Reflecții asupra viitorului țăranilor și țărăncilor

Sunt Dan Cismaș și am să încep acest articol prin a vă spune că sunt un ȚÄ‚RAN care s-a născut și locuiește la țară într-o zonă pe care o consider a fi în inima României, satul Țopa, județul Mureș.

Bunicii și străbunicii mei au fost cu toții lucrători ai pământului, însă, din păcate, perioada comunistă a rupt puțin această legătură, părinții fiind țărani cu jumătate de normă. Toată copilăria mea a fost era presărată cu povești despre locurile unde familia mea deținea pământ, dar care atunci era doar amintire. Cu toate că practic ne despărțeau doar 2-3 km de locul unde ne era pământul, niciodată nu l-am văzu. Era parcă ceva de care nu ne mai puteam atinge, era doar o poveste.

Anii ‘90 au adus ceva nu credeam vreodată că se va realiza, locurile acelea au devenit dintr-odată reale. Valea Hetiurului, precum Făgetu, Stâna Mârzii au început să facă parte din viața noastră din nou.

Încet, încet ne-am cunoscut și împrietenit. Anii 2000 au adus însă alte frământări,intrarea în UE a adus pe lângă beneficii și o mare provocare: aceea de a rezista pe piață. Iată că povestea frumoasă a pământului trebuie să devină economic viabilă și mai degrabă comercială. Din păcate, tot mai mulți dintre țărani au început să piardă bătălia cu piața, renunțând de bună voie, dar în general constrânși de greutățile cu care se confruntau. Pas cu pas locul lor a fost și încă este luat de fermele mari pentru care povestea nu reprezintă nimic. Agribussiness-ul ia locul Țăranului.

Ce este de făcut? Pierdem tot mai mult teren și parcă suntem încătușați; mai avem oare dreptul să visăm, să sperăm, să trăim pe locurile pentru care pentru noi, țăranii, reprezintă o poveste? Eu cred că DA. Timpul nu este pierdut chiar dacă așa pare.

La începutul lunii martie 2017, am participat în Germania, în localitatea Schwabisch Hall la un Congres al Țăranilor* – da, ați auzit bine – un congres unde s-a discutat timp de câteva zile la rând despre DREPTURILE ȚÄ‚RANILOR. Pare foarte mult să discuți atâtea zile despre drepturile tale pentru ca ele să poată fi respectate: dreptul de a avea acces la pământ, la semințe, la piață etc.

Însă pare incredibil că acest proces prin care țărani din toată lumea vor o declarație a drepturilor lor ** (pe baza Declarației Drepturilor Omului) durează de nu mai puțin de 15 ani.

De 15 ani, organizații de țărani din toată lumea, printre care și Eco Ruralis ca membră a mișcării internaționale La Via Campesina***, încearcă să elaboreze acest document care va trebui ratificat de toate țările membre ONU. Este un proces greu care pare că nu mai avansează, însă în acești 5-6 ani de când sunt implicat și în care am încercat să înțeleg procesul, lucrurile chiar evoluează. Ne cunoaștem tot mai bine între noi și ne dăm seama că atât problemele, cât și soluțiile se globalizează. Nu o să mai avem nicio șansă dacă nu vom reuși sa ieșim din căsuța noastră și să ne gândim acțiunile împreună cu ceilalți.

Țăranii reprezintă cea mai mare forță a unei adevărate schimbări în lume, nu vă puteți imagina ce reprezintă acest adevărat val uriaș. România reprezintă la rândul ei în Europa o adevărată forță din acest punct de vedere, aflată din păcate în stare latentă,o forță care se vrea a fi redusă. Momentul nu este pierdut, avem în continuare șansa să ne construim viața ținând cont de nevoile celorlalți, este în felul nostru de a fi.

Acest proces de consultare și de ratificare a Declarației Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural trebuie să fie proiectul generației noastre. Avem nevoie de aceasta pentru ca mai apoi să putem crea mecanisme la nivelul țărilor pentru implementarea acestor DREPTURI.

Lumea se îndreaptă fără discuție într-o direcție greșită, hrana a devenit marfă, iar oamenii doar consumatori. Lipsa unei perpective clare ne face să ne simțim vulnerabili, dar nu este așa! Suntem puternici și avem DREPTUL LA SPERANȚÄ‚!

Dan Cismaș,
țăran și membru în Comitetul de Coordonare al Asociației Eco Ruralis

http://www.eurovia.org/report-from-the-global-peasants-rights-congress/ 
** https://peasantsrights.eu/ro_index.html 
*** https://viacampesina.org 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reflecții asupra viitorului țăranilor și țărăncilor

Sunt Dan Cismaș și am să încep acest articol prin a vă spune că sunt un ȚÄ‚RAN care s-a născut și locuiește la țară într-o zonă pe care o consider a fi în inima României, satul Țopa, județul Mureș.

Bunicii și străbunicii mei au fost cu toții lucrători ai pământului, însă, din păcate, perioada comunistă a rupt puțin această legătură, părinții fiind țărani cu jumătate de normă. Toată copilăria mea a fost era presărată cu povești despre locurile unde familia mea deținea pământ, dar care atunci era doar amintire. Cu toate că practic ne despărțeau doar 2-3 km de locul unde ne era pământul, niciodată nu l-am văzu. Era parcă ceva de care nu ne mai puteam atinge, era doar o poveste.

Anii ‘90 au adus ceva nu credeam vreodată că se va realiza, locurile acelea au devenit dintr-odată reale. Valea Hetiurului, precum Făgetu, Stâna Mârzii au început să facă parte din viața noastră din nou.

Încet, încet ne-am cunoscut și împrietenit. Anii 2000 au adus însă alte frământări,intrarea în UE a adus pe lângă beneficii și o mare provocare: aceea de a rezista pe piață. Iată că povestea frumoasă a pământului trebuie să devină economic viabilă și mai degrabă comercială. Din păcate, tot mai mulți dintre țărani au început să piardă bătălia cu piața, renunțând de bună voie, dar în general constrânși de greutățile cu care se confruntau. Pas cu pas locul lor a fost și încă este luat de fermele mari pentru care povestea nu reprezintă nimic. Agribussiness-ul ia locul Țăranului.

Ce este de făcut? Pierdem tot mai mult teren și parcă suntem încătușați; mai avem oare dreptul să visăm, să sperăm, să trăim pe locurile pentru care pentru noi, țăranii, reprezintă o poveste? Eu cred că DA. Timpul nu este pierdut chiar dacă așa pare.

La începutul lunii martie 2017, am participat în Germania, în localitatea Schwabisch Hall la un Congres al Țăranilor* – da, ați auzit bine – un congres unde s-a discutat timp de câteva zile la rând despre DREPTURILE ȚÄ‚RANILOR. Pare foarte mult să discuți atâtea zile despre drepturile tale pentru ca ele să poată fi respectate: dreptul de a avea acces la pământ, la semințe, la piață etc.

Însă pare incredibil că acest proces prin care țărani din toată lumea vor o declarație a drepturilor lor ** (pe baza Declarației Drepturilor Omului) durează de nu mai puțin de 15 ani.

De 15 ani, organizații de țărani din toată lumea, printre care și Eco Ruralis ca membră a mișcării internaționale La Via Campesina***, încearcă să elaboreze acest document care va trebui ratificat de toate țările membre ONU. Este un proces greu care pare că nu mai avansează, însă în acești 5-6 ani de când sunt implicat și în care am încercat să înțeleg procesul, lucrurile chiar evoluează. Ne cunoaștem tot mai bine între noi și ne dăm seama că atât problemele, cât și soluțiile se globalizează. Nu o să mai avem nicio șansă dacă nu vom reuși sa ieșim din căsuța noastră și să ne gândim acțiunile împreună cu ceilalți.

Țăranii reprezintă cea mai mare forță a unei adevărate schimbări în lume, nu vă puteți imagina ce reprezintă acest adevărat val uriaș. România reprezintă la rândul ei în Europa o adevărată forță din acest punct de vedere, aflată din păcate în stare latentă,o forță care se vrea a fi redusă. Momentul nu este pierdut, avem în continuare șansa să ne construim viața ținând cont de nevoile celorlalți, este în felul nostru de a fi.

Acest proces de consultare și de ratificare a Declarației Națiunilor Unite pentru Drepturile Țăranilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural trebuie să fie proiectul generației noastre. Avem nevoie de aceasta pentru ca mai apoi să putem crea mecanisme la nivelul țărilor pentru implementarea acestor DREPTURI.

Lumea se îndreaptă fără discuție într-o direcție greșită, hrana a devenit marfă, iar oamenii doar consumatori. Lipsa unei perpective clare ne face să ne simțim vulnerabili, dar nu este așa! Suntem puternici și avem DREPTUL LA SPERANȚÄ‚!

Dan Cismaș,
țăran și membru în Comitetul de Coordonare al Asociației Eco Ruralis

http://www.eurovia.org/report-from-the-global-peasants-rights-congress/ 
** https://peasantsrights.eu/ro_index.html 
*** https://viacampesina.org 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *