Matca Văianu sau întoarcerea la ceea ce contează cu adevărat pentru familia Cinteză

După o bună perioadă de timp plecați la oraș, dar cu amintirea verilor la țară și promisiunea în gând că vor reveni cândva la sat ei înșisi ca țărani, Cristi și Corina Cinteză s-au stablit în satul Văianu din jud. Gorj, unde au găsit cam tot ceea ce își doreau și aveau nevoie. Nu ușoară le-a fost ușoară călătoria, dar sunt de părere că a meritat și sunt fericiți până acum. Despre tot parcursul lor până la gospodăria Matca Văianu, munca și planurile lor ne-a povestit Cristi în cadrul celui de-al doilea interviu al nostru despre agroecologie țărănească printre membrii Eco Ruralis.

Preferi să asculți interviuri în timp ce ești în grădină sau cu animalele pe câmp? Apasă aici pentru a asculta înregistrarea integrală a interviului cu Cristi Cinteză

Salutare, Cristi! Mă bucur să te avem alături la acest al doilea interviu dintr-o serie mai lungă, prin care ne propunem să povestim cu membri Eco Ruralis despre agroecologie țărănească, în general și despre munca și inițiativele lor în diverse colțuri ale țării.

Salut! Și eu mă bucur că ne-ați invitat și abia aștept să vă prezint ce facem noi aici la Matca Văianu.

Cum ești în perioada asta? Ultima dată când am vorbit, făcusei deja nenumărate drumuri la cules de ciuperci și erai foarte mulțumit.

Suntem bine, cu ciupercuțele am lăsat-o mai moale acum pentru că nu a mai plouat de vreo două săptămâni și sunt pe terminate. A fost o recoltă bună de ciuperci și au avut și un preț bun, ceea ce ne-a adus un venit suplimentar. Încercăm să îmbinăm și producția de legume și fructe, dar profităm și de plantele din flora spontană, așa că ciupercile sunt un plus la activitatea noastră.

Te întreb pentru început, care a fost parcursul tău și al familiei de v-ați stabilit în comuna Ciuperceni, jud. Gorj? În Eco Ruralis, un număr în creștere de membri ai asociației sunt tineri care s-au mutat din oraș la sat și au început o viață de țăran, de producători de hrană. Cum a fost pentru voi?

A fost lung drumul, să știi. De loc suntem din Târgu Jiu, am copilărit amândoi în oraș, vacanțele ni le petreceam la bunici, odată ce am terminat facultatea am căutat și noi un job și a trebuit să ne mutăm la Timișoara. Am locuit acolo 10 ani, dar gândul nostru după primul sau al doilea an după ce ne-am mutat acolo a fost să ne găsim un loc al nostru la sat, oriunde ar fi fost el. Am încercat și în Caraș Severin să ne cumpărăm o casă, am încercat și prin Hunedoara, dar cumva cred că suntem legați de Oltenia, de arhitectura caselor, de specificul locului și ne-ar fi fost greu să ne învățam cu alte zone și cu alți oameni.

Și am reînceput căutările la noi în Gorj, în 2018, cred și iată-ne aici.

Ați avut anumite criterii în minte pentru locul potrivit vouă în care să vă mutați?

Da, și multe aspecte care erau cumva importante le-am descoperit pe parcurs. Locuind în Caraș Severin undeva pe un deal, într-o vară ne-a secat fântâna și ne-am dat seama că avem nevoie de o sursă de apă constantă. Așa am decis că locul unde vrem să locuim trebuie să aibă o fântână cu apă de suprafață în permanență, un izvor sau un pârâiaș prin apropiere, ceea ce am și găsit aici. Ne plac foarte mult casele vechi, eu am copilărit la bunicii de pe cale paternă într-o casă de lemn ca la Muzeul Satului și căutam o casă nerenovată pentru că e cam greu acum să o găseșți și am găsit-o și pe ea aici. Căutam un sol fertil și un microclimat favorabil legumiculturii și pomiculturii, ceea ce am găsit aici. Când am venit în 2018 (în Văianu) și am văzut grădinile oamenilor de la matcă, erau o explozie de legume. Eu stând la socrul meu un an de zile, un vechi islaz transformat în parcele, era un pământ greu. Azi era foarte ud, mâine era uscat, a fost destul de greu cu grădina acolo. Și să fie retras (terenul), dar totuși accesibil, să avem acces la pădure și la oraș. Și toate astea le-am găsit aici nu departe de oraș, la 30 km de Târgu Jiu.

Eu văd util și am mai întâlnit sfatul ăsta în ceva cărți, să locuiesți un an acolo, să închiriezi locul în care vrei să te muți, stai o vreme acolo să vezi ‘eu sunt pregătit?’, ‘am tot ce îmi trebuie să îmi desfășor activitatea și să îmi pun în practică planurile?’.

Să te muți direct mi se pare riscant ori știi foarte bine ce vrei.

Cu ce ați început când v-ați găsit acolo, cu casa și terenul cumpărate? Ați avut sprijin să demarați lucrările necesare, fiind și mai aproape de familie?

Sprijin nu am avut pentru că ai mei sunt destul de în vârstă, au și ei o proprietate de care au grijă, în direcția opusă, la vreo 100 km de noi. Socrul meu are și el destul de multe de făcut la el acasă și am pornit de unii singuri. Am stat la socri și eu făceam naveta zilnic, undeva la 10 km și m-am ocupat de curățat grădina. Nemailocuind nimeni acolo de 7-8 ani, era semi împădurită, era o minijunglă de vie înrădăcinată, de caprifoi și pomi crescuți. Mi-a luat cred câteva luni bune doar să curăț grădina, apoi să fac gardurile. Focusul nostru a fost în primul rând să producem hrană pentru noi și de aceea ne-am focusat în primul rând pe grădină. Am plantat foarte mulți pomi și arbuști pentru că suntem mari consumatori de fructe și în plan secund, am lăsat casa și amenajările. Am făcut minimul necesar, am văruit, am curățat, am făcut instalația de apă, am mai instalat o sobă, am făcut un horn, am reparat un acoperiș, dar nu am intrat în a renova casa, momentan.

Ne-am mutat în iunie anul trecut (2020).

Ați avut experiență anterioară de grădinărit sau cum a fost să te apuci de asta?

Și eu, și soția am crescut în oraș, dar vacanțele le petreceam la bunici. Bunicii noștri aveau gospodărie, adică mamaie nu cumpăra grâu, legume, carne, toate și le făcea ea și am participat, fiind copil la sat și îmi și plăcea la plivit buruieni, la crescut răsaduri, la îngrijit păsările, mergeam cu gâștele și curcile, mergeam și în pădure după ciuperci, căci și asta e o pasiune ce provine din familie. Ai mei bunici erau mari consumatori de ciuperci și le plăcea să se plimbe în pădure după ele. Mergeam la pescuit și în felul ăsta știam bazele agriculturii.

În 2013, la Timișoara, fiind în oraș și căutând o sursă curată de legume și fructe, ne era greu să găsim produse, nu erau piețe de producători pe vremea aia. Și am început să ținem grădini pe la diverși colegi și prieteni, așa că prin 2013, aveam grădină la Timișoara, am avut până și broccoli și conopidă în anul ăla, foarte bine a mers. Și cred că de atunci ne facem propriile răsaduri, tinem semințele noastre pentru că ne-am dat seama că și semințele sunt importante. Așa că atunci când am venit la Văianu, aveam destul de multe cunoștințe despre crescut.

Făceam asta nativ și fără să ne gândim că ne place, că putem face din asta un mod de trai, dar uite că am ajuns aici și mă bucur.

Ați întâmpinat provocări?

Cred că cea mai mare provocare a fost achiziția terenurilor și a casei, pentru că în zona noastră nu prea sunt acte de proprietate și am avut noroc că defuncții aveau doar un singur copil și succesiunea a decurs ușor, numai că tot ne-a luat vreo 8-9 luni până să pregătim actele. A fost o perioadă lungă și am avut și norocul că am găsit omul care s-a ținut de cuvânt. Cu celelalte 2 sau 3 inițiative de a cumpara înainte cam aici a fost punctul ce nu s-a legat, adică oamenii nu aveau acte, dar până s-au făcut actele s-au cam schimbat înțelegerile și asta a făcut să eșuăm în a cumpăra.

Aici, nenea s-a ținut de cuvânt, noi ne-am ținut de cuvânt și am putut cumpăra. Eu asta văd ca principala dificultate, sunt mulți moștenitori, unii vor să vândă, alții nu vor să vândă, câți mai sunt în țară.

Devine un proces costisitor, crește prețul unei case care nu ar merita banii aceia și în felul ăsta nici vânzătorul nu consideră că merită să alerge după acte ca să ia cât a dat pe acte. E un cerc vicios în care nimeni nu mai are grijă de terenul acela.

Cu terenul a mers ca uns după ce ai desțelenit?

Încercăm cumva să ne asumăm riscurile, facem agricultură ecologică, nu folosim chimicale și ne asumăm pierderi de 20-30%, cam aia e. Nu poți să ai productivitate 100% făcând într-un mod natural.

De ce ați ales să practicați agroecologia? O parte dintre oameni și mai ales retorica foarte întâlnită este logica productivități și, implicit, a agriculturii industriale și convenționale. În același timp, mulți membri ai asociației practică agroecologia și mă întreb, de ce voi ați ales pe una și nu pe cealaltă?

Vrem ca locul pe care îl avem acum în folosință să îl lăsăm mult mai curat decât cum l-am găsit noi când am venit aici. Focusul principal în agroecologie, fie că vorbim de permacultură, e îmbunătățirea solului, nu producția vegetală. Producția vegetală și tehnicile folosite în agroecologie ajută la refacerea solului, dar nu sunt ele pe primul plan. Și vrem legume și fructe să ne hrănească, pline de nutrienți și nu putem altfel.

Avem și doi băieței și avem nevoie de hrană curată și pentru noi, și pentru ei, ca să ne putem menține în putere și sănătoși.

Și cuvântul hrană e dincolo de cel de mâncare, hrana e și fizică, și spirituală, te întreține din toate punctele de vedere dacă este sănătoasă, diversă și nutritivă.

Noi când creștem ceva la noi în grădină, creștem cu gândul de a hrăni, nu cu gândul de a face bani și cred că aici se face și diferența dintre țăran și fermier, cumva fermierul se gândește doar la profit și cei care rămân în natura asta a țăranului se gândesc mai mult la cât de mult hrănesc produsele lor consumatorii.

Ai și niște exemple de practici pe care le aplici în gospodărie, care ar putea fi interesante și pentru cei care ascultă interviul?

Pentru cultura de legume, tot ce putem facem răsaduri. În felul acesta, scăpăm de un plivit de buruieni pentru că pregătim terenul în momentul în care răsadurile sunt gata de plantat, un start foarte bun înaintea buruienilor. Eventual mai au nevoie de o plivire sau o sapă și apoi sunt destul de mari, încât buruienile nu le mai afectează. Folosim paturi puțin înălțate și fixe. E varianta de paturi de 75 cm cu 40 de cm poteca, cam s-a extins tehnica asta pentru că sunt ușor de manevrat, au apărut unele care se pot folosi la pregătirea lor și ne și ajută la planificat, știm câte răsaduri intră pe stratul acela, putem face o rotație a culturilor în felul acesta. Știm ce am avut anul trecut pe strat, putem face chiar 2 culturi pe același strat, în primăvară, leguminoase timpurii (bob, mazăre) și apoi putem pune vărzoasele pe strat. În livadă, ne-am inspirat de la Stefan Sobkowiak cu cartea ‘The permaculture orchard’, are el o idee faină de a integra copaci fixatori de azot printre rândurile pomi și de a avea o succesiune de măr, păr fixator de azot astfel încât oricând fiecare pom să aibă lângă el un fixator de azot plus arbuști pe rânduri și plante companion, care să ajute la fertilitatea solului. Cam așa ne-am proiectat livada și rândurile de arbuști.

Deci v-ați făcut planurile în avans.

O, da. Am avut mare noroc cu cei de la editura Tei, cu traducerile lor și din 2013 stând la oraș, am avut și perioade lejere la lucru, am citit foarte mult, tot ce am prins și am încercat să experimentăm în grădinile din Timișoara, așa că ne-a prins foarte bine. Am avut niște baze teoretice și acum aplicăm.

Zilnic mergem și ne uităm cum merg legumele, dacă au apărut dăunători, dacă le este ok. Încercăm să observăm și să învățăm din eventualele greșeli.

Fermei voastre i-ați dat numele Matca Văianu. De unde vine și ce reprezintă, care sunt planurile cu Matca Văianu?

Cuvântul de matcă descrie cel mai bine ceea ce vrem să facem aici și ceea ce vrem să facem cu noi, în primul rând. Unul din sensuri ar fi reîntoarcerea la starea originară a lucrurilor și asta vrem sa facem, să ne reîntoarcem la ceea ce contează cu adevărat. Zicea cineva ca în viață nu ai nevoie decât de o bibliotecă și de o grădină de legume, ceea ce mi se pare foarte adevărat. Și vrem să ne găsim rosțul, cred că alergatul prin oraș ne îndepărtează de rostul nostru.

Matca Văianu e și pârâul care ne străbate proprietatea, dar are semnificația a ceea ce am zis înainte. Nu ne-a fost greu să ne alegem numele. Pârâul ne hrănește grădina, din el udăm, el creează microclimatul favorabil creșterii plantelor.

Unde vrem să ajungem? Vrem să găsim mijloace prin a ne putea finanța traiul în gospodărie aici, nu am mai vrea să plecăm să obținem venituri să putem apoi trăi aici. Și unul dintre planurile noastre e să devenim producători de semințe, de soiuri, pentru că ne-am dat seama că să produci legume bune și de calitate, ai nevoie de semințe bune și de calitate, care au devenit din ce în ce mai scumpe, din ce în ce mai rare. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ales să ne salvăm noi semințele, să devenim cât mai autonomi și să putem vinde surplusul, să putem găsi o mână de oameni cărora să le vindem surplusul de fructe și legume. Vrem cinci, nu mai mulți pentru că vrem să rămânem la stadiul de țărani și să putem restaura casa într-un mod natural. Cam astea ar fi direcțiile noastre.

De unde v-ați luat până acum semințele?

Am început cu Banca de Gene de la Suceava, apoi cu distribuția Eco Ruralis. Din Europa, am luat prima dată semințe de la Real Seeds, am ajuns la Kokopelli, la Biaugerme, anul ăsta am descoperit și Grădina Moldovei. Avem doar soiuri vechi și semințe țărănești. Am studiat puțin și practicile de a salva semințele, ce soiuri se hibridizează, care sunt autopolenizatoare, care se polenizează prin vânt, cum se pot deteriora genetic. Încercăm să le păstrăm cât mai pure.

Ce cultivați? Am văzut pe pagina voastră de Facebook atât legume mai cunoscute, cât și unele exotice.

Mergem și pe partea tradițională, tot ce se consumă. Noi le facem în primul rând pentru noi. Suntem în primul rând curioși și dornici să avem legume fie vară, fie iarnă. De asta pentru culturile de vară, mergem cumva pe legume tradiționale, rădăcinoase- morcov, păstârnac, sfeclă, pătrunjel, am încercat napii, dar napii Rutabaga. Delicioși au fost, au mâncat copiii mai mult decât cartofii, așa făcuti la cuptor!

Iar pentru sezonul rece, am achiziționat semințe orientale din care am pus și în primăvară ca să salvăm semințe: tatsoi, prize choi, creson de câmp, muștar pentru frunze, dar pe care le încercăm în iarnă în solar, fenicul… Vara cultivăm specii cunoscute în Europa și pe timp de iarnă încercăm să ne luăm ceva semințe de la cei din Est, care au soiuri mai rezistente pentru iarnă.

În felul acesta încercăm să renunțăm la supermarket și la a cumpăra de la piață pe timp de iarnă, de aceea vrem să avem o diversitate mare.

Procesăm, dar pentru noi, pentru că ia mult timp și o să vedem ce o să ceară consumatorii. Dacă o să vrea castraveți la borcan, bulion, le facem foarte bune. Am renunțat cumva și la a pune oțet de vin, folosim oțet de mere, am renunțat și la zahăr în exces, de exemplu, facem compot în suc de mere, fără a pune niciun pic de apă sau de zahăr. Ne-am inspirat de la cei de la Topoloveni, care fac dulcețurile lor doar în suc de mere sau de struguri, ceea ce mi se pare ok, dar în ultimul timp au devenit foarte scumpe și de asta am decis să ni le facem noi acasă. Deshidratăm mult, fie ciuperci, fie fructe sau legume, congelăm ce avem în surplus, de ex. acum mazăre, fructe, căpșune, mure, afine.

O mare provocare pentru mulți tineri care ar dori să se mute la sat este asigurarea unui venit. Care a fost situația voastră?

Gândul nostru de când am plecat la Timișoara a fost să ne întoarcem la sat, de aceea am și economisit mult de-a lungul timpului. Apoi, în 2018, când s-a născut Gabriel, am luat eu concediu de paternitate și, în felul ăsta, am avut doi ani de zile și timp, și bani să ne putem ocupa și de căutat și de amenajat și pus la punct cât de cât casa și grădina. În momentul de față, în mare parte ne susținem cu ce am economisit și am mai vândut răsaduri care au mers foarte bine în sat, chiar la anul o să încerc să pun mult mai multe, acum cu ciupercile, cu mersul la piață, avem o clientă permanentă care ne comandă, se strâng câțiva, dar nu încât să acopere toate cheltuielile, ținânđ cont că pomii și arbuștii încă nu sunt pe rod; cheltuim mult pe fructe în perioada asta.

O scurtă perioadă de timp știu că ați vândut și la piață din Târgu-Jiu. Ce v-a mânat să vindeți produsele la piață?

Am fost la piață, dar mi se pare un mod ineficient, pentru că nu e condensat acolo totul. M-am dus cu gândul la piață ca produsele mele să poată fi disponible către toată lumea, nu doar către câțiva oameni care ne cunosc sau au ajuns să dea de noi și ăsta a fost scopul. Aveam ideea de piață de la Timișoara, unde totul era foarte condensat, miercurea, sâmbăta până la ora 12, se strângeau consumatorii, vedeai de la mame cu copii mici până la pensionari. La noi la piață nu vezi mame cu copii mici prin piață, la noi în piața centrală vin mai mult pensionari și oameni de la sat, care oricum au în grădină ceea ce vând eu acolo. Și trebuie să fii permanent în piață, ceea ce iar mi se pare greu, nu am pe nimeni acasă care să se ocupe de grădină, ca să fiu în permanență la piață. Așa că, pentru o perioadă s-ar putea să renunțăm sau cel puțin să mă duc săptămânal când se vor face roșiile, dovleceii, castraveții, când o să am o producție mai mare.

Clientei noastre îi spunem ce avem și alege de acolo. Am vrea să ajungem la un număr de cinci persoane, familii, cred că ar fi suficient pentru noi.

Cum e pentru cei doi copii ai voștri de când cu mutarea la Văianu?

Cred că a fost cel mai inspirat pas pe care l-am făcut. Gândește-te că am plecat în vara lui 2019 de la Timișoara, mai încolo a început nebunia cu pandemia și nu știu ce ne făceam la bloc, să nu putem ieși. Cumva la sat nu simți asta. Foarte bine s-au acomodat.

Ce-i drept când stăteam socrii mei erau mai mulți copii în sat și se jucau pe aici, le lipsesc puțin copiii, avem câțiva prieteni care ne vizitează destul de des. Ei merg săptămânal în oraș, băiețelul cel mare merge la un curs de robotică pentru că îi plac roboțeii, așa că încercăm să îi integrăm și să le aducem în preajmă și copii de vârsta lor. Deci cam asta ar fi problema, că nu au copii de vârsta lor în sat, dar găsim noi soluții și pentru asta. În rest sunt foarte ok, Corina învață noi plante tot timpul să le identifice, animale, insecte, foarte fain.

Ne-am bucura să vină oameni pe la noi în sat, case nelocuite sunt, poate o să fie mai greu cu actele, dar e loc de tineri la noi în sat și ne-am bucura să vină.

Unde vă pot urmări oamenii sau consumatorii care vor produse de la Matca Văianu? Momentan pe Facebook, Matca Văianu și ne pot scrie un e-mail la matcavaianu@gmail.com

Suntem deschiși la vizite, mi se pare foarte util ca consumatorul să poată veni să vadă grădina, livada, unde se produc legumele și îi dă cumva încredere să cumpere. Așa că, cine este interesat de produsele noastre poate să ne viziteze.

Mulțumesc foarte mult, Cristi, pentru această discuție și vă doresc multă putere de muncă și să apară acei consumatori care să ia de la voi produse sănătoase.

Sperăm ca seria noastră de interviuri să devină o sursă de inspirație și de reflecție pentru țărani, dar și pentru cei care doresc să înceapă o viață de mici producători și să practice agroecologia. Așa că vă îi invit pe toți să ne urmărească pe website-ul ecoruralis.ro și luna viitoare, când plănuim să povestim despre cânepă și cultivarea ei în sistem gospodăresc.

Multumesc pentru toată inspirația și entuziasmul tău și doresc o zi bună tuturor și spor în grădini și pe câmp!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *