În data de 27 ianuarie 2026, un grup de elevi din clasele a VII-a și a VIII-a de la Școala Gimnazială din Bozioru, județul Buzău, a participat la o vizită educațională la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău (SCDL Buzău), o instituție strategică dedicată cercetării și dezvoltării în domeniul legumiculturii, cu un rol esențial în susținerea bazinului legumicol al județului și al zonelor învecinate.

Pe parcursul vizitei, elevii au avut ocazia să intre în contact direct cu munca de cercetare legumicolă. Au descoperit diferite tipuri de semințe – de la plante aromatice la varietăți diverse de dovleac și castravete, inclusiv luffa, cunoscută drept „buretele vegetal”. Specialiștii stațiunii le-au explicat pașii esențiali din ciclul de viață al unei plante: de la plantarea seminței în sol, îngrijirea culturilor, până la recoltarea și conservarea semințelor pentru generațiile viitoare.

Un moment aparte l-a constituit vizitarea serei verticale din incinta stațiunii. Elevii au fost vizibil impresionați de modul în care un număr mare de plante poate fi cultivat într-un spațiu restrâns, folosind soluții inovatoare și eficiente. Această experiență practică a deschis discuții despre utilizarea responsabilă a resurselor, adaptarea agriculturii la schimbările climatice și importanța inovației în producția alimentară.

Astfel de activități educaționale completează cunoștințele pe care copiii le dobândesc deja în familie și în comunitate, fiind crescuți în mediul rural, unde legătura cu agricultura este firească și profundă. Vizita a avut rolul de a valoriza aceste învățăminte locale și, totodată, de a deschide noi orizonturi, oferindu-le elevilor o perspectivă mai largă asupra agroecologiei,  un model care pune accent pe respectul pentru natură, biodiversitate, semințele țărănești și comunitățile locale.

Din partea Eco Ruralis au fost prezenți Marta Viscuț, Bogdan Suliman și Stela Zămoiu, vizita fiind coordonată de Marta Viscuț, care este totodată coordonatoarea Asociației Bucuria Pământului, organizație cu o vastă și valoroasă experiență în lucrul cu copiii din mediul rural din județul Buzău.

Eco Ruralis continuă să susțină educația agroecologică ca investiție pe termen lung în viitorul sistemului alimentar, încurajând implicarea tinerilor și cultivarea responsabilității față de pământ încă de la vârste fragede. Vizita de la SCDL Buzău a fost un exemplu viu de cum educația, cercetarea și comunitatea pot lucra împreună pentru un sistem alimentar mai echitabil și mai durabil. 🌱

Activitatea a fost organizată cu sprijinul Eco Ruralis, în cadrul proiectului „Rebooting the Food System: Youth Engagement for Agroecology and Due Diligence”, co-finanțat de Comisia Europeană.

Această activitate face parte din proiectul REBOOT – Rebooting the Food System: Youth Engagement for Agroecology and Due Diligence – co-finanțat de Uniunea Europeană. Proiectul este implementat în România de asociația Mai bine împreună cu asociația Eco Ruralis, printr-un mecanism de subfinanțare. Conținutul acestui material intră în responsabilitatea asociației Eco Ruralis și nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene.

Articolul Educație prin agroecologie: elevii din Bozioru au descoperit cercetarea legumicolă la Buzău apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Un nou sezon, o nouă șansă să învățăm mai multe despre principiile gradinii ecologice și cum să ne creștem singuri hrana sănătoasă. În special pentru începători, dar și pentru grădinari cu experiență medie sau care se află în tranziție de la agricultură intensivă sau convențională la agroecologie.

Vă invităm să vă înscrieți la un atelier pentru cei care caută motivație, inspirație, informații despre tehnici agroecologice, o comunitate cu valori asemănătoare cu respect pentru natură, care schimbă idei pentru grădina de la balcon, comunitară sau de la țară.
Vino alături de noi pentru a începe sezonul de gradinarit cu dreptul și la momentul oportun!

Când? Weekend-ul: 22 & 23 martie (7 ore/ zi, teorie + practica final deschis)
Unde? Buzău, Grădina ZoriZa
(denumire anterioară grădina socială Amurtel)
Adresa: DN10 126, Poienile, 127441, județul Buzău
https://maps.app.goo.gl/2YRzgvFEm6NmE3XQA
https://www.facebook.com/gradinazoriza

Ce este grădina agroecologica?

• Grădina agroecologica este un sistem de cultivare a plantelor care se bazează pe:
• Diversitate biologică: Cultivarea unei varietăți de plante pentru a sprijini un ecosistem sănătos, reducând astfel nevoia de pesticide și fertilizanți chimici.
• Cicluri naturale: Utilizarea ciclurilor naturale ale nutrienților și apei, cum ar fi compostarea și rotația culturilor, pentru a menține fertilitatea solului.
• Interacțiuni sinergice: Plantele sunt cultivate în moduri care să se sprijine reciproc, de exemplu, prin asocierea de culturi care pot respinge dăunătorii sau îmbunătăți creșterea reciprocă.
• Respectarea mediului: Practicile sunt adaptate pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului, inclusiv protejarea biodiversității locale și conservarea resurselor naturale.
• Durabilitate: Scopul este de a crea un sistem de grădinărit care să fie sustenabil pe termen lung, fără să epuizeze resursele solului sau să creeze dependență de inputuri externe.
• Grădinile agroecologice nu doar că produc alimente, dar contribuie și la conservarea mediului, la sănătatea comunităților și la reziliența față de schimbările climatice.

Ce include atelierul?
Atelierul include 2 zile pline de informații teoretice, pe care le vom pune în practică în spațiul grădinii ZoriZa.
Zilele vor fi împărțite în 3 ore de teorie și 3 ore de practică, cu o oră pauză (7 ore /zi).

Sâmbătă, 22 martie:
Sesiuni teoretice:
1. Gradina ecologică (principii generale)
2. ⁠Pregătirea grădinii pentru plantare/insamantare
Sesiuni practice și discuții libere:
3. Lucrări de primavara pentru pregătirea unui strat de legume
4. Insamantarea si plantarea straturilor

Duminică, 23 martie:
Sesiuni teoretice:
5. Înființarea culturilor
6. Semințe, răsaduri, întreținere, recoltare
Sesiune practice și discuții libere:
8. Insamantarea și pregatirea rasadurilor.
9. Plantarea corecta a arborilor și a plantelor perene.

Vom acoperi mai multe subiecte:

• principiile generale ale gradinaritului ecologic
• structurarea solului pentru însămânțare
• pregătirea și germina semințelor
• asocierea benefică intre plante
• atragerea faunei benefice
• întrebări & răspunsuri

Traineri:

• Camelia Ispas, absolventă a facultății de horticultură USAMV, își urmează dorința de studia îndeaproape viața plantelor si de a lucra in proiecte educaționale. A obținut Certificatul de Designer în permacultură în 2019 și de atunci lucrează la a aduce principiile permaculturii mai aproape de agricultura convențională. În prezent co creează un proiect de gospodarie regenerativă și permaculturala și urmează un master în legumicultura ecologică în cadrul USAMV București.
• Bogdan Suliman, grădinar pasionat certificat in permacultură, colecționar de semințe rare, membru în comitetul de coordonare al asociației Ecoruralis, inițiator a 2 grădini și al unui proiect de ecomunitate …vine sa ne ofere informații culese dintr-o experiență vastă de aplicare a principiilor de permacultura și agroecologie pe terenurile sale și cu o grădină de o diversitate impresionantă unde experimentează și inovează în continuare de peste 9 ani.

Detalii de organizare:
Taxă / persoană: 500 lei pentru 2 zile (sau 300 lei pentru 1 zi) și include:
– Organizare și conținut training
– 2 mese de prânz responsabile, cu o parte din legume din grădină, ceai, apă, gustări.

Link înscriere: https://forms.gle/uqyTPAZopDzC8PAeA

Ce să aduc?
Haine adecvate vremii, mănuși de lucru, cizme sau bocanci de lucru, recipient pentru apă, gustarea preferată, carnet de notițe, bucurie.

Cum ajung la grădina ZoriZa?
Pentru a ajunge la grădina Zoriza (Gradina sociala Amurtel, Poieni, jud. Buzău) se poate ajunge cu autobuz de la gara Filaret, București, tren de la Gara de Nord, sau oraș Buzău (coborâre la halta Gura Bâscei) sau cu mașina personală, pentru care putem intermedia comunicare pentru carsharing între participanții înscriși în formularul de mai sus.

Cazare în zonă:
– Casa Bucur Obor https://www.facebook.com/casabucuroborpanatau
– Valea Lupului https://www.valealupului.com/ro/
– Casa 4 anotimpuri https://www.booking.com/Share-MTHD1ip
– Pensiunea Dodo https://www.booking.com/Share-2EiGyV
Detalii: 0740231096, gabriela.iordan@gmail.com

–-
Cauza socială și non profit Grădina Zoriza:
Din 2010 până în 2023, grădina din satul Poieni, județul Buzău, administrată de Asociația de Ajutor AMURTEL, a produs mii de kilograme de legume în regim bio intensiv, contribuind la sănătatea celor 12 copii din centrul rezidențial Familia AMURTEL, dar și a clienților direcți.
Din 2024, cu ajutorul proiectului ȘCOALA DIN LIVADĂ și a comunității de grădinari pasionați de agricultură naturală, reușește să intre într-o nouă etapă, cea de creștere și producție a legumelor în sistem agroecologic. Grădina devine astfel un loc de co-creare a comunității voluntare pasionată pentru un stil de viață sănătos și responsabil față de natură.
Din 2025, pe lângă activitatea de bază de producere naturală a legumelor pentru copiii de la centrul Familia AMURTEL,, grădina găzduiește evenimente educaționale pentru comunitate: grădinărit, plantare, gătit, îngrijire, construire, învățare și relaxare.
Grădina Bio Amurtel primește un nou nume din partea comunității: Grădina ZoriZa.

Pentru mai multe informații despre activitățile și proiectele Asociației AMURTEL, vizitați site-ul: www.amurtel.ro și https://legume-eco.ro/ (în curs de relansare)

Articolul 22-23 martie – atelier lucrări de primăvară în grădini agroecologice, în Poieni – jud. Buzău apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Pornind de la experiența sa acumulată de-a lungul a nouă ani în care a aplicat principiile permaculturii pe propriile terenuri din Buzău, Bogdan a evidențiat în cadrul primului atelier importanța unei agriculturi sustenabile și auto-suficiente, unde intervenția umană este minimă, iar natura își urmează propriul ciclu.

Astfel, elevii au învățat despre modul în care plantele se pot asocia în culturi pentru a se proteja unele pe altele de dăunători, plantele care fixează azotul în sol, precum și cele mai mari consumatoarea de azot, plantele care alungă cârtițele sau care extrag sarea din sol, folosirea rațelor indiene pentru a scăpa de melci și atragerea liliecilor pentru a scăpa de dăunători. Dar și alte trucuri care transformă grădinăritul într-o activitate plăcută, productivă și atrăgătoare.

În cel de-al doilea atelier, elevilor li s-a prezentat proiectul Smart Household și au învățat despre ce înseamnă o casă pasivă și autonomă, o gospodărie inteligentă, importanța resurselor de energie regenerabile, importanța gestiunii apei, automatizarea locuințelor proprii cu scopul de a crea o gospodărie sustenabilă cu efort minim.

„Pe tot parcursul evenimentului am vorbit despre cele trei direcții etice ale permaculturii: grija pentru pământ, grija pentru omenire, precum și repartizarea etică și limitarea consumării resurselor”, spune Bogdan.

Aceste trei direcții etice se referă la îngrijirea sistemelor vii ca să poată supraviețui în continuare și să prolifereze, îngrijirea oamenilor ca să poată avea acces la toate resursele ce le sunt necesare pentru a trăi, respectiv la stabilirea unor limite pentru nevoile noastre prin care să pot fi obținute resurse în așa fel încât să putem sprijini cele două direcții anterioare.

La final, a fost prezentată o instalație de aeroponie pentru microplante, realizată de un grup de patru elevi ai Școlii Gimnaziale din Hărman, în colaborare cu Academia de Informatică Brașov, și automatizată de către elevii de la Clubul de inventică al Academiei. Instalația a rămas în cadrul școlii, pentru ca elevii să experimenteze creșterea microplantelor.

Atelierele s-au desfășurat mai apoi și la Colegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară „Țara Bârsei” din orașul Prejmer, județul Brașov. Au participat tot în jur de 50 de elevi, însă de data aceasta din clasa a IX-a și a X-a.

Un grup de patru elevi ai Colegiului au prezentat o instalație proprie similară celei realizate de elevii Școlii Gimnaziale Hărman, care a rămas de asemenea în cadrul școlii. Scopul pe termen mediu/lung al acestor instalații realizate de elevi este integrarea acestei activități într-un proiect Erasmus+.

De asemenea, o profesoară a Colegiului și-a manifestat interesul pentru organizarea unei vizite de studiu la Buzău, pentru ca elevii să poată vedea „pe viu” organizarea unei grădini pe principiile permaculturii.

Aceste ateliere au făcut parte din cadrul proiectului Smart Household finanțat prin programul Științescu Hub 3.0 de către Fundația Comunitară Brașov și implementat de către Academia de Informatică Brașov.

Articolul Elevii din Hărman și Prejmer învață în timpul „Școlii Altfel” despre Permacultură apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Planul prevede un sprijin în valoare de 15,83 miliarde de euro, distribuit astfel: Pilonul I – instrumente de sprijin susținute prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) – plățile directe, și măsuri pentru susținerea pieței, și Pilonul II – instrumente pentru politica de dezvoltare rurală finanțate din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR). Fondurile vor fi distribuite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) pentru Pilonul I, și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) pentru Pilonul II. Astfel, aproximativ 38% din bugetul prevăzut este alocat investițiilor în agricultură și dezvoltare rurală (spre exemplu eco-scheme), 61% constituie subvențiile pentru fermieri, în timp ce aproape 1% este prevăzut pentru măsuri privind piața.

În cursul lunii decembrie s-a aprobat la nivel național cadrul general de implementare măsurilor pentru  dezvoltare rurale din PNS 2023-2027 (Pilonul II). Intenția MADR este de a avea cadrul legal necesar pentru implementarea măsurilor din Plan, și deci începerea distribuției de fonduri, cât mai curând. 

Pentru perioada 2023 – 2027, PNS-ul are ca obiective îmbunătățirea rezultatelor și creșterea performanței agriculturii românești,  o agricultură mai prietenoasă cu mediul, atenția sporită acordată bunăstarii animalelor, reguli detaliate și flexibile de selecție a beneficiarilor, lărgirea sectoarelor finanțate prin PNS (incluzând bunăstarea la taurine, irigații în sisteme locale, investiții în perdele de protecție), și finanțarea sectoarelor fundamentale ca irigațiile, depozitarea și procesarea produselor.

Conform prezentării PNS din cadrul evenimentelor organizate de MADR pentru diseminarea de informații: „PNS are obiective clare pentru dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare și a satului românesc”. Astfel, profitabilitatea generală a sectorului agricol din România este una scăzută, ceea ce se reflectă în veniturile scăzute ale agricultorilor în comparație cu alte domenii economice. Creșterea rentabilității fermelor, a orientării către piață și încurajarea generațiilor tinere să se dedice activităților agricole sunt provocări care trebuie abordate pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicata, și pentru a îmbunătăți mijloacele de trai ale țăranilor și fermierilor din România.

Pilonul I

Pilonul I prevede o sumă de 9,78 miliarde euro destinată plăților directe, precum și suma de 151 milioane euro destinată măsurilor de susținere a pieței (intervenții sectoriale), care vor fi distribuite de către APIA.

Pentru a crește nivelul veniturilor și al producției agricole, aproape 1,5 miliarde de euro vor fi utilizate pentru sprijinul legat de producția de produse specifice plătite pe hectar sau pe cap de animal (sprijin cuplat pe venit). Pentru o redistribuire mai echitabilă a sprijinului financiar, aproape 1 miliard de euro din pachetul de plăți directe va fi alocat exploatațiilor agricole mici și mijlocii cu mai puțin de 50 ha.

Un alt instrument important este subvenția gestionată de APIA – Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS), una dintre noile subvenții pe hectar de care vor beneficia fermierii români începând cu anul 2023, odată cu noua Politică Agricolă Comună. Acest sprijin înlocuiește actuala schemă de plată unică pe suprafață (SAPS). Astfel, subvenția este destinată fermelor între 1 hectar și 50 de hectare,  care reprezintă majoritatea fermelor din România. În total, suprafață planificată pentru care se acordă sprijinul pentru perioada 2023-2027 este de 3.748.473 ha, fiind vorba de 10% din plafonul de plăți directe, adică 978.69 milioane euro.  

Condițiile prevăzute pentru acordarea acestui sprijin sunt să se exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul serelor, solariilor, viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. Pentru legumele cultivate în sere și solarii, care beneficiază de sprijin cuplat, suprafața minimă a exploatației este de 0,3 ha, iar suprafața minimă a parcelei este de 0,03 ha. Ȋn cazul pajiștilor, trebuie să se asigure o încărcătură de animale de minimum 0,3 UVM/ha (Unitate Vită Mare) sau să efectueze cel puțin o cosire anuală. Suma anuală anual prevăzut crește de la 50,61 euro/ ha în 2023 până la 54,16 euro/ ha în 2027.

În cadrul sprijinului cuplat destinat sectorului vegetal sunt prevăzute 12 intervenții pentru: soia, lucernă, leguminoase pentru industrializare (mazăre de grădina, fasole boabe și fasole păstăi), cânepă, orez, sămânță de cartof, hamei, sfeclă de zahăr, legume cultivate în câmp pentru consum în stare proaspătă sau destinate industrializării (tomate, castraveți, ardei, vinete) și legume cultivate în sere și solarii (tomate, castraveți, ardei, vinete, varză), precum și fructe (prune, mere, cireșe, vișine, caise, și piersicii) și seminte pentru plante furajere. 

În zootehnie, sprijinul cuplat va acoperi vacile de lapte, taurinele pentru carne, bivolițele de lapte, ovine/caprine precum și viermii de mătase, sumele alocate pentru cei 4 ani fiind:

PNS prevede intervenții în sectorul apicol, finanțate în proporție de  50% de către UE (30,4 milioane euro), cu un budget total de 60,8 milioane euro. Intervențiile au în vedere combaterea agresorilor și a bolilor specific stupilor, în special a varoozei, raționalizarea transhumanței/stupăritului pastoral și acțiuni pentru îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări pe piață.

Pilonul II

Suma totală prevăzută pentru Pilonul II este de 5,87 miliarde euro, proveniți atât de la FEADR cât și de la Bugetul de stat, distribuiți de către AFIR.

Pentru a crește competitivitatea sectorului agricol, planul va aloca 1,1 miliarde euro pentru investiții în ferme și unități de prelucrare. Aceste investiții au ca scop îmbunătățirea orientării fermierilor către piață și creșterea valorii adăugatea produselor agricole prin investiții în tehnologii noi și în energie regenerabilă, pentru a susține creșterea profitului agricultorilor.

De suma totală de 663 de milioane euro vor beneficia zonele afectate de constrângeri naturale, cum ar fi zonele montane sau regiunile afectate de secetă sau eroziune, în special în sudul și estul României.

Tineri fermieri

România se așteaptă să sprijine prin intermediul noului PNS peste 36 000 de tineri fermieri cu o combinație de instalații de sprijinire a zonelor rurale (250 de milioane de euro) și sprijin complementar pentru venituri (67 de milioane de euro). În plus, aproape 170 de milioane de euro sunt rezervate pentru investiții care sprijină dezvoltarea afacerilor tinerilor fermieri. Sprijinul complementar pentru venituri se alocă pe lângă sprijinul pe suprafață, sumă suplimentară de 67 de milioane de euro fiind redistribuită către tinerii fermieri până în 40 ani cu formare sau experiență domeniu agricol. Acest lucru va contribui la promovarea reînnoirii generațiilor și la protejarea viitorului producției agricole. Ajutorul este complementar cu alte tipuri de sprijin plătite tinerilor fermieri și va avea un cuantum defalcate pe ani de: 

Măsuri de susținere a agriculturii prietenoase cu mediul

Pe partea de sustenabilitate și practici agricole ecologice, PNS 2023-2027 prevede alocarea a aproximativ 29% din pachetul de plăți directe pentru eco-scheme (Pilonul I), care reprezintă stimulente pentru fermierii care depășesc cerințele legale sau practicile recomandate în ceea ce privește clima și mediul. Un sprijin semnificativ (41 % din bugetul Pilonului II pentru dezvoltare rurală) va fi, de asemenea, utilizat pentru a încuraja practicile ecologice în zonele cu o valoare naturală ridicată, de exemplu, zonele care sunt importante pentru viața păsărilor și a fluturilor. Se așteaptă ca fermierii să aplice aceste practice, anual, pe 611 000 de hectare de teren.

Un sprijin de aproximativ 1,64 miliarde de euro va fi acordat fermierilor care doresc să pună în aplicare practici agricole prietenoase cu mediul. Printre acestea se numără asigurarea faptului că cel puțin 5% din suprafață să conțină elemente de conservare a biodiversității și de peisajului (terenuri necultivate, pâlcuri de copaci, movile), diversificarea culturilor sau protejarea solului prin lucrări minime ale solului.

480 de milioane de euro vor fi disponibili pentru fermele mici (până la 10 hectare) pentru a motiva fermierii să adopte practici care vizează o agricultură durabilă, pentru a preveni degradarea solului și a îmbunătăți biodiversitatea. Pentru practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul în fermele mici (gospodării tradiționale) ajutorul prevăzut pentru 2023 este de 76,0 euro/ha.

Ajutorul în caz de pierdere a producției agricole

O măsură importantă prevăzută de PNS pentru perioada 2023-2027 este Instrumentul de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole, pentru care este alocată suma 391,4 milioane euro. Instrumentul va fi transpus într-o lege care va reglementa înființarea Comitetului de Gestionare a Riscului și a Fondului de risc din agricultură. Astfel, PNS prevede două forme de sprijin, respectiv 24,1 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor pentru subvenționarea primelor de asigurare și 367,3 milioane euro ca sprijin acordat fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole ca urmare a fenomenelor climatice nefavorabile. 

Informare și acces la fonduri

MADR a demarat deja o campanie de informare denumită “Caravana Cunoașterii”, destinată însă mai ales instituțiilor și altor parteneri din societatea civilă. Puteți găsi atașat prezentarea distribuită în cadrul acestor evenimente. 

Eco Ruralis încurajează toți membrii să se informeze cu privile la plățile directe și alte forme de sprijin la care ar putea avea acces datorită acestui PNS în perioada 2023-2027. Ținând cont că gospodăriile țărănești și micii fermieri, mai ales cei care practică agroecologia țărănească, sunt cei mai vulnerabili atât la problemele de mediu cât și la a fi marginalizați pe piața agricolă, considerăm că este important ca ei să aibă acces la cât mai multe instrumente de sprijin. Accesarea acestor fonduri de către țărani și mici producători este esențială pentru a păstra producția agricolă țărănească, prietenoasă cu mediul și pentru a asigura hrană suficientă, diversă și de calitate ridicată.

Asociația Eco Ruralis va continua să se informeze cu privire la condițiile de acces la diferitele surse de finanțare cuprinse în PNS. Această informația va fi mai apoi distribuită într-o serie de articole tematice pe această pagină. Vă urăm mult succes în accesarea fondurilor prevăzute în PNS!

Prezentare MADR a Planului Național Strategic pentru Agricultură 2023-2027

Articolul Planul Național Strategic 2023-2027 – informații generale apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Al treilea webinar din seria Agroecologie la firul ierbii va avea loc miercuri, 18 ianuarie de la ora 17:00, și va avea ca temă “Sustenabilitatea energetică: sustenabilitate termică, sustenabilitatea energiei electrice și sustenabilitatea transportului”. Webinarul va avea o durată de 1 oră și jumătate.

Webinarul va avea loc pe platforma ZOOM. Puteți intra automat de pe telefon sau calculator, accesând următorul link:

https://us02web.zoom.us/j/84567766789?pwd=MEdudGdid3A1aTE4eDFSaUVMRHVlUT09

Acest webinar îl va avea ca expert invitat pe Dragoș Iordănescu din Secuieni, județul Neamț, inginer electromecanic șef laborator uscat și condiționat semințe din cadrul Stațiunii de cercetare și dezvoltare agricolă din aceeși localitate. Dragoș a absolvit Academia Tehnică Militară din București, specializarea inginerie aerospațială, dar și-a finalizat de asemenea studiile pentru calificarea profesională de Tehnician nutritionist și Terapeut în terapii complementare. În momentul de față este doctorand la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, unde cercetează influența undelor ultrasonice în procesele de uscare și condiționare a semințelor agricole. Proiectele lui Dragoș constau într-un un blog dedicat stilului de viață natural (sanatatefaradoctor.ro), un magazin online pentru comercializarea produselor locale cât și a semințelor de legume non-hibrid (ecogospodaria.ro), precum și o fermă de 7 ha și o grădină organică de semi-subzistență.

Formatul webinariilor este unul interactiv, veți avea posibilitatea să aflați informații noi care provin din practici aplicate de membrii Eco Ruralis și totodată să puneți întrebări sau să împărtășiți experiențele proprii.

***

Agroecologia țărănească aduce soluții pentru principalele probleme de mediu, sociale, economice și politice cu care ne confruntăm în prezent. Ea este o practică vie – un mod de viață și totodată o știință și o mișcare socio-politică prin care oamenii din mediul rural își revendică drepturile. Deja de veacuri s-a dovedit a fi cea mai echitabilă și sustenabilă modalitate de a susține viața (oamenilor) pe Pământ. Ea contribuie astfel la crearea unor societăți echilibrate, care își duc traiul într-o lume sănătoasă. Agroecologia țărănească nu se limitează la agricultură, ci are ca aspirație transformarea societății noastre într-una clădită pe drepturi, obiceiuri și legi care recunosc drepturile agricultorilor și ale comunităților rurale. Pentru mai multe informații despre Agroecologie vizitați https://www.ecoruralis.ro/programe/agroecologie/.

Eco Ruralis este o asociație de țărănci și țărani, care funcționează la nivel național, având peste 17000 de membri în toate județele țării. Asociația a fost înființată în anul 2009 și reprezintă interesele și drepturile țăranilor, micilor producători și persoanelor care lucrează în mediul rural în România – www.ecoruralis.ro.

Articolul Webinar despre sustenabilitatea energetică cu Dragoș Iordănescu apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Prima ediție din noua serie a webinariilor de practici ecologice organizate Eco Ruralis a avut loc miercuri, 19 octombrie, în format online. Invitatul a fost Alex Jurj, din satul Șardu, județul Cluj, care a dialogat cu Bogdan Suliman, membru al comitetului de coordonare al Eco Ruralis și persoanele participante. Alex este absolvent al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj Napoca și are o experiență de câțiva ani în permacultură și construcții naturale. El și-a construit propria casă din materiale naturale și are o gospodărie de 7 hectare, unde aplică permacultura pentru creșterea legumelor, culege si cultivå ciuperci și plante medicinale, crește animale și gestionează o pășune agroecologică. Înregistrarea integrală a webinarului poate fi urmărită aici sau ascultată aici:

.

Construcții naturale – o experiență bazată pe tradiții, un fenomen în continuă evoluție

Alex Jurj că lucrează cu materiale naturale care se regăsesc în proporție de peste 90% în construcțiile de la gospodăria lui, casa, pivnița, toaleta și celelalte. Locuind într-o zonă deluroasă din Transilvania, reușește să obțină majoritatea materialelor de pe propriul lui teren, care include o pădure, fiind bogat în straturi diferite de nisip și lut. Obținerea materialelor din surse locale și naturale reduce semnificativ costurile construcțiilor, ceea ce este un motiv în plus spre a ne orienta spre construcții naturale în contextul actual de criză economică. Alex a estimat investiția lui în bani necesară la construcția casei la 200-300 de euro, plus materialele pe care le-a obținut gratuit de pe terenul său, de la săteni sau reciclând. O altă investiție semnificativă a fost timpul și munca lui, construind casa din materiale naturale în principal singur, ocazional cu ajutor din partea prietenilor sau a voluntarilor. Videoclipul făcut de Alex care prezintă construcția casei din saci de pământ se poate viziona aici.

În construcțiile naturale, materialele sunt uneori surprizător de ușor de procurat, dacă ne adaptăm construcțiile la regiunea în care locuim. Enumerăm câteva din materialele de bază cum sunt lemnul, în special esența tare (salcâmul), cobul (amestecul de lut, paie și nisip), lâna, cânepa-beton (cărămizi din cânepa, nisip și carbonatul de calciu), bălegarul de cal. Lâna este un excelent material pentru izolație, mai ales dacă e integrată în pereți peste plasă și izolată cu folie tip EPDM (de iaz, de exemplu) și tencuită cu lut.  Lâna netratată conține lanolină, astfel ea este un bun izolator termic și fonic, iar lanolina va ține la distanță atât șoarecii cât și moliile. Dacă este spălată sau tratată cu compuși chimici îți pierde proprietățile de a respinge musafirii nepoftiți. Se pot folosi în mod inovativ materiale reciclate. Se pot integra, de exemplu, în pereții caselor sticle reciclate sau materiale din sticlă,  pentru a oferi luminozitate în interior. Ca principiu, este important să lucrăm progresiv pe baza unui plan, să știm ce resurse avem la îndemână, iar primul pas să fie o construcție mică ce poate fi finalizată rapid. În acest fel dobândim experiență și satisfacție, iar apoi putem evolua spre construcții mai mari și durabile. Din perspectiva naturii și a sustenabilității, ce e mic este și frumos!

Încălzirea este un element foarte important la casă în general, și cu atât mai mult din perspectiva crizei energetice. Pentru a păstra căldura în construcțiile naturale este importantă o bună izolație, lutul fiind optim pentru înmagazinat căldură, cu atât mai mult dacă i se sporește suprafața prin construirea unui pat (vatră de lut/lejancă). Din experiența lui Alex, soba rachetă cu masă termică este cea mai eficace sursă de căldură, fiind de 10 ori mai eficientă decât o sobă convențională. De asemenea, compostul folosit ca sursa de încălzire, sau biogazul, sunt o alternativă excelentă la arderile de lemn sau combustibil fosili și pot fi folosite în combinație cu sobele. În acest videoclip Alex detaliază procesul de montare al sobei rachetă cu masă termică.

Este important de reamintit că practicile de construcții naturale au o istorie lungă în lume. În România există încă persoane care au experiență în construirea de case țărănești din materiale naturale. Noile tehnici de azi, care sunt în continuă evoluție, se folosesc de numeroase tehnici din trecut, cum sunt  folosirea  paiantei și a chirpichiului, a lutului, paielor și bălegarului de cal în construirea caselor tradiționale.

Metoda pe care o folosește Alex pentru întreținerea construcțiilor din materiale naturale este să tencuiască peste cob cu un amestec de nisip, cenușă, și var, sau cu ulei de in. Procedeul este unul rapid, iar uleiul de in oferă și un avantaj în consolidarea stratului de finisaj și nu se ia la contact. Inclusiv pe podeaua din cob cu inele de lemn se poate da cu ulei de in.

Importanța și rolul rețelelor de socializare – comunicare de la firul ierbii

Alex s-a orientat spre rețelele de socializare pentru a-și promova proiectul și a observat că tot mai mulți tineri sunt interesați de construcțiile naturale și alternativele sustenabile. Ei au deja unele noțiuni și află despre gospodăria sustenabilă a lui Alex tocmai căutând pe internet informații despre temele lor de interes. În plus, vitia în gospodăria sustenabilă le oferă oportunitatea să testeze în practică tehnici de construcție naturală și stilul de viață. În felul acesta Alex își asigură și forță de muncă adițională prin contribuțiile voluntarilor care îl vizitează. Fiind prezent pe rețelele de socializare, el reușește și să își suplimenteze venitul.

Telefonul cu acces la internet și calculatorul sunt instrumente care conectează oamenii, mai ales când începem astfel de proiecte. Documentarea lucrărilor noastre, fie că e vorba despre o filmare sau un material audio sau scris, ne ajută pe noi înșine să ne corectăm greșelile. Documentarea este utilă și pentru a transmite mai departe cunoștintele pe care le-am dobândit altor persoane interesate. Canalele de comuncare pe care Alex le folosește cel mai frecvent cu succes sunt TikTok, Youtube, Instagram și Facebook. În cuvintele lui Alex, „rețele de socializare sunt ca un topor – poți să le folosești și bine și rău”.

Folosirea materialelor naturale în construcții nu exclude folosirea de tehnologie modernă, fie ea mecanizată – ca unelte aparate electrice, excavatoare și altele, fie digitală – ca rețelele de socializare. Ambele ne pot ușura și eficientiza munca, mai ales când există o lipsă acută a forței de muncă în mediul rural. Ideea de bază ar fi recuperarea tehnicilor țărănești bazate pe materiale naturale și locale – deci ecologice, adaptate și/sau complementate de noi tehnici, și folosirea tuturor uneltelor moderne disponibile – inclusiv a celor informatice – pentru a ne dezvolta proiectele ce implică construcții durabile, prietenoase cu mediul și plăcute pentru locuit.

Îl puteți urmăriți pe Alex Jurj pe rețelele de socializare aici:

Instagram: https://www.instagram.com/jurjalex88/

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=100008925281013

Youtube: https://www.youtube.com/c/AlexJurj

Tiktok: https://www.tiktok.com/@jurj.alex

Articolul Agroecologie și construcții de case naturale apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

“Permacultura este o abordare de proiectare a sistemelor  socio-ecologice dezvoltată de Bill Mollison și David Holmgren și înseamnă “agricultură permanentă”.

Conceptul cuprinde, totuși, aspecte mult mai ample decât agricultura și producția de alimente. Permacultura se referă și la alte nevoi umane materiale și nemateriale (Ferguson &Lovell, 2014), dar în contextul producției de alimente, ea permite conceperea unui sistem care, prin complexitatea sa, abordează o serie de aspecte: de mediu, sociale și economice.

Abordarea permaculturii oferă mult mai multe  instrumente pentru sustenabilitatea convențională. Ea ne permite nu doar să protejăm ceea ce avem, ci  să restabilim terenul și să creăm condiții favorabile pentru procesele regenerative în societatea în care trăim (Sonetti et al, 2019). Temele-cheie ale sustenabilității regenerative includ eficiența energetică, apa, solul  terenul forestier și alte resurse naturale, cât  și bunăstarea, educația, echitatea socială.

Permacultura ne inspiră să dezvoltăm rețele alimentare similare celor existente în natură, unde totul este conectat, se sprijină reciproc și generează abundență, permițând organismelor și ecosistemelor să se dezvolte. Rețelele alimentare din natură sunt complexe deoarece fiecare organism face parte din mai multe lanțuri alimentare (căile prin care se deplasează nutrienții).

Un stejar, de exemplu, îndeplinește o serie de funcții importante în cadrul rețelei trofice: produce  ghinde, unele dintre ele  se vor răspândi pe o anumită arie, vor germina și vor deveni copaci, în timp ce multe altele vor fi hrană pentru veverițe, mistreți și alte animale; toamna frunzele sale vor cădea la pământ și vor acoperi solul, creând o manta umedă, favorizând astfel dezvoltarea ciupercilor și a viermilor de pământ, în timp ce restul frunzelor vor fi descompuse în nutrienți, hrănind microfauna bogată a solului. Acestea sunt doar câteva dintre funcțiile pe care un stejar le poate îndeplini în diferite lanțuri alimentare. Există multe alte exemple – toate susținând funcționarea ecosistemului în ansamblu. Dacă, prin urmare, intervine un dezechilibru, ecosistemul își creează propriile mecanisme pentru a se autoregla.

Un aspect important al funcționării rețelelor alimentare este proximitatea. Proximitatea face ca organismele să fie în interacțiune permanentă cu mediul lor, menținând un echilibru delicat care permite ecosistemului să se dezvolte.

Pe măsură ce oamenii au început să se mute în zona urbană, multe dintre aceste legături au fost rupte. Orașele foarte dense, spre deosebire de sate, nu permit locuitorilor săi să dispună de suprafețe mari de teren pe care să cultive hrana. Prin urmare, producția a rămas în zona rurală iar lanțurile alimentare au devenit extrem de lungi și supuse unor bariere birocratice. Dacă în zorii urbanizării piețele din orașe ar mai fi făcut legătura între oamenii din mediul rural (țărani) și locuitorii orașelor, treptat acestea au fost abandonate în favoarea supermarketurilor […].

În timp ce cumpărarea alimentelor direct de la producători și sprijinirea acestora este esențială pentru dezvoltarea rețelelor alimentare locale, o altă măsură – utilizarea spațiilor verzi din zona urbană, sau  grădinăritul urban, are un potențial uriaș.

Astăzi, cultivarea alimentelor în oraș devine nu doar o tendință, ci o necesitate. Orașele doresc să își sporească autonomia alimentară și să atingă alte obiective de dezvoltare durabilă (schimbările climatice) (4). Pădurile comestibile (inclusiv în zona urbană) au câștigat popularitate în unele țări europene. De asemenea, în alte state cum ar fi Franța, toate clădirile noi trebuie să aibă un anumit procent de acoperiș revegetat, care include grădini de legume.”

Articolul Permacultura ca soluție pentru a dezvolta rețele alimentare urbane regenerative apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Și-au manifestat susținerea participând la întâlnirea Grupului de lucru și aliați și colaboratori de încredere din societatea civilă, precum Grădina Moldovei din Republica Moldova, Banca de Resurse Genetice Vegetale “Mihai Cristea” din Suceava și grupul Semințe cu Suflet.

Prima zi a început cu prezentarea participantelor și a participanților, tema discuțiilor fiind legată de distribuția anuală de semințe Eco Ruralis, strategia privind reînnoirea colecțiilor de semințe ale asociației și organizarea generală a Grupului de lucru. În cuvântul de bun-venit din partea asociației, Ramona Duminicioiu, membră a Comitetului de coordonare și responsabilă pentru organizarea grupului de lucru pentru Dreptul la semințe, a subliniat chestiunea grijii între membrii și importanța asociației ca rețea de ajutor reciproc pentru țăranii membrii, cu precădere în contextul provocărilor cu care ne confruntăm în acest moment. Mai mulți membrii au remarcat că situația actuală complicată a readus în prim-plan capacitatea țăranilor de a găsi soluții privind producția de hrană, impulsionând în același timp reluarea discuției privind semințele țărănești.

După prezentarea raportului distribuției de semințe din anul curent s-au discutat câteva aspecte referitoare la distribuția din 2023. S-a subliniat ideea că semințele distribuite de Eco Ruralis nu reprezintă doar material genetic variat, sănătos și adaptat condițiilor locale, ci au și o importantă seminificație culturală. Pe parcusul întâlnirii a avut loc un însuflețit schimb de semințe, participanții povestind diverse anecdote și experiențe cu plantele și semințele pe care le-au adus.

În a doua parte a zilei, în contextul alianțelor regionale între țărani salvatori de semințe, a avut loc o discuție vizavi de activitatea curentă a Grădinei Moldovei. Misiunea asociației este, pe de o parte, promovarea agroecologiei și a permaculturii (dintr-o perspectivă de regenerare a naturii și a hranei), iar pe de alta păstrarea și reproducerea de semințe țărănești. Un demers legislativ actual și foarte relevant al asociației de peste Prut este acela de a contesta constituționalitatea articolului de lege care limitează dreptul la producerea și comercializarea de semințe țărănești, pornind de la principiu că dreptul la hrană – specificat explicit în Constituția Republicii Moldova – include neapărat și neechivoc dreptul la semințe și reproducerea lor.

La fel ca anul trecut, a doua zi a întâlnirii a fost dedicată vizitelor pe teren, respectiv la casa de semințe din Dâmbroca și în grădina familiei Zămoiu, precum și la casa de semințe (în construcție) din Vadu Pașii și în grădinile de permacultură îngrijite de Bogdan Suliman. Ne-a bucurat entuziasmul celor prezenți în a face schimb de bune practici de agricultură țărănească și salvare de semințe, precum și disponibilitatea de a împărtăși experiențele proprii și de a acumula cunoștințe noi. În timpul discuțiilor din cele două zile s-a remarcat interesul reînnoit al membrilor Grupului de lucru pentru dreptul la semințe pentru agroecologie, mulți participanți manifestând dorința de a fi incluși în Grupul de lucru pentru agroecologie.

Vizita la Vulcanii noroioși a fost o ocazie de a continua socializarea liberă, de a ne cunoaște mai bine și de a crea noi amintiri comune. În plus, a fost o experiență de agroturism local și am observat flora locală și endemică. Credem că aceste momente sunt importante pentru a întări legăturile dintre membrii, și a susține dezvoltarea comunității din cadrul asociației.

În urma acestui eveniment, Ramona Duminicioiu a fost invitată la Radio Antena Satelor în data de 7 septembrie. În cadrul interviului, ea a împărtășit poziția asociației vizavi de semințele țărănești și a vorbit despre întâlnirea Grupului de lucru pe semințe. Emisiunea se poate asculta integral aici. Antena Satelor a publicat și un material scris în urma acestui interviu, intitulat „Semințele tradiționale și țărănești, mai mult decât o marfă„.

Mulțumim gazdelor noastre neobosite – familiei Zămoiu, țărăncilor care au gătit pentru noi în Dâmbroca, și nu în ultimul rând lui Bogdan Suliman și bunicilor lui!

Datorită muncii noastre colective, semințele țărănești, agrobiodiversitatea și dreptul țăranilor și țărăncilor la semințe au viitor. Împreună pentru Dreptul țăranilor la semințe!

Galeria foto este disponibilă aici.

Materiale care au fost pregătite pentru participanții la întâlnire:

• Agenda evenimentului
• Catalogul distribuției de semințe Eco Ruralis 2022
• Declarația ONU privind drepturile țăranilor și a altor persoane care lucrează în mediul rural
• Tehnologiile viitorului și suveranitatea alimentară
• Legislația pe tema semințelor în Europa și Asia Centrală
• Integrarea drepturilor țăranilor la semințe în legislația europeană

Articolul Întâlnirea Grupului de lucru pentru Dreptul la semințe 2022 apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

WWOOF România a lansat noul website, care este parte integrantă a platformei internaționale WWOOF! Aceasta va conecta și mai mulți voluntari din întreaga lume cu gospodăriile gazdă din România. Website-ul este prietenos și are elemente noi care vă ajută să filtrați căutările pentru a găsi gospodăria ideală. Deocamdată website-ul este în limba engleză dar lucrăm la versiunea în limba română pentru a o lansa și pe aceasta în curând.

Fie ca în vara anului 2022 să crească numărul schimburilor culturale și practice la gospodăriile țărănești și să avem tot mai mulți grijă de pământul pe care îl iubim cu toții.

WWOOF România – www.wwoof.ro

WWOOF Internațional – www.wwoof.net

***

Eco Ruralis Association coordinates the volunteer program at farms – WWOOF Romania. WWOOF is also an international program that is present in over 100 countries.

WWOOF Romania has launched the new website, which is an integral part of the international WWOOF platform! It will connect even more volunteers from around the world with farm host in Romania. The website is friendly and has new features that help you filter your searches to find the ideal farm. For now, the website is in English, but we are working on the Romanian version to launch it soon.

May the number of cultural and practical exchanges on farms increase in the summer of 2022 and may we take more and more care of the land we all love.

WWOOF Romania – www.wwoof.ro

WWOOF International – www.wwoof.net

Articolul Eco Ruralis lanseaza noul website pentru voluntariat la gospodării apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.

Preferi să asculți interviuri în timp ce ești în grădină sau cu animalele pe câmp? Apasă aici pentru a asculta înregistrarea integrală a interviului cu Cristi Cinteză: 

Salutare, Cristi! Mă bucur să te avem alături la acest al doilea interviu dintr-o serie mai lungă, prin care ne propunem să povestim cu membri Eco Ruralis despre agroecologie țărănească, în general și despre munca și inițiativele lor în diverse colțuri ale țării.

Salut! Și eu mă bucur că ne-ați invitat și abia aștept să vă prezint ce facem noi aici la Matca Văianu.

Cum ești în perioada asta? Ultima dată când am vorbit, făcusei deja nenumărate drumuri la cules de ciuperci și erai foarte mulțumit.

Suntem bine, cu ciupercuțele am lăsat-o mai moale acum pentru că nu a mai plouat de vreo două săptămâni și sunt pe terminate. A fost o recoltă bună de ciuperci și au avut și un preț bun, ceea ce ne-a adus un venit suplimentar. Încercăm să îmbinăm și producția de legume și fructe, dar profităm și de plantele din flora spontană, așa că ciupercile sunt un plus la activitatea noastră.

Te întreb pentru început, care a fost parcursul tău și al familiei de v-ați stabilit în comuna Ciuperceni, jud. Gorj? În Eco Ruralis, un număr în creștere de membri ai asociației sunt tineri care s-au mutat din oraș la sat și au început o viață de țăran, de producători de hrană. Cum a fost pentru voi?

A fost lung drumul, să știi. De loc suntem din Târgu Jiu, am copilărit amândoi în oraș, vacanțele ni le petreceam la bunici, odată ce am terminat facultatea am căutat și noi un job și a trebuit să ne mutăm la Timișoara. Am locuit acolo 10 ani, dar gândul nostru după primul sau al doilea an după ce ne-am mutat acolo a fost să ne găsim un loc al nostru la sat, oriunde ar fi fost el. Am încercat și în Caraș Severin să ne cumpărăm o casă, am încercat și prin Hunedoara, dar cumva cred că suntem legați de Oltenia, de arhitectura caselor, de specificul locului și ne-ar fi fost greu să ne învățam cu alte zone și cu alți oameni.

Și am reînceput căutările la noi în Gorj, în 2018, cred și iată-ne aici.

Ați avut anumite criterii în minte pentru locul potrivit vouă în care să vă mutați?

Da, și multe aspecte care erau cumva importante le-am descoperit pe parcurs. Locuind în Caraș Severin undeva pe un deal, într-o vară ne-a secat fântâna și ne-am dat seama că avem nevoie de o sursă de apă constantă. Așa am decis că locul unde vrem să locuim trebuie să aibă o fântână cu apă de suprafață în permanență, un izvor sau un pârâiaș prin apropiere, ceea ce am și găsit aici. Ne plac foarte mult casele vechi, eu am copilărit la bunicii de pe cale paternă într-o casă de lemn ca la Muzeul Satului și căutam o casă nerenovată pentru că e cam greu acum să o găseșți și am găsit-o și pe ea aici. Căutam un sol fertil și un microclimat favorabil legumiculturii și pomiculturii, ceea ce am găsit aici. Când am venit în 2018 (în Văianu) și am văzut grădinile oamenilor de la matcă, erau o explozie de legume. Eu stând la socrul meu un an de zile, un vechi islaz transformat în parcele, era un pământ greu. Azi era foarte ud, mâine era uscat, a fost destul de greu cu grădina acolo. Și să fie retras (terenul), dar totuși accesibil, să avem acces la pădure și la oraș. Și toate astea le-am găsit aici nu departe de oraș, la 30 km de Târgu Jiu.

Eu văd util și am mai întâlnit sfatul ăsta în ceva cărți, să locuiesți un an acolo, să închiriezi locul în care vrei să te muți, stai o vreme acolo să vezi ‘eu sunt pregătit?’, ‘am tot ce îmi trebuie să îmi desfășor activitatea și să îmi pun în practică planurile?’.

Să te muți direct mi se pare riscant ori știi foarte bine ce vrei.

Cu ce ați început când v-ați găsit acolo, cu casa și terenul cumpărate? Ați avut sprijin să demarați lucrările necesare, fiind și mai aproape de familie?

Sprijin nu am avut pentru că ai mei sunt destul de în vârstă, au și ei o proprietate de care au grijă, în direcția opusă, la vreo 100 km de noi. Socrul meu are și el destul de multe de făcut la el acasă și am pornit de unii singuri. Am stat la socri și eu făceam naveta zilnic, undeva la 10 km și m-am ocupat de curățat grădina. Nemailocuind nimeni acolo de 7-8 ani, era semi împădurită, era o minijunglă de vie înrădăcinată, de caprifoi și pomi crescuți. Mi-a luat cred câteva luni bune doar să curăț grădina, apoi să fac gardurile. Focusul nostru a fost în primul rând să producem hrană pentru noi și de aceea ne-am focusat în primul rând pe grădină. Am plantat foarte mulți pomi și arbuști pentru că suntem mari consumatori de fructe și în plan secund, am lăsat casa și amenajările. Am făcut minimul necesar, am văruit, am curățat, am făcut instalația de apă, am mai instalat o sobă, am făcut un horn, am reparat un acoperiș, dar nu am intrat în a renova casa, momentan.

Ne-am mutat în iunie anul trecut (2020).

Ați avut experiență anterioară de grădinărit sau cum a fost să te apuci de asta?

Și eu, și soția am crescut în oraș, dar vacanțele le petreceam la bunici. Bunicii noștri aveau gospodărie, adică mamaie nu cumpăra grâu, legume, carne, toate și le făcea ea și am participat, fiind copil la sat și îmi și plăcea la plivit buruieni, la crescut răsaduri, la îngrijit păsările, mergeam cu gâștele și curcile, mergeam și în pădure după ciuperci, căci și asta e o pasiune ce provine din familie. Ai mei bunici erau mari consumatori de ciuperci și le plăcea să se plimbe în pădure după ele. Mergeam la pescuit și în felul ăsta știam bazele agriculturii.

În 2013, la Timișoara, fiind în oraș și căutând o sursă curată de legume și fructe, ne era greu să găsim produse, nu erau piețe de producători pe vremea aia. Și am început să ținem grădini pe la diverși colegi și prieteni, așa că prin 2013, aveam grădină la Timișoara, am avut până și broccoli și conopidă în anul ăla, foarte bine a mers. Și cred că de atunci ne facem propriile răsaduri, tinem semințele noastre pentru că ne-am dat seama că și semințele sunt importante. Așa că atunci când am venit la Văianu, aveam destul de multe cunoștințe despre crescut.

Făceam asta nativ și fără să ne gândim că ne place, că putem face din asta un mod de trai, dar uite că am ajuns aici și mă bucur.

Ați întâmpinat provocări?

Cred că cea mai mare provocare a fost achiziția terenurilor și a casei, pentru că în zona noastră nu prea sunt acte de proprietate și am avut noroc că defuncții aveau doar un singur copil și succesiunea a decurs ușor, numai că tot ne-a luat vreo 8-9 luni până să pregătim actele. A fost o perioadă lungă și am avut și norocul că am găsit omul care s-a ținut de cuvânt. Cu celelalte 2 sau 3 inițiative de a cumpara înainte cam aici a fost punctul ce nu s-a legat, adică oamenii nu aveau acte, dar până s-au făcut actele s-au cam schimbat înțelegerile și asta a făcut să eșuăm în a cumpăra.

Aici, nenea s-a ținut de cuvânt, noi ne-am ținut de cuvânt și am putut cumpăra. Eu asta văd ca principala dificultate, sunt mulți moștenitori, unii vor să vândă, alții nu vor să vândă, câți mai sunt în țară.

Devine un proces costisitor, crește prețul unei case care nu ar merita banii aceia și în felul ăsta nici vânzătorul nu consideră că merită să alerge după acte ca să ia cât a dat pe acte. E un cerc vicios în care nimeni nu mai are grijă de terenul acela.

Cu terenul a mers ca uns după ce ai desțelenit?

Încercăm cumva să ne asumăm riscurile, facem agricultură ecologică, nu folosim chimicale și ne asumăm pierderi de 20-30%, cam aia e. Nu poți să ai productivitate 100% făcând într-un mod natural.

De ce ați ales să practicați agroecologia? O parte dintre oameni și mai ales retorica foarte întâlnită este logica productivități și, implicit, a agriculturii industriale și convenționale. În același timp, mulți membri ai asociației practică agroecologia și mă întreb, de ce voi ați ales pe una și nu pe cealaltă?

Vrem ca locul pe care îl avem acum în folosință să îl lăsăm mult mai curat decât cum l-am găsit noi când am venit aici. Focusul principal în agroecologie, fie că vorbim de permacultură, e îmbunătățirea solului, nu producția vegetală. Producția vegetală și tehnicile folosite în agroecologie ajută la refacerea solului, dar nu sunt ele pe primul plan. Și vrem legume și fructe să ne hrănească, pline de nutrienți și nu putem altfel.

Avem și doi băieței și avem nevoie de hrană curată și pentru noi, și pentru ei, ca să ne putem menține în putere și sănătoși.

Și cuvântul hrană e dincolo de cel de mâncare, hrana e și fizică, și spirituală, te întreține din toate punctele de vedere dacă este sănătoasă, diversă și nutritivă.

Noi când creștem ceva la noi în grădină, creștem cu gândul de a hrăni, nu cu gândul de a face bani și cred că aici se face și diferența dintre țăran și fermier, cumva fermierul se gândește doar la profit și cei care rămân în natura asta a țăranului se gândesc mai mult la cât de mult hrănesc produsele lor consumatorii.

Ai și niște exemple de practici pe care le aplici în gospodărie, care ar putea fi interesante și pentru cei care ascultă interviul?

Pentru cultura de legume, tot ce putem facem răsaduri. În felul acesta, scăpăm de un plivit de buruieni pentru că pregătim terenul în momentul în care răsadurile sunt gata de plantat, un start foarte bun înaintea buruienilor. Eventual mai au nevoie de o plivire sau o sapă și apoi sunt destul de mari, încât buruienile nu le mai afectează. Folosim paturi puțin înălțate și fixe. E varianta de paturi de 75 cm cu 40 de cm poteca, cam s-a extins tehnica asta pentru că sunt ușor de manevrat, au apărut unele care se pot folosi la pregătirea lor și ne și ajută la planificat, știm câte răsaduri intră pe stratul acela, putem face o rotație a culturilor în felul acesta. Știm ce am avut anul trecut pe strat, putem face chiar 2 culturi pe același strat, în primăvară, leguminoase timpurii (bob, mazăre) și apoi putem pune vărzoasele pe strat. În livadă, ne-am inspirat de la Stefan Sobkowiak cu cartea ‘The permaculture orchard’, are el o idee faină de a integra copaci fixatori de azot printre rândurile pomi și de a avea o succesiune de măr, păr fixator de azot astfel încât oricând fiecare pom să aibă lângă el un fixator de azot plus arbuști pe rânduri și plante companion, care să ajute la fertilitatea solului. Cam așa ne-am proiectat livada și rândurile de arbuști.

Deci v-ați făcut planurile în avans.

O, da. Am avut mare noroc cu cei de la editura Tei, cu traducerile lor și din 2013 stând la oraș, am avut și perioade lejere la lucru, am citit foarte mult, tot ce am prins și am încercat să experimentăm în grădinile din Timișoara, așa că ne-a prins foarte bine. Am avut niște baze teoretice și acum aplicăm.

Zilnic mergem și ne uităm cum merg legumele, dacă au apărut dăunători, dacă le este ok. Încercăm să observăm și să învățăm din eventualele greșeli.

Fermei voastre i-ați dat numele Matca Văianu. De unde vine și ce reprezintă, care sunt planurile cu Matca Văianu?

Cuvântul de matcă descrie cel mai bine ceea ce vrem să facem aici și ceea ce vrem să facem cu noi, în primul rând. Unul din sensuri ar fi reîntoarcerea la starea originară a lucrurilor și asta vrem sa facem, să ne reîntoarcem la ceea ce contează cu adevărat. Zicea cineva ca în viață nu ai nevoie decât de o bibliotecă și de o grădină de legume, ceea ce mi se pare foarte adevărat. Și vrem să ne găsim rosțul, cred că alergatul prin oraș ne îndepărtează de rostul nostru.

Matca Văianu e și pârâul care ne străbate proprietatea, dar are semnificația a ceea ce am zis înainte. Nu ne-a fost greu să ne alegem numele. Pârâul ne hrănește grădina, din el udăm, el creează microclimatul favorabil creșterii plantelor.

Unde vrem să ajungem? Vrem să găsim mijloace prin a ne putea finanța traiul în gospodărie aici, nu am mai vrea să plecăm să obținem venituri să putem apoi trăi aici. Și unul dintre planurile noastre e să devenim producători de semințe, de soiuri, pentru că ne-am dat seama că să produci legume bune și de calitate, ai nevoie de semințe bune și de calitate, care au devenit din ce în ce mai scumpe, din ce în ce mai rare. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ales să ne salvăm noi semințele, să devenim cât mai autonomi și să putem vinde surplusul, să putem găsi o mână de oameni cărora să le vindem surplusul de fructe și legume. Vrem cinci, nu mai mulți pentru că vrem să rămânem la stadiul de țărani și să putem restaura casa într-un mod natural. Cam astea ar fi direcțiile noastre.

De unde v-ați luat până acum semințele?

Am început cu Banca de Gene de la Suceava, apoi cu distribuția Eco Ruralis. Din Europa, am luat prima dată semințe de la Real Seeds, am ajuns la Kokopelli, la Biaugerme, anul ăsta am descoperit și Grădina Moldovei. Avem doar soiuri vechi și semințe țărănești. Am studiat puțin și practicile de a salva semințele, ce soiuri se hibridizează, care sunt autopolenizatoare, care se polenizează prin vânt, cum se pot deteriora genetic. Încercăm să le păstrăm cât mai pure.

Ce cultivați? Am văzut pe pagina voastră de Facebook atât legume mai cunoscute, cât și unele exotice.

Mergem și pe partea tradițională, tot ce se consumă. Noi le facem în primul rând pentru noi. Suntem în primul rând curioși și dornici să avem legume fie vară, fie iarnă. De asta pentru culturile de vară, mergem cumva pe legume tradiționale, rădăcinoase- morcov, păstârnac, sfeclă, pătrunjel, am încercat napii, dar napii Rutabaga. Delicioși au fost, au mâncat copiii mai mult decât cartofii, așa făcuti la cuptor!

Iar pentru sezonul rece, am achiziționat semințe orientale din care am pus și în primăvară ca să salvăm semințe: tatsoi, prize choi, creson de câmp, muștar pentru frunze, dar pe care le încercăm în iarnă în solar, fenicul… Vara cultivăm specii cunoscute în Europa și pe timp de iarnă încercăm să ne luăm ceva semințe de la cei din Est, care au soiuri mai rezistente pentru iarnă.

În felul acesta încercăm să renunțăm la supermarket și la a cumpăra de la piață pe timp de iarnă, de aceea vrem să avem o diversitate mare.

Procesăm, dar pentru noi, pentru că ia mult timp și o să vedem ce o să ceară consumatorii. Dacă o să vrea castraveți la borcan, bulion, le facem foarte bune. Am renunțat cumva și la a pune oțet de vin, folosim oțet de mere, am renunțat și la zahăr în exces, de exemplu, facem compot în suc de mere, fără a pune niciun pic de apă sau de zahăr. Ne-am inspirat de la cei de la Topoloveni, care fac dulcețurile lor doar în suc de mere sau de struguri, ceea ce mi se pare ok, dar în ultimul timp au devenit foarte scumpe și de asta am decis să ni le facem noi acasă. Deshidratăm mult, fie ciuperci, fie fructe sau legume, congelăm ce avem în surplus, de ex. acum mazăre, fructe, căpșune, mure, afine.

O mare provocare pentru mulți tineri care ar dori să se mute la sat este asigurarea unui venit. Care a fost situația voastră?

Gândul nostru de când am plecat la Timișoara a fost să ne întoarcem la sat, de aceea am și economisit mult de-a lungul timpului. Apoi, în 2018, când s-a născut Gabriel, am luat eu concediu de paternitate și, în felul ăsta, am avut doi ani de zile și timp, și bani să ne putem ocupa și de căutat și de amenajat și pus la punct cât de cât casa și grădina. În momentul de față, în mare parte ne susținem cu ce am economisit și am mai vândut răsaduri care au mers foarte bine în sat, chiar la anul o să încerc să pun mult mai multe, acum cu ciupercile, cu mersul la piață, avem o clientă permanentă care ne comandă, se strâng câțiva, dar nu încât să acopere toate cheltuielile, ținânđ cont că pomii și arbuștii încă nu sunt pe rod; cheltuim mult pe fructe în perioada asta.

O scurtă perioadă de timp știu că ați vândut și la piață din Târgu-Jiu. Ce v-a mânat să vindeți produsele la piață?

Am fost la piață, dar mi se pare un mod ineficient, pentru că nu e condensat acolo totul. M-am dus cu gândul la piață ca produsele mele să poată fi disponible către toată lumea, nu doar către câțiva oameni care ne cunosc sau au ajuns să dea de noi și ăsta a fost scopul. Aveam ideea de piață de la Timișoara, unde totul era foarte condensat, miercurea, sâmbăta până la ora 12, se strângeau consumatorii, vedeai de la mame cu copii mici până la pensionari. La noi la piață nu vezi mame cu copii mici prin piață, la noi în piața centrală vin mai mult pensionari și oameni de la sat, care oricum au în grădină ceea ce vând eu acolo. Și trebuie să fii permanent în piață, ceea ce iar mi se pare greu, nu am pe nimeni acasă care să se ocupe de grădină, ca să fiu în permanență la piață. Așa că, pentru o perioadă s-ar putea să renunțăm sau cel puțin să mă duc săptămânal când se vor face roșiile, dovleceii, castraveții, când o să am o producție mai mare.

Clientei noastre îi spunem ce avem și alege de acolo. Am vrea să ajungem la un număr de cinci persoane, familii, cred că ar fi suficient pentru noi.

Cum e pentru cei doi copii ai voștri de când cu mutarea la Văianu?

Cred că a fost cel mai inspirat pas pe care l-am făcut. Gândește-te că am plecat în vara lui 2019 de la Timișoara, mai încolo a început nebunia cu pandemia și nu știu ce ne făceam la bloc, să nu putem ieși. Cumva la sat nu simți asta. Foarte bine s-au acomodat.

Ce-i drept când stăteam socrii mei erau mai mulți copii în sat și se jucau pe aici, le lipsesc puțin copiii, avem câțiva prieteni care ne vizitează destul de des. Ei merg săptămânal în oraș, băiețelul cel mare merge la un curs de robotică pentru că îi plac roboțeii, așa că încercăm să îi integrăm și să le aducem în preajmă și copii de vârsta lor. Deci cam asta ar fi problema, că nu au copii de vârsta lor în sat, dar găsim noi soluții și pentru asta. În rest sunt foarte ok, Corina învață noi plante tot timpul să le identifice, animale, insecte, foarte fain.

Ne-am bucura să vină oameni pe la noi în sat, case nelocuite sunt, poate o să fie mai greu cu actele, dar e loc de tineri la noi în sat și ne-am bucura să vină.

Unde vă pot urmări oamenii sau consumatorii care vor produse de la Matca Văianu? Momentan pe Facebook, Matca Văianu și ne pot scrie un e-mail la matcavaianu@gmail.com

Suntem deschiși la vizite, mi se pare foarte util ca consumatorul să poată veni să vadă grădina, livada, unde se produc legumele și îi dă cumva încredere să cumpere. Așa că, cine este interesat de produsele noastre poate să ne viziteze.

Mulțumesc foarte mult, Cristi, pentru această discuție și vă doresc multă putere de muncă și să apară acei consumatori care să ia de la voi produse sănătoase.

Sperăm ca seria noastră de interviuri să devină o sursă de inspirație și de reflecție pentru țărani, dar și pentru cei care doresc să înceapă o viață de mici producători și să practice agroecologia. Așa că vă îi invit pe toți să ne urmărească pe website-ul ecoruralis.ro și luna viitoare, când plănuim să povestim despre cânepă și cultivarea ei în sistem gospodăresc.

Multumesc pentru toată inspirația și entuziasmul tău și doresc o zi bună tuturor și spor în grădini și pe câmp!

Articolul Matca Văianu sau întoarcerea la ceea ce contează cu adevărat pentru familia Cinteză apare prima dată în Asociatia Eco Ruralis.