiența avută în satul Egerszalok, unde majoritatea administratorilor de locuri de cazare sunt femei. Ele au împartășit informații despre ce provocări tehnologice întâmpină femeile din Egerszalok în activitatea lor, precum și cum cooperează comunitatea mai largă pentru a le susține și continua să atragă turiști în această zonă atât de cunoscută pentru băile sale termale.

Cei patruzeci de țărani și țărănci prezenți la workshop au aflat și despre situațiile similare și din alte sate ale țărilor partenere, precum și de noi idei care pot să faciliteze accesul femeilor la cunoștințe despre tehnologia informației și internet, cât și platforme concrete de promovare online a spațiilor de cazare.

De asemenea, s-a discutat despre stadiul actual al Vademecumului, o îndrumător scurt care va cuprinde informații de bază despre utilizarea TIC și sfaturi dn câteva domenii precum vânzarea online a produselor agroalimentare și agroturismul rural. Vademecul va fi lansat în prima parte a anului 2022 cu ocazia unui webinar public, dedicat tuturor celor interesați.

Un articol pe larg despre vizita de studiu din Ungaria pe tema agroturismului rural poate fi accesat AICI.

* Proiectul WORA: Femeile din mediul rural este finanțat prin programul Uniunii Europene Erasmus+. Toate punctele de vedere și rezultatele proiectului aparțin exclusiv partenerilor proiectului.

Articolul Workshopul „Utilizarea tehnologiei informației și a internetului în agroturismul rural” apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Din partea Eco Ruralis, au participat Carmen Moldoveanu din loc. Ozun, Covasna și Raluca Dan, de la biroul asociației.

Începutul primei zile de vizită a fost dedicat discuțiilor administrative și de planificare în continuare a proiectului, partenerii revizuind statusul proiectului, cuprinsul viitoare broșuri cu informații despre utilizarea tehnologiei informației în câteva domenii, precum și stabilind câteva webinare deschise publicului, în vederea promovării activităților proiectului și a necesității dezboltării competențelor de tehnologia informațiilor și a comunicațiilor în rândul femeilor din mediul rural.

În a doua parte a zilei, participanții au călătorit către Egerszalók, un mic sat de 2000 de locuitori, aflat în munții Bükk. Satul este foarte cunoscut pentru terasele sale din calcar, create de ape medicinale și care formează acum băi termale interioare și exterioare cu apă până la 60°C, unde mii de turiști locali și din țările vecine își petrec vacanțele și unde cooperarea este un element care a stat la baza dezvoltării regiunii.

Sesiunea de seară s-a desfășurat la Căminul satului, unde am fost întâmpinați de Szilvia Farkasné Uzelman, din partea Asociației de Tursim din Egerszalók și de primarul satului, István Varga. Cu această ocazie, am aflat o serie de informații despre Federația Națională de Agroturism (FATOSZ – https://falusiturizmus.eu/en/about-us/), care este o alianță amplă de asociații prestatoare de servicii în domeniul agroturistic. De-a lungul timpului, FATOSZ a reușit să obțină recunoașterea florii soarelui drept clasificare și brand de garantare a unei pensiuni agroturistice și a dezvoltat un website comun pentru rezervări, instruiri și alte servicii care să vină în sprijinul membrilor lor.

Începând din ianuarie 2020, de când guvernul maghiar a introdus obligativitatea utilizării unui sistem informatic de administrare de către orice unitate de cazare indiferent cât de mică, multe agropensiuni s-au văzut în fața provocării de a se descurca cu tehnologia și cu noile reguli strict impuse. Astfel, atât FATOSZ, cât și asociațiile locale și-au sprijint membrii cu cunoștințe despre utilizarea noilor metode sau cu comunicarea online cu autoritățile.

În a doua zi, de 22 septembrie, Szilvia Farkasné Uzelman, din partea Asociației de Turism din Egerszalók ne-a prezentat istoria locului, atracțiile turistice și activitățile care se desfășoară în satul Egerszalók, unde există patru hoteluri de patru stele, trei pensiuni, 120 de case gospodărești și un camping. Cea mai mare parte dintre membrii asociației locale este formată din femei (80% dintre cei 70 de membri în total).

În Egerszalók operează, de asemenea, și Asociația TDM a Văii Spas, care cuprinde printre membri și municipalități locale, întreprinderi și organizații ale societății civile, iar în sat dețin un birou de informare multi-funcțional, cu vânzare de produse locale, un serviciu de mini-bus, închiriere de biciclete și un mic muzeu de păpuși artizanale tradiționale. Pagina lor de internet este disponibilă în patru limbi http://www.gyogyvizekvolgye.hu/en/).

Sesiunea a continuat cu o prezentare din partea filialei locale a FATOSZ, prezentă în județul Heves, cu 130 de membri, dintre care 80% femei, iar peste 50% dintre ele cu vârsta peste 60 de ani. În acest sens, unul dintre obiectivele lor îl reprezintă susținerea transferului de cunoștințe digitale către membre pentru a fi autonome în administrarea unităților lor de cazare.

În Ungaria, cadrul legislativ prevede o taxare simplificată pentru până la 8 camere disponibile pentru cazare (16 persoane), de aprox. 550 RON/ pe an/ de cameră, în timp ce taxa pe valoare adăugată reprezintă încă o problemă, deoarece reprezintă 27% din cifra anuală de afaceri până la 165.000 RON. Egerszalok este un loc extrem de popular printre turiștii maghiari, dar și pentru cei din țările vecine, deși pandemia de Covid-19 a atras în ultimul an cu precădere turiști locali,dar și o nevoie de mai mare comunicare online, utilizarea telefoanelor și a aplicațiilor mobile.

Rând pe rând apoi, partenerii prezenți și-au prezentat activitatea în țările de origine. Din partea Fundației AgriNatura din Polonia, Krzysztof Magdziak și Agnieszka Drelich Magdziak au împărtășit din povestea lor de crescători de capre pe un hectar de teren și producători de brânză. Misiunea lor este să furnizeze experiențe participanților din programele pe care le desfășoară pentru păstrarea valorilor și vieții rurale, organizează întâlniri, promovează colaborări și sprijină organizarea femeilor din comunitatea lor pentru a își rotunji veniturile și vinde produsele lor artizanale sau cunoștințele.

Eco Ruralis, a fost reprezentată de Raluca Dan, care a povestit despre misiunea și activitatea Eco Ruralis, dar și de Carmen Moldoveanu, care a introdus pensiunea agroturistică Albinuța pe care o administrează împreună cu familia sa (https://pensiunea-albinuta.business.site). Cu o capacitate de trei camere și opt paturi, pensiunea oferă o paletă de activități disponibile împrejur și o atmosferă liniștită celor care le trec pragul. În România, o pensiune agrotustică este completată și de o activitate agricolă, astfel că familia Moldoveanu deține și o grădină de legume și stupi de albine, gătind astfel cu ingrediente locale și uneori cu implicarea și a celor din sat.

Vizita în Egerszalok s-a încheiat cu un tur al satului și cu vizite la nenumărate agropensiuni și case gospodărești, urmate de discuții cu femeile satului despre activitatea lor în turism, dar și la atracții turistice (grădini demonstrative, un muzeu al locuințelor în peșteri din sec. 17 transformat acum în muzeu și mic cinema) pe care administrația locală alături de asociațiile de turism le-au pus în valoare pentru a spori interesul pentru zonă.

Vizita transnațională din Ungaria va fi urmată de o alta în Serbia, pe tema securității datelor personale în mediul online, un element esențial în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor online, a Internetului în general de către femeile din mediul rural.

Articolul TIC și agroturism în sprijinul femeilor din mediul rural – vizită de studiu în Ungaria apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Delegații din partea celor patru parteneri implicați în derularea proiectului – Fundația AgriNatura (Polonia), asociația Kislépték (Ungaria), Centrul AMA (Serbia) și Eco Ruralis – vor participa la un nou schimb de cunoștințe, practici și experiențe în jurul temei agroturismului și a oportunităților, respectiv provocărilor în utilizarea TIC pentru dezvoltarea și admnistrarea activității de agroturism.

Programul întâlnirii transnaționale va cuprinde prezentări din partea unor reprezentanți ai asociațiilor locale de agroturism din Egerszalok, precum și vizite la gospodării și unități locale de cazare, iar cele mai importante informații privind exemplele de bună practică vor fi cuprinse într-o broșură (Vademecum), ce va fi lansată la finalul proiectului. De asemenea, broșura va furniza cunoștințe utile femeilor din mediul rural în privința utilizării internetului, a calculatorului și a mediilor sociale în:

• dezvoltarea de noi căi alternative pentru accesul la piață;

• promovarea și schimbul de semințe țărănești și tradiționale;

• asigurarea siguranței datelor personale în mediul online.

*Proiectul WORA: Femeile din mediul rural este finanțat prin programul Uniunii Europene Erasmus+. Toate punctele de vedere și rezultatele proiectului aparțin exclusiv partenerilor proiectului.

Articolul Vizită de studiu în Ungaria pe tema agroturismului apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.