Lipsa cercetărilor din mediul rural românesc este o problemă cu care se confruntă țăranii. De asta ne bucurăm de existența unui proiect ca EcoJust, în care este implicată o echipă de cercetători numeroasă și diversă. Această cercetare abordează tema justiției sociale în tranziția verde în România.
Proiectul este încă în derulare, însă câteva gânduri de început au fost prezentate pe 5 octombrie, la Biblioteca Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, în cadrul unui atelier la care au fost prezenți mai mulți membrii ai societății civile. Aceștia fac parte atât din comunități vulnerabile, cât și din diverse asociații, și au dezbătut alături de cercetători și jurnaliști, felul în care tranziția verde influențează localnicii din mediul rural.
Printre aceștia s-au numărat: Eco Ruralis, reprezentând țăranii și țărăncile; ROMAPIS, reprezentând apicultorii; Comunitatea Dăroaia din Roșia Montană; WWF România; Greenpeace CEE România; Mozaiq, reprezentând comunitățile queer; Hosman Durabil; Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și RomaJust – Asociația Juriștilor Romi.
Grupuri vulnerabile și dezastre
Comunitățile vulnerabile sunt afectate într-o mai mare măsură de dezastrele ecologice, iar în România nu se studiază destul acest lucru.
Tocmai de asta, proiectul EcoJust analizează, cu ajutorul unor studii de caz, relația dintre diverse conflicte – mineritul, tăierile ilegale de arbori, acapararea terenurilor agricole și traficul de deșeuri toxice, și impactul lor asupra comunităților locale.
Cazul Roșia Montană este emblema mișcărilor de mediu și sociale din România. În acest caz a fost documentat felul în care exploatările miniere au generat conflicte între nevoia comunității locale de locuri de muncă și necesitatea protejării mediului și a patrimoniului.
În contextul tranziției post-minerit, s-a discutat despre felul în care eforturile de reconstrucție a infrastructurii, economiei și relațiilor sociale, au exclus comunitatea de romi din Dăroaia.
Problema acaparării terenurilor agricole din Valea Hârtibaciului, a subliniat faptul că localnicii au fost încurajați să își vândă sau să arendeze terenurile din cauza lipsei forței de muncă, a mijloacelor de producție și a recunoașterii și răsplătirii muncii țăranilor. Aceste probleme au fost agravate de migrația atât internă – de la rural la urban, cât și migrația externă.
Majoritatea țăranilor din România se confruntă cu aceste probleme, care sunt văzute ca fiind normale, pentru că ei sunt ignorați și excluși din interesele societății.
În Valea Topologului, tăierile ilegale de arbori se întâmplă, printre altele, din cauza sărăciei energetice a comunităților vulnerabile, care ajung să recurgă la mijloace informale – ilegale, pentru a se încălzi.
În plus, schimbările legislative au creat o economie impredictibilă, care au influențat mulți comercianți mici fie să își închidă afacerile, fie să lucreze ilegal.
În Câmpulung și Băicoi avem studii de caz despre traficul de deșeuri toxice, un fenomen recent apărut datorită comerțului de deșeuri – firme de reciclare care importă gunoaie, prin operațiuni care sunt de cele mai multe ori ilegale.
Această problemă reprezintă o provocare pentru autorități, lipsite atât de resurse financiare, cât și umane. Responsabilitatea ajunge să fie pusă adesea pe seama comunităților sărace și discriminate în mod rasist.
Proiectul EcoJust mai analizează și modul în care tranziția verde este privită în presa românească. Din cele aproximativ 500 de articole analizate a reieșit că în general, presa s-a limitat la preluarea comunicatelor oficiale, fără a investiga în profunzime efectele reale ale tranziției verzi.
Presa nu ia în considerare vocea țăranilor și a asociațiilor care lucrează alături de ei, ci transmite idei și teorii ale oamenilor din birouri, fie că sunt autorități sau afaceriști.
Dezbaterile societății civile
Atelierul organizat în cadrul proiectului a avut ca obiectiv principal crearea unui dialog social între asociațiile și membrii comunităților vulnerabile prezenți. La dezbateri au participat reprezentanții a 22 de asociații, care au adus perspective diverse de la „firul ierbii” asupra tematicilor discutate.
Prima discuție s-a axat pe oportunitățile și provocările unei tranziții verzi echitabile. Participanții au accentuat ideea că justiția poate fi realizată doar atunci când drepturile fundamentale ale tuturor grupurilor, în special ale celor vulnerabile, sunt protejate.
S-a discutat despre cum așezarea Dăroaia din Roșia Montană a fost discriminată pe mai multe planuri: o dată de compania minieră și de stat, care nu au inclus-o în zona de impact a proiectului; a doua oară de campania Salvați Roșia Montană, care nu a inclus-o în eforturile de mobilizare a comunității; în ultimă instanță, este exclusă de planurile de dezvoltare a sit-ului UNESCO.
A doua dezbatere s-a concentrat pe zonele de „sacrificiu” ale tranziției verzi. S-a accentuat impactul antisocial al transformărilor tehnologice – precum automatizarea și digitalizarea, asupra muncitorilor, țăranilor și comunităților vulnerabile. În realitate, aceștia nu au acces la aceste transformări, ci ajung să fie dezavantajați de ele, pierzându-și locurile de muncă.
Participanții au dezbătut și teme precum migrația cu care se confruntă comunitățile rurale, precum și condițiile de muncă ale muncitorilor imigranți în România.
O altă problemă ridicată a fost neîncrederea în autorități și lipsa unui dialog real între stat și comunitățile locale. Această lipsă de comunicare accentuează marginalizarea grupurilor care nu beneficiază de tranziția verde, prin faptul că nu sunt consultate cu privire la politicile și măsurile ce le influențează viața.
Participanții au subliniat că fără o colaborare reală între stat, comunități și ONG-uri, tranziția verde riscă să devină o nouă sursă de inegalități, așa cum reiese și din proiectul EcoJust.
Concluzia dezbaterilor a fost că o tranziție verde justă necesită schimbări sistemice în abordarea politicilor de mediu și sociale. Pentru ca această tranziție să fie echitabilă și să asigure drepturi egale pentru toți, este esențială colaborarea între comunitățile locale, asociațiile de mediu și autoritățile.
O astfel de cooperare ar include adoptarea unor politici publice incluzive și utilizarea pârghiilor legale care să protejeze drepturile comunităților vulnerabile, totodată sprijinind dezvoltarea sustenabilă, fără a neglija nevoile socio-economice ale comunităților rurale.
