Tineretul nostru accesează fonduri europene pentru agricultură, copii noștri învață în școli renovate pe fonduri europene, avem apă curentă care ne permite să trăim o viață mai demnă datorită fondurilor europene, circulăm pe drumuri mai sigure sau acolo unde nu gândeam să ajungem cu mașina – construite cu bani europeni. Alegeți să rămânem o țară Europeană și să transmitem un semnal puternic țărilor vecine că suntem o țară puternică, europeană, pe care se pot baza.

Alegerile parlamentare au o importanță deosebită, deoarece Parlamentul face legi pentru țară și controlează Guvernul. Oamenii de la țară vor vota ca întotdeauna în număr mare, își înțeleg acest drept civil și au fost mereu responsabili.

Facem apel la înțelepciunea populară românească, nu la cea rusească. Alegeți Europa și partidele cu proiecte europene, care sunt pe placul vostru.

Această poziție oficială a Asociației Eco Ruralis e conformă cu Statutul și Regulamentul de Ordine Interioară, care proclamă importanța drepturilor omului, cu precădere a drepturilor țăranilor.

Articolul Agroecologie și Democrație apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Proiectul este încă în derulare, însă câteva gânduri de început au fost prezentate pe 5 octombrie, la Biblioteca Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, în cadrul unui atelier la care au fost prezenți mai mulți membrii ai societății civile. Aceștia fac parte atât din comunități vulnerabile, cât și din diverse asociații, și au dezbătut alături de cercetători și jurnaliști, felul în care tranziția verde influențează localnicii din mediul rural.

Printre aceștia s-au numărat: Eco Ruralis, reprezentând țăranii și țărăncile; ROMAPIS, reprezentând apicultorii; Comunitatea Dăroaia din Roșia Montană; WWF România; Greenpeace CEE România; Mozaiq, reprezentând comunitățile queer; Hosman Durabil; Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și RomaJust – Asociația Juriștilor Romi.

Grupuri vulnerabile și dezastre

Comunitățile vulnerabile sunt afectate într-o mai mare măsură de dezastrele ecologice, iar în România nu se studiază destul acest lucru.

Tocmai de asta, proiectul EcoJust analizează, cu ajutorul unor studii de caz, relația dintre diverse conflicte – mineritul, tăierile ilegale de arbori, acapararea terenurilor agricole și traficul de deșeuri toxice, și impactul lor asupra comunităților locale.

Cazul Roșia Montană este emblema mișcărilor de mediu și sociale din România. În acest caz a fost documentat felul în care exploatările miniere au generat conflicte între nevoia comunității locale de locuri de muncă și necesitatea protejării mediului și a patrimoniului.

În contextul tranziției post-minerit, s-a discutat despre felul în care eforturile de reconstrucție a infrastructurii, economiei și relațiilor sociale, au exclus comunitatea de romi din Dăroaia.

Problema acaparării terenurilor agricole din Valea Hârtibaciului, a subliniat faptul că localnicii au fost încurajați să își vândă sau să arendeze terenurile din cauza lipsei forței de muncă, a mijloacelor de producție și a recunoașterii și răsplătirii muncii țăranilor. Aceste probleme au fost agravate de migrația atât internă – de la rural la urban, cât și migrația externă.

Majoritatea țăranilor din România se confruntă cu aceste probleme, care sunt văzute ca fiind normale, pentru că ei sunt ignorați și excluși din interesele societății.

În Valea Topologului, tăierile ilegale de arbori se întâmplă, printre altele, din cauza sărăciei energetice a comunităților vulnerabile, care ajung să recurgă la mijloace informale – ilegale, pentru a se încălzi.

În plus, schimbările legislative au creat o economie impredictibilă, care au influențat mulți comercianți mici fie să își închidă afacerile, fie să lucreze ilegal.

În Câmpulung și Băicoi avem studii de caz despre traficul de deșeuri toxice, un fenomen recent apărut datorită comerțului de deșeuri – firme de reciclare care importă gunoaie, prin operațiuni care sunt de cele mai multe ori ilegale.

Această problemă reprezintă o provocare pentru autorități, lipsite atât de resurse financiare, cât și umane. Responsabilitatea ajunge să fie pusă adesea pe seama comunităților sărace și discriminate în mod rasist.

Proiectul EcoJust mai analizează și modul în care tranziția verde este privită în presa românească. Din cele aproximativ 500 de articole analizate a reieșit că în general, presa s-a limitat la preluarea comunicatelor oficiale, fără a investiga în profunzime efectele reale ale tranziției verzi.

Presa nu ia în considerare vocea țăranilor și a asociațiilor care lucrează alături de ei, ci transmite idei și teorii ale oamenilor din birouri, fie că sunt autorități sau afaceriști.

Dezbaterile societății civile

Atelierul organizat în cadrul proiectului a avut ca obiectiv principal crearea unui dialog social între asociațiile și membrii comunităților vulnerabile prezenți. La dezbateri au participat reprezentanții a 22 de asociații, care au adus perspective diverse de la „firul ierbii” asupra tematicilor discutate. 

Prima discuție s-a axat pe oportunitățile și provocările unei tranziții verzi echitabile. Participanții au accentuat ideea că justiția poate fi realizată doar atunci când drepturile fundamentale ale tuturor grupurilor, în special ale celor vulnerabile, sunt protejate.

S-a discutat despre cum așezarea Dăroaia din Roșia Montană a fost discriminată pe mai multe planuri: o dată de compania minieră și de stat, care nu au inclus-o în zona de impact a proiectului; a doua oară de campania Salvați Roșia Montană, care nu a inclus-o în eforturile de mobilizare a comunității; în ultimă instanță, este exclusă de planurile de dezvoltare a sit-ului UNESCO. 

A doua dezbatere s-a concentrat pe zonele de „sacrificiu” ale tranziției verzi. S-a accentuat impactul antisocial al transformărilor tehnologice – precum automatizarea și digitalizarea, asupra muncitorilor, țăranilor și comunităților vulnerabile. În realitate, aceștia nu au acces la aceste transformări, ci ajung să fie dezavantajați de ele, pierzându-și locurile de muncă.

Participanții au dezbătut și teme precum migrația cu care se confruntă comunitățile rurale, precum și condițiile de muncă ale muncitorilor imigranți în România.

O altă problemă ridicată a fost neîncrederea în autorități și lipsa unui dialog real între stat și comunitățile locale. Această lipsă de comunicare accentuează marginalizarea grupurilor care nu beneficiază de tranziția verde, prin faptul că nu sunt consultate cu privire la politicile și măsurile ce le influențează viața.

Participanții au subliniat că fără o colaborare reală între stat, comunități și ONG-uri, tranziția verde riscă să devină o nouă sursă de inegalități, așa cum reiese și din proiectul EcoJust.

Concluzia dezbaterilor a fost că o tranziție verde justă necesită schimbări sistemice în abordarea politicilor de mediu și sociale. Pentru ca această tranziție să fie echitabilă și să asigure drepturi egale pentru toți, este esențială colaborarea între comunitățile locale, asociațiile de mediu și autoritățile.

O astfel de cooperare ar include adoptarea unor politici publice incluzive și utilizarea pârghiilor legale care să protejeze drepturile comunităților vulnerabile, totodată sprijinind dezvoltarea sustenabilă, fără a neglija nevoile socio-economice ale comunităților rurale.

Articolul Eco Ruralis a dezbătut alături de alte 22 de asociații ce înseamnă Tranziția Verde Justă apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Pornind de la experiența sa acumulată de-a lungul a nouă ani în care a aplicat principiile permaculturii pe propriile terenuri din Buzău, Bogdan a evidențiat în cadrul primului atelier importanța unei agriculturi sustenabile și auto-suficiente, unde intervenția umană este minimă, iar natura își urmează propriul ciclu.

Astfel, elevii au învățat despre modul în care plantele se pot asocia în culturi pentru a se proteja unele pe altele de dăunători, plantele care fixează azotul în sol, precum și cele mai mari consumatoarea de azot, plantele care alungă cârtițele sau care extrag sarea din sol, folosirea rațelor indiene pentru a scăpa de melci și atragerea liliecilor pentru a scăpa de dăunători. Dar și alte trucuri care transformă grădinăritul într-o activitate plăcută, productivă și atrăgătoare.

În cel de-al doilea atelier, elevilor li s-a prezentat proiectul Smart Household și au învățat despre ce înseamnă o casă pasivă și autonomă, o gospodărie inteligentă, importanța resurselor de energie regenerabile, importanța gestiunii apei, automatizarea locuințelor proprii cu scopul de a crea o gospodărie sustenabilă cu efort minim.

„Pe tot parcursul evenimentului am vorbit despre cele trei direcții etice ale permaculturii: grija pentru pământ, grija pentru omenire, precum și repartizarea etică și limitarea consumării resurselor”, spune Bogdan.

Aceste trei direcții etice se referă la îngrijirea sistemelor vii ca să poată supraviețui în continuare și să prolifereze, îngrijirea oamenilor ca să poată avea acces la toate resursele ce le sunt necesare pentru a trăi, respectiv la stabilirea unor limite pentru nevoile noastre prin care să pot fi obținute resurse în așa fel încât să putem sprijini cele două direcții anterioare.

La final, a fost prezentată o instalație de aeroponie pentru microplante, realizată de un grup de patru elevi ai Școlii Gimnaziale din Hărman, în colaborare cu Academia de Informatică Brașov, și automatizată de către elevii de la Clubul de inventică al Academiei. Instalația a rămas în cadrul școlii, pentru ca elevii să experimenteze creșterea microplantelor.

Atelierele s-au desfășurat mai apoi și la Colegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară „Țara Bârsei” din orașul Prejmer, județul Brașov. Au participat tot în jur de 50 de elevi, însă de data aceasta din clasa a IX-a și a X-a.

Un grup de patru elevi ai Colegiului au prezentat o instalație proprie similară celei realizate de elevii Școlii Gimnaziale Hărman, care a rămas de asemenea în cadrul școlii. Scopul pe termen mediu/lung al acestor instalații realizate de elevi este integrarea acestei activități într-un proiect Erasmus+.

De asemenea, o profesoară a Colegiului și-a manifestat interesul pentru organizarea unei vizite de studiu la Buzău, pentru ca elevii să poată vedea „pe viu” organizarea unei grădini pe principiile permaculturii.

Aceste ateliere au făcut parte din cadrul proiectului Smart Household finanțat prin programul Științescu Hub 3.0 de către Fundația Comunitară Brașov și implementat de către Academia de Informatică Brașov.

Articolul Elevii din Hărman și Prejmer învață în timpul „Școlii Altfel” despre Permacultură apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

A fost o reuniune foarte plină de energie și cu o participare diversă din 19 județe, de la membri mai vechi ai asociației la membri care ne-au cunoscut pentru prima dată, de la țărani cu experiență în până la tineri, nou-intrați în agricultură și entuziaști, cu toții deschiși către discuții și planuri constructive și schimburi de cunoștințe de tot felul.

Programul s-a întins pe două zile, în care am avut timp atât pentru prezentări și discuții, cât și pentru activități mai practice și de conectare între membri.

Prima zi a debutat cu raportul activității asociației de-a lungul anului 2018. Membrii Comitetului de Coordonare au prezentat acțiunile pe care le-am organizat sau desfășurat împreună cu aliații mișcării țărănești și stadiul actual al problematicilor care ne privesc: Dreptul la Semințe, Dreptul la Pământ, Dreptul la Piață, Politica Agricolă Comună, Migrația rurală, Agroecologia, Drepturile Țăranilor și organizarea noastră politică la nivel național și european. Au fost prezentate proiectele aflate în derulare printre care și proiectul recent lansat proiectul Horizon2020 BOND – Bringing Organizations & Network Development to higher levels in the Framing sector in Europe. Prezentările au fost urmate de discuții efervescente în plen, care au condus către noi idei.

La propunerea Comitetului, am decis crearea unor liste de discuții prin e-mail pentru câteva subiecte noi, și anume: migrație rurală, dreptul la piață, Politica Agricolă Comună, agroecologie, precum și prosperitate, temă ridicată de membra Iulia Lung pentru reflecție în lunile următoare și acțiune la nivel colectiv. Listele de discuții sunt deschise tuturor membrilor asociației, care doresc să coopereze în cadrul Eco Ruralis pentru educare, promovare și acțiune în comun pe subiectul respectiv.

Trimiteți un e-mail la adresa membri@ecoruralis.ro, cu mențiunea listei de discuții din care doriți să faceți parte și echipa de la biroul din Cluj o să vă sprijine în acest sens.

În a doua parte a programului, au avut loc întâlnirile Grupurilor de Lucru pentru Dreptul la Semințe și Dreptul la Pământ, urmate de un schimb de semințe și cunoștințe țărănești. Așa cum suntem obișnuiți, atmosfera a fost foarte vie, au fost împărtășite nenumărate varietăți de semințe, dar și butași sau stoloni. În același timp, într-un alt spațiu al sălii, a avut loc un atelier de pictură pe apă, cu îndrumarea Adelei Dumitriu. Picturile fiecăruia au devenit mai apoi broșe sau magneți de frigider Eco Ruralis personalizați. Seara s-a încheiat cu muzică, dans și povești între membri.

A doua zi, o parte dintre participanți au vizitat Fabrica de Iaurt a Universității de Agronomie și au degustat produsele lor, în timp ce restul membrilor au continuat discuțiile începute în ziua precedentă pe tema semințelor.

Întorși în plen, am avut prezentarea bugetului asociației și a calendarului evenimentelor viitoare. Ultima sesiune a fost dedicată împărtășirii de către membri a experiențelor și inițiativelor din satele și zonele lor. Am vorbit intens despre migrație, despre condițiile de muncă ale muncitorilor agricoli, despre situația satelor îmbătrânite și izolate, însă am și cunoscut mai multe despre ferma Bio-Bogdănița din jud. Vaslui, a tinerei țărănci Anca Ursu, plină de entuziasm și motivație.

Cu fiecare an, asociația noastră crește, devine tot mai puternică, atât în conștiința sa politică, cât și în acțiuni.

Iar acest lucru îl observăm în:

• relațiile tot mai numeroase de cooperare între membri, prin schimburi de semințe, sfaturi, activități și planuri comune;

• înțelegerea tot mai profundă a dimensiunii sociale, economice și politice a țăranului – ca om, ca producător de hrană, membru al unei comunități rurale și culturale, contributor la bunăstarea consumatorilor, a mediului, a statului;

• înțelegerea faptului că prin organizarea noastră în cadrul asociației facem față împreună valului constant de agresiune sau de populism asupra țăranilor, dar ne și creăm propriile șanse către acel trai pe care îl dorim și îl promovăm prin agricultura agroecologică.

Note:

Fotografii de la Adunarea Generală.

Articolul Adunarea generală Eco Ruralis 2018 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Am fost 32 de participanți la întâlnire, țărani și țărănci din diferite județe ale țării (București, Ilfov, Covasna, Giurgiu, Neamț, Cluj, Alba, Brașov, Iași, Olt, Brăila, Timiș, Prahova, Buzău), atât membri mai vechi ai asociației, dar și membri proaspăt înscriși. O ocazie numai bună, având în vedere și spațiul întâlnirii, pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a împărtăși situații și practici din grădinile noastre.

Cele două zile au fost dedicate pe de-o parte discuțiilor despre contextul legislativ privind producția și comercializarea semințelor țărănești, planificării distribuției naționale de semințe țărănești din anul 2019 și organizării noastre colective în cadrul asociației și, pe de altă parte, sesiunilor de practici în agricultură și salvare de semințe.

După prezentarea fiecăruia și a unui scurt istoric al Grupului de Lucru pentru Dreptul la Seminte, am dezbătut despre o oportunitate pentru țărani, recent apărută, și anume adoptarea unui nou regulament în agricultura ecologică. Începând cu 2021, aceasta ar da posibilitatea țăranilor să utilizeze și să vândă propriile semințe de la fermă, în sistem certificat ecologic.

Întrucât vor urma consultări pe marginea implementării noii reglementări în România, împreună cei prezenți ne-am clarificat ce urmărește și oferă legea și am reflectat la procesul de autorizare al unui producător de semințe țărănești (materialul de reproducere vegetativ eterogen) din perspectiva nevoilor și realităților noastre. Cât de simplu să fie procesul de autorizare a micilor producători de semințe având în vedere resursele țăranilor?, Cum vedem organizarea de către Eco Ruralis a instruirilor pentru formarea producătorilor de semințe?, Care sunt avantajele și dezavantajele noului regulament european în agricultura ecologică? au fost câteva dintre întrebările la care am început să răspundem. Am căzut totuși de acord că avem nevoie de o serie de consultări în cadrul asociației pentru a putea contribui cu comentarii și sugestii la minister, în beneficiul țăranilor.

De asemenea, mai mulți membri ai Grupului de Lucru s-au arătat disponibili să meargă la Ministerul Agriculturii și să susțină punctele noastre de vedere, atunci când vor avea loc întâlniri pe marginea noii reglementări.

Ca în fiecare an, am făcut și planuri pentru distribuția națională de semințe țărănești a anului viitor și am stabilit care sunt producătorii care vor contribui la stocul colectiv de semințe, precum și care sunt condițiile minime pentru a conduce o distribuție reușită. În anul 2019, distribuția va fi organizată de la Casa de Semințe Comunitară din satul Dâmbroca, cu sprijinul echipei de la biroul din Cluj-Napoca.

Cu ocazia acestei reuniuni, am inaugurat și prima Casă de Semințe Comunitară, spațiu fizic care va fi menținut de producătorii de semințe țărănești din Dâmbroca și va avea rolul de:
• stocare a semințelor de la un an la altul;
• organizare și găzduire de întâlniri, cursuri de formare în agroecologie și schimburi de cunoștinte și practici agricole între membrii asociației;
• cooperării dintre țărani și țărănci pentru salvarea, schimbul, distribuirea, protejarea și îmbogățirea semințelor;
• promovării Dreptului la Semințe al țăranilor.

A doua zi, au avut loc două vizite la grădina din Dâmbroca a familiilor Zămoiu și Stanciu și la grădina lui Bogdan și Ionuț Suliman din satul Vadu Pașii. Două exemple diferite de agricultură diversă, unul de agricultură țărănească și altul de permacultură, din care participanții au avut de învățat și care au stârnit discuții îndelungate.

De asemenea, Stela Zămoiu, a susținut un atelier de salvare de semințe de tomate și busuioc, urmat de o degustare de mai multe varietăți de tomate din grădina familiei.
Întâlnirea s-a încheiat cu responsabilități preluate de Grupul de Lucru pentru promova printre membri mai multe cunoștințe despre tratamente preventive de utilizat în agricultura țărănască, despre salvarea și stocarea de semințe și, în general, despre cooperare.

Ne-am bucurat de o atmosferă foarte plăcută, călduroasă din toate punctele de vedere. Mulțumim membrilor noștri, Stela Zămoiu, Ion Zamoiu, Ionela Stanciu, Freddy Stanciu, Cristina Iamandei, Tudorița Lalu și membrilor foarte tineri Teo, Robi, Mario, Alessia și Andrei pentru eforturile depuse în organizarea și găzduirea întâlnirii noastre.
Grupul de Lucru pentru Dreptul la Semințe este deschis tuturor membrilor țărani sau grădinari din asociație, care doresc să contribuie cu semințe la distribuția anuală și să fie activi pentru recunoșterea drepturilor țăranilor la semințe.

Fotografii de la eveniment.

Articolul Întâlnirea Grupului de Lucru pentru Dreptul la Semințe 2018 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Prima întâlnire a avut loc între 14 și 15 iulie, în Cluj-Napoca și a reunit 25 de membri ai asociației din 10 județe ale țării, iar cea de-a doua întâlnire s-a desfășurat în timpul Adunării Generale a Asociației, din 30 septembrie – 1 octombrie, în satul Țopa, jud. Mureș, implicând în discuții aprox. 40 de membri.

Atât în Cluj-Napoca, și mai apoi în Țopa, discuțiile au avut ca punct de plecare două aspecte extrem de importante pentru organizarea noastră în cadrul asociației și în afara ei, și anume:
• În prezent, conform legislației române, țăranii nu își pot vinde pe piață propriile semințe, materiale săditoare (răsaduri, butași) și produse rezultate din ele. Semințele țărănești trebuie să respecte aceleași criterii industriale precum semințele moderne, hibrid, să obțină autorizații și să fie incluse în Catalogul Național pentru a putea exista pe piață.
• Distribuția anuală națională derulată de Eco Ruralis are tot mai mare răsunet și foarte mulți oameni din toată țara doresc să își producă propria hrană din semințele tradiționale multiplicate de țăranii Eco Ruralis, mult mai rezistente și nutritive decât semințele de la magazin.

Având în vedere acestea, cu toții am fost de acord că este nevoie de extinderea grupului de păstrători de semințe țărănești și de o mai mare cooperare între membrii din asociație pentru ca în anul 2018 să putem distribui gratuit semințe către cât mai mulți alți oameni, dar și pentru a menține vii semințele locale, țărănești în grădini și pe câmpuri.

Membrii mai tineri și-au exprimat nevoia de a afla de la membrii cu experiență mai multe despre cultivarea plantelor, salvarea și păstrarea semințelor și au adus idei pentru promovarea acestor cunoștințe. De asemenea, în cadrul discuțiilor, a fost subliniată și nevoia de a pune presiune pe autorități și de a ne susține dreptul de a salva, folosi, schimba, multiplica și vinde semințele, precum și să facem conștienți oamenii de statutul actual al semințelor țarănești, al vieții țăranilor și drepturilor lor.

Printre căile de acțiune comune asupra cărora am reflectat se numără: organizarea membrilor în bănci de semințe comunitare, locale prin care semințele cultivate să poată fi administrate colectiv, schimbate, distribuite, protejate și îmbogățite; schimbul de cunoștințe între membri despre salvarea și păstrarea corectă a semințelor prin ghiduri scrise, materiale video și întâlniri sau planificarea colectivă în cadrul Grupului de Lucru a producției de semințe a anului următor pentru diversitatea varietăților și pentru a răspunde tot mai bine numărului mare de solicitări.

Grupul de Lucru pentru Dreptul la Semințe este deschis tuturor membrilor țărani sau grădinari din asociație, care doresc să contribuie cu semințe la distribuția anuală națională și să fie activi pentru promovarea și recunoașterea drepturilor țăranilor. Este nevoie să lucrăm împreună pentru a ne continua viețile de țărani așa cum ne dorim, iar un element vital în producerea hranei de zi cu zi sunt semințele noastre locale, păstrate de la o generație la alta și îmbunătățite cu fiecare an prin cunoștințele noastre!

Fotografii de la grupurile de lucru.

Articolul Întâlnirile Grupului de Lucru pentru Dreptul la Semințe 2017 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Adunarea Generală a fost atât un eveniment în cadrul căruia împreună am evaluat și planificat activitatea asociației, cât și o ocazie de a ne cunoaște mai îndeaproape, membrii vechi și mai noi și de a celebra cu bucurie viața și agricultura țărănească.

Pe parcursul celor două zile, grupurile de lucru pentru Dreptul la Pământ și Dreptul la Semințe au adus la cunoștința membrilor ultimele activități desfășurate și evenimente petrecute pe aceste teme, au căutat soluții și stabilit următorii pași de urmat în cadrul celor două programe.

Unul dintre subiectele importante abordate în timpul adunării și în care asociația este implicată prin mișcarea țărănească Via Campesina a fost cel al Drepturilor Țăranilor și Țărăncilor. Ramona Duminicioiu, membră a Comitetului de Coordonare al Confederației Europene Via Campesina a susținut o prezentare despre procesul Națiunilor Unite de la Geneva către adoptarea Declarației ONU a Drepturilor Țăranilor, Țărăncilor și al altor persoane care lucrează în mediul rural, urmată de întrebări și idei din partea membrilor prezenți.

Începând cu acest an, Comitetul de Coordonare al Eco Ruralis este mai numeros, doi noi membri fiind aleși de către Adunarea Generală să se alăture comitetului, cu misiunea de a conduce munca politică a asociației. De asemenea, membrii au decis și prelungirea mandatelor membrilor mai vechi ai Comitetului. Astfel, asociația Eco Ruralis va fi reprezentată de noul Comitet de Coordonare, constituit din: Attila Szocs (sat Alunișu, Cluj), Ramona Duminicioiu (sat Alunișu, Cluj), Dan Cismaș (sat Țopa, Mureș), Stela Zămoiu (sat Dâmbroca, Buzău), Petru Cucu (sat Bălțătești, Neamț), Eniko Butyka (Cluj-Napoca, Cluj), Lars Veraart (sat Alunișu, Cluj) și Brîndușa Bîrhală (sat Stanciova, Timiș).

Problema migranților în agricultură a fost un subiect nou pe agendă și aprins discutat de către membri, în urma unei prezentări din partea lui Iulian Duțu (sat Râu Alb) proaspăt întors de la prima întâlnire a grupului de lucru Via Campesina pe tema migrației și a muncitorilor zilieri din agricultură. Iulian a oferit mai multe detalii despre amploarea fenomenului migrației în agricultură, rolul României în acest context, cât și soluții propuse în timpul grupului de lucru care să fie explorate în viitor. Membrii Eco Ruralis au împărtășit din experiența proprie de muncă în alte state sau cunoscute din satele lor, fiind de acord că este o temă de luat în seamă atunci când vorbim despre agricultura românească.

Cu implicarea deosebită a sătenilor din Țopa, ne-am bucurat cu toții de preparate gătite din produse locale, de dansuri și muzică asigurate de ansambluri din Țopa și satul învecinat Boiu, dar și de o expoziție de obiecte, tesături și unelte vechi culese din gospodăriile și podurile caselor localnicilor din zonă.

În ultima zi a Adunării Generale, familia Cismaș a găzduit un tur al fermei Țopa pe care o administrează, împărtășind din experiența personală ca producători agroecologici de hrană și promotori ai agriculturii țărănești, continuând astfel discuțiile despre bucuria de a fi țărani, dar și despre obstacolele întâmpinate.

Articolul Adunarea Generala Eco Ruralis 2017 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Bunicii și străbunicii mei au fost cu toții lucrători ai pământului, însă, din păcate, perioada comunistă a rupt puțin această legătură, părinții fiind țărani cu jumătate de normă. Toată copilăria mea a fost era presărată cu povești despre locurile unde familia mea deținea pământ, dar care atunci era doar amintire. Cu toate că practic ne despărțeau doar 2-3 km de locul unde ne era pământul, niciodată nu l-am văzu. Era parcă ceva de care nu ne mai puteam atinge, era doar o poveste.

Anii ‘90 au adus ceva nu credeam vreodată că se va realiza, locurile acelea au devenit dintr-odată reale. Valea Hetiurului, precum Făgetu, Stâna Mârzii au început să facă parte din viața noastră din nou.

Încet, încet ne-am cunoscut și împrietenit. Anii 2000 au adus însă alte frământări,intrarea în UE a adus pe lângă beneficii și o mare provocare: aceea de a rezista pe piață. Iată că povestea frumoasă a pământului trebuie să devină economic viabilă și mai degrabă comercială. Din păcate, tot mai mulți dintre țărani au început să piardă bătălia cu piața, renunțând de bună voie, dar în general constrânși de greutățile cu care se confruntau. Pas cu pas locul lor a fost și încă este luat de fermele mari pentru care povestea nu reprezintă nimic. Agribussiness-ul ia locul Țăranului.

Ce este de făcut? Pierdem tot mai mult teren și parcă suntem încătușați; mai avem oare dreptul să visăm, să sperăm, să trăim pe locurile pentru care pentru noi, țăranii, reprezintă o poveste? Eu cred că DA. Timpul nu este pierdut chiar dacă așa pare.

La începutul lunii martie 2017, am participat în Germania, în localitatea Schwabisch Hall la un Congres al Țăranilor* – da, ați auzit bine – un congres unde s-a discutat timp de câteva zile la rând despre DREPTURILE ȚÄ‚RANILOR. Pare foarte mult să discuți atâtea zile despre drepturile tale pentru ca ele să poată fi respectate: dreptul de a avea acces la pământ, la semințe, la piață etc.

Însă pare incredibil că acest proces prin care țărani din toată lumea vor o declarație a drepturilor lor ** (pe baza Declarației Drepturilor Omului) durează de nu mai puțin de 15 ani.

De 15 ani, organizații de țărani din toată lumea, printre care și Eco Ruralis ca membră a mișcării internaționale La Via Campesina***, încearcă să elaboreze acest document care va trebui ratificat de toate țările membre ONU. Este un proces greu care pare că nu mai avansează, însă în acești 5-6 ani de când sunt implicat și în care am încercat să înțeleg procesul, lucrurile chiar evoluează. Ne cunoaștem tot mai bine între noi și ne dăm seama că atât problemele, cât și soluțiile se globalizează. Nu o să mai avem nicio șansă dacă nu vom reuși sa ieșim din căsuța noastră și să ne gândim acțiunile împreună cu ceilalți.

Țăranii reprezintă cea mai mare forță a unei adevărate schimbări în lume, nu vă puteți imagina ce reprezintă acest adevărat val uriaș. România reprezintă la rândul ei în Europa o adevărată forță din acest punct de vedere, aflată din păcate în stare latentă,o forță care se vrea a fi redusă. Momentul nu este pierdut, avem în continuare șansa să ne construim viața ținând cont de nevoile celorlalți, este în felul nostru de a fi.

Acest proces de consultare și de ratificare a Declarației Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural trebuie să fie proiectul generației noastre. Avem nevoie de aceasta pentru ca mai apoi să putem crea mecanisme la nivelul țărilor pentru implementarea acestor DREPTURI.

Lumea se îndreaptă fără discuție într-o direcție greșită, hrana a devenit marfă, iar oamenii doar consumatori. Lipsa unei perpective clare ne face să ne simțim vulnerabili, dar nu este așa! Suntem puternici și avem DREPTUL LA SPERANȚÄ‚!

Dan Cismaș,
țăran și membru în Comitetul de Coordonare al Asociației Eco Ruralis

* http://www.eurovia.org/report-from-the-global-peasants-rights-congress/ 
** https://peasantsrights.eu/ro_index.html 
*** https://viacampesina.org 

Articolul Reflecții asupra viitorului țăranilor și țărăncilor apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Au participat aproximativ 60 de membri din 17 județe (Alba, Arad, Argeș, Bacău, Bistrița – Năsăud, București, Buzău, Caraș Severin, Cluj, Hunedoara, Ilfov, Maramureș, Mureș, Neamț, Sibiu, Suceava, Timiș). Majoritatea membrilor participanți sunt țărani implicați în producția de semințe țărănești, hrană pentru propriul consum dar și pentru vânzare, precum și alte activități, cum sunt meșteșuguri, artizanat, construcții de case tradiționale și ecologice.

Am avut ocazia cu toții să aflăm ce activități a derulat asociația în ultimii 3 ani, să facem schimb de informații practice, să propunem noi activități în care să implice mai mult membrii și să convenim de comun acord asupra unor documente administrative, principii de funcționare și organizare a asociației și un nou comitet de coordonare.

Subiectele principale de discuții au fost cele 3 campanii ale asociației:
1) Dreptul la Pământ; 2) Dreptul la Semințe și 3) Dreptul la Piață (o campanie nouă care va fi înființată începând cu 2016).
Aceste campanii vizează principalele resurse de care avem nevoie pentru viitorul agriculturii țărănești: pământ, semințe și piață, pe care Eco Ruralis le abordează din perspectiva drepturilor omului. Vă prezentăm în cele ce urmează discuțiile și deciziile membrilor prezenți:

A) Semințe tradiționale.
Propuneri din timpul discuțiilor:
a) Eco Ruralis să transmită o scrisoare către Ministerul Agriculturii și Guvern, solicitând crearea unui Catalog Alternativ de Semințe – pentru înregistrarea semințelor tradiționale. Scrisoarea va fi trimisă între Feb.– Apr. 2016.
b) Schimburi de sfaturi practice / de experiență – în ce privește salvarea semințelor. Membrii prezenți au propus ca în 2016 să avem 2-3 întâlniri pentru schimb de experiență, în care membrii să lucreze împreună diferite lucrări practice în grădini.
c) Trebuie să colectăm semințe din sate. În vizitele de teren ale echipei de la Cluj, precum și cu orice ocazie pe care o are un membru sau o membră, vom colecta cu toții semințe vechi, căutând să identificăm cât mai exact originea acestora.
d) Să multiplicăm și să promovăm exemple pozitive.
e) Schimburi de semințe. De asemenea, membrii au adus laolaltă semințe pe care le-au schimbat între ei în timpul întâlnirii. Membrii au putut să se aprovizioneze cu semințe din producția comună de semințe a asociației și din semințe aduse de membri din mai multe colțuri ale țării. Membrii prezenți și-au luat responsabilitatea să producă semințe țărănești pentru asociație.

B) Dreptul la pământ
Pornind de la definiția acaparării terenurilor, am dezbătut cine sunt cei care fac mari achiziții de terenuri și s-a ajuns la concluzia că atât români, cât și străini acaparează terenuri, NU este o problemă de naționalitate, ci de dimensiunea terenului/terenurilor achiziționate. Atât românii, cât și străinii se folosesc de sistemul corupt, de lipsa de informații și alternative ale țăranilor, de intimidare, de puterea lor.
Pași identificați pentru prevenirea acaparării de terenuri:
– crearea de transparență în acest demers de achiziționare;
– cunoașterea alternativelor de utilizare a terenurilor (altceva decât arendarea la așa-zisa „asociație”, devenită între timp o firmă în realitate): alte culturi, permacultura, samd
– in raport cu termenul de asociație, a existat o propunere pentru folosirea mai des a “cooperării” ca formă de rezistență la land grabbing, dar și de reclădire a unor valori mai solide și împărtășite de o comunitate. Doar împreună și numai împreună putem avea rezultate care să dureze!
– Expertiză legală pentru Eco Ruralis. O necesitate de viitor pentru a înțelege mai bine procesul achizițiilor masive de pe piața funciară din România, pentru a identifica lacunele legislative dar și părți unde putem interveni și propune schimbări;
– cercetare continuă și expunerea cazurilor de acaparare a terenurilor, crearea de transparență;
creșterea rețelei de contacte pentru răspândirea informațiilor despre fenomen, dar și despre asocierea țăranilor, ca și formă de rezistență;
– lobby și advocacy;

C) Accesul la piață al țăranilor.
Numeroase propuneri au fost făcute la întâlnire, pentru activități în acest grup de lucru:
– Organizarea unui Târg de producători la București;
– Să organizăm unul sau mai multe tarabe de producători (standuri) pentru membrii care au nevoie; avem membri care pot construi astfel de standuri.
– Să organizăm membrii producători sub egida Eco Ruralis.
– Să creăm un magazin online pentru vânzarea de produse a producătorilor Eco Ruralis. Pot contribui: Iulian, fratele Brândușei, fratele Silviei Sârbu, Bianca, Silvia Sârbu și producătorii interesați ai asociației.
– Aprozare mobile (ambulante).
– Să ajutăm la extinderea inițiativei Cutia Țăranului. Legat de subiectul rețelelor alternative de vânzare directă, s-a discutat despre consumatorii comozi, despre sistemul solidar ASAT (al asociației CRIES) și despre faptul că trebuie să schimbăm mentalitatea consumatorilor.
– Să întărim legătura cu partenerul nostru Village Life, pentru a susține membrii care sunt interesați de agroturism. Aceasta este totodată o metodă alternativă de desfacere a produselor la gospodărie.
– Să creăm cooperative de consum; să coordonăm comenzi comune făcute catre producători de un grup de consumatori.
– Să includem o secțiune de blog pe noul website Eco Ruralis pentru a încuraja membrii să contribuie cu articole..
– Să includem un calendar pe noul website Eco Ruralis.

Articolul Adunarea Generală Eco Ruralis 2015 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

1. Produce semințe pentru asociație, care sunt centralizate apoi la biroul asociației;
2. Îngrijește și dezvoltă grădina asociației de lângă Cluj Napoca, din zona Sopor;
3. Organizează și facilitează observații în câmp, ale varietăților produse pentru asociație;
4. Organizează crearea Catalogului anual de Semințe Tradiționale al asociației ;
5. Organizează, ambalează și etichetează semințele produse de asociație și de membrii săi;
6. Organizează distribuția anuală de semințe ;
7. Organizează și participă la schimburi de semințe sau orice tip de eveniment care are legătură cu tema semințelor, în România sau în alte țări ;
8. Planifică orice alte activități care au legătură cu producția asociației de semințe țărănești.

Comunicarea grupului de lucru se face online prin grupul de discuții, prin telefon sau prin întâlniri.

Prima întâlnire a grupului de lucru

Prima întâlnire a grupului de lucru a fost organizată pe 25-26 Iulie 2015 la Cluj-Napoca. Aproximativ 30 de membri s-au reunit pentru a discuta despre producția de semințe țărănești în cadrul asociației. Asociația a pregătit diverse discuții teoretice despre situația semințelor în legislația actuală, și discuții practice despre conservarea și multiplicarea acestor semințe țărănești.

Deasemenea asociația a pus la dispoziție o varietate de semințe produse de asociație în Cluj-Napoca, din care participanții acestui grup de lucru au putut alege pentru grădinile lor sau pentru a le multiplica pentru asociație. În ultima zi a fost organizată o vizită la grădina asociației, situată la marginea orașului Cluj Napoca, în zona Sopor. La sfârșitul întâlnirii, unii membri au promis că vor trimite semințe din propria lor producție, în timp ce alți participanți au decis că vor să fie mai implicați în multiplicarea semințelor pentru asociație anul viitor. Astfel rezultatul principal a acestei prime întâlniri a fost crearea unei rețele naționale de păstrători de semințe pentru asociația Eco Ruralis.

Fotografii de la eveniment AICI și AICI.

Articolul Întâlnirea Grupului de Lucru pentru Dreptul la Semințe 2015 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.