Ce este Agroecologia?

Termenul de „agroecologie” este folosit tot mai des de persoane individuale, dar și de organizații mai mari sau mai mici. Noțiunea sună interesant și stărnește curiozitatea, deși în același timp poate crea confuzie, întrucât este utilizată în diferite feluri. Prin articolul de față
mi-am propus să prezint mai detaliat noțiunea de agroecologie. Explicația nu este exhaustivă, în ciuda bunei intenții și a străduinței de a defini cât mai clar noțiunea, de a inspira și pe alții să se implice și, mai presus de toate, să ofere speranță pentru viitorul sustenabil la care visăm cu toții.

Agroecologia este un mod de viață, o istorie nouă despre umanitatea care se hrănește într-un mod conștient față de mediul înconjurător. Dintre toate abordarile agricole, agroecologia este cea mai sustenabilă modalitate de a produce și de a consuma hrana. „Cum să hrănim 7 miliarde de oameni?” este întrebarea arzătoare pe care mulți dintre noi o ridică. Revoluția agrară de acum 10.000 de ani a provocat un haos general în întreaga lume. A avut ca rezultat explozia demografică și, implicit, devastarea mediului înconjurător. Agricultura industrială a condus la poluare la scară mare și este un factor decisiv în schimbarea climatică, în uzarea solului, în deșertificare, poluarea apei, în distrugerea pădurilor tropicale și în dispariția numeroaselor specii. Agricultura industrială ne-a redus opțiunile alimentare la câteva monoculturi și a catalizat producția de hrană nesănătoasă, care cauzează un număr tot mai mare de boli cronice printre consumatori. De asemenea, a condus la scăderea drastică a numărului de țărani și țărănci, iar puținii rămași muncesc în condiții de stres și datorii în creștere.

Toate acestea nu au cum să nu ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva ne era mai bine pe vremea când eram doar niște simpli vânători și culegători. Oare ar trebui să ne întoarcem la aceste obiceiuri, toți cei 7, 8 sau 9 miliarde de locuitori ai planetei? Deși experimentul ar fi interesant, sunt șanse foarte mari să stârnească violență, foamete și disperare, mai mare decât în prezent. Agricultura pare să fie cel mai bun model pentru a hrăni populația lumii în acest moment. Dar ce fel de agricultură? Industrială? Chimică? Monocultură? Ieftină, rapidă si cu productivitate maximă, dar de o slabă calitate? Inovativă? Inteligentă? De precizie? Sau în armonie cu natura, lentă, holistică, ciclică, diversă, nici prea mult, nici prea puțin?

Ești și tu parte din sistemul alimentar agroecologic?

Dacă mâncarea pe care o pui în farfurie azi provine de la un țăran pe care îl cunoști personal, știi că a fost cel mai probabil cultivată fără substanțe chimice, cu dragoste și grijă, atunci cu siguranță ai un sentiment de bunăstare, întrucât ești conectat cu sursa de hrană. Știi că producătorul este plătit corect pentru munca sa. Poate ați împărtășit mai multe povestiri, cel puțin o dată. Dacă da, atunci cu siguranță ești și tu parte din povestea agroecologiei. Pe de altă parte, dacă ai mâncat ceva cumpărat din supermarket, ambalat în plastic, un produs care a fost cultivat și procesat la mari distanțe, de către oameni pe care nu îi cunoști, despre
care nu știi cum au tratat solul și culturile, ce consecinte ecologice are producția lor, ce s-a întâmplat cu mâncarea între recoltare și consum, ce conservanți i-au fost adăugați, câți kilometri a călătorit, care sunt consecințele asupra sănătății solului, a producătorului de hrană ori a ta, atunci știi că nu contribui la viiitorul agroecologic.

Acestea sunt două exemple extreme și, cel mai probabil, stilul de cumpărături și alimentar al multora este undeva la mijloc. Uneori mai aproape de agroecologie, alteori mai departe. De altfel, e foarte greu sa avem un comportament de consum alimentar 100% agroecologic, chiar dacă ești extrem de motivat, pentru că sursele nu sunt întotdeauna la îndemână sau din cauza condiției economice și sociale în care ne aflăm. Cel mai probabil, cumperi o parte dintre limentele tale din piață, unde mai găsești producători locali, iar o altă parte din supermarket. Poate locuiesti într-un oraș și ești abonat la o rețea de producători locali care îți livrează periodic cutia cu produsele lor. Nu-i cunoști personal pe producători, dar le citești buletinele informative, știi că hrana este cultivată local și într-un mod acceptabil, știi că producătorul respectă solul și mediul înconjurător și că îți oferă hrană sănătoasă. În acest caz, ești parte dintr-un sistem alimentar sustenabil pe care îl poți numi agroecologie.

Agroecologic înseamnă “bio”, „certificat ecologic”?

Toate practicile agroecologice sunt ecologice, dar nu toate fermele bazate pe practici certificate rcologice sunt agroecologice. Certificat Ecologic înseamnă fără adaosuri de substanțe chimice precum pesticide, fungicide, ierbicide și fertilizanți artificiali. Certificat Ecologic nu înseamnă, prin definiție și atenție către bunăstarea animalelor, drepturile muncitorilor, lanțurile alimentare scurte, cultivare în cadrul comunităților interconectate. Dar agroecologia înseamnă toate acestea. Agricultura agroecologică înseamnă mai mult decât agricultura certificată ecologică, are un scop mai înalt. Din fericire, multi producători mici, certificați ecologici practică agroecologia și sunt și ei parte din sistemul agroecologic. De cele mai multe ori, marile ferme ecologice sunt cele care nu respectă principiile agroecologiei, iar singura lor preocupare este să nu folosească substanțe chimice. În cazul lor, morcovii pot fi cultivați în monoculturi de 1000 ha, cultivate de muncitori sezonieri în condiții de muncă precare, la 3000 km distanță de tine și cu toate acestea etichetat ca fiind ecologic.

Agroecologia ca știință, mișcare și practică

Wezel et.al (2009) a evaluat agroecologia ca știință, mișcare și practică: „Agroecologia implică diverse abordări pentru a rezolva provocările actuale ale producției agricole. Deși inițial agroecologia se ocupa cu producția și protejarea culturilor, în deceniile recente, i s-au adăugat aspectele ecologice, sociale, economice, etice și de dezvoltare, aspecte care au devenit tot mai relevante. Astăzi, termenul de agroecologie înseamnă atât o disciplină științifică, o practică agricolă, precum și o mișcare socială și politică.”

Din punct de vedere științific, agroecologia analizează comunitățile de plante și animale, interacțiunea lanțului trofic și conservarea biologică, mergând mult mai departe de aceste subiecte, cu o abordare macro la nivel de sistem alimentar. Gliessman (2007) definește agroecologia ca „știința de a aplica principiile și conceptele ecologice la modelul și administrarea sistemelor alimentare sustenabile”.

Practic, agroecologia este o formă de agricultură, care lucrează în armonie cu legile naturii. Țăranii studiază natura și învață să-i utilizeze metodele. Rezultatele sunt vizibile în culturile intercalate, utilizarea de fertilizanți naturali, evitarea tuturor substanțelor chimice toxice, diversitatea foarte mare, grija pentru sol. Avem exemple de agroecologie în permacultură, în
agricultura biodinamică, ecologica si restaurativă. Țăranii urmăresc să vândă producția la nivel local, evitând costurile asociate transportului și pierderea veniturilor din cauza presiunii economice a intermediarilor și supermarket-urilor. Țăranii sunt preocupați de bunăstarea lor, a consumatorilor și a mediului natural.

Ca mișcare, agroecologia se aliniază în mod direct cu misiunea asociațiilor precum Ecoruralis. Apărarea drepturilor țăranilor, înlesnirea accesului la semințe tradiționale, la piețe și la pamânt sunt toate parte dintr-o mișcare mai amplă pentru sisteme alimentare sustenabile, caracterizate prin ferme de familie și suveranitate alimentară. Altieri (1995) scrie că „agroecologia îi ajută pe producătorii locali să-și îmbunătățească metodele tradiționale drept
alternativă la agricultura intensivă și masiv chimizată și promovată de marile corporații transnaționale. Conservarea resurselor naturale, gestionarea fertilității solului de la caz la caz și conservarea agrobiodiversității sunt practicile de bază ale agroecologiei”.

Agroecologia creează o oportunitate uriașă, dar, în același timp, și o provocare uriașă pentru sistemul alimentar din România modernă. Deși în Romănia se află 50% din țăranii Uniunii Europene, aici se înregistrează și cea mai mare acaparare a terenurilor agricole. Țăranii tradiționali au aplicat principiile agroecologiei din generație în generație, în mod natural.

Oare acum își dau seama că aportul și cunoștințele lor sunt recunoscute și că pot juca un rol crucial în identificarea unui sistem alimentar sustenabil pentru noi toți? România are șansa unică de a trece printr-o tranziție lină de la agricultura tradițională la agroecologie, în care țăranii pot continua să facă parte dintr-un sistem alimentar global, având toate drepturile
protejate. Acesta nu este un vis de idealist, ci o posibilitate reală și o oportunitate de care trebuie să beneficiem. Doar sa acționăm împreună!

Agroecologia este luată în serios de multi producători de hrană, consumatori, oameni de știință și activiști. Chiar și politicienii încep sa fie interesați, precum organizațiile globale ca Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite. La început de aprilie, la Roma, FAO va organiza „Al doilea Simpozion Internațional de Agroecologie – Dezvoltarea agroecologiei pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă”. Confederația țărănească europeană ECVC va fi prezentă și va reprezenta și Eco Ruralis, în calitate de membră a sa.

Cultivarea hranei pe care o consumăm poate prelua povara mare care se află acum asupra mediului natural al planetei noastre. Trebuie să devenim responsabili asupra felului în care
tratăm mediul natural pe care îl împarțim cu toate ființele. Avem puterea de a distruge ori de a proteja viața. Agroecologia este oportunitatea, posibilitatea și răspunsul. Alegerea ne apartine! Trebuie făcută. De preferat acum!

Articol scris de Lars Veraart. Lars este membru al Comitetului de Coordonare al asociației Eco Ruralis.

Foto: Dr. Peter Lengyel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *