Sustenabilitatea, o filosofie și un proiect de viață pentru Alex Jurj

Agroecologia țărănească și sustenabilitatea sunt pentru Alex Jurj, membru Eco Ruralis și țânăr țăran din localitatea Șardu, jud. Cluj, pilonii centrali pe care noua sa viață se bazează și care îl ghidează. De când s-a apucat de agricultură în 2015, Alex construiește zi de zi la un proiect complex, o întâlnire între cunoștințe și practici vechi, de lucru cu natura și idei și tehnologii inovatoare, despre care am povestit cu el în cadrul unui interviu.

Preferi să asculți interviuri în timp ce ești în grădină sau cu animalele pe câmp? Apasă aici pentru a asculta înregistrarea integrală a interviului cu Alex Jurj:

 

Salutări, Alex! Mă bucur că ți-ai făcut timp pentru a povesti un pic cu mine despre tine, despre gospodăria și inițiativele tale în agricultură agroecologică. Știm cu toții că primăvara este un sezon extrem de aglomerat pentru țărani, așa că mulțumesc tare mult pentru acest timp acordat!

Bună, Raluca! Bună, oameni buni. Numele meu este Alexandru Jurj, mă ocup cu permacultura, agricultura naturală, construcții naturale și îmi place să învăț lucruri noi de la natură. Vreau să devin sută la sută sustenabil, acesta este idealul meu.

Împreună cu tine, deschidem seria interviurilor despre agroecologie țărănească, ce sperăm să fie o sursă de inspirație și reflecție pentru mulți membri Eco Ruralis, dar și pentru alți țărani în general sau pentru tineri care își doresc să facă acest pas către agricultura agroecologică.

Hai să începem prin a ne spune-ne, te rog, câte ceva despre tine. Cine e tânărul țăran Alexandru Jurj?

Sunt un simplu om, mă ocup cu agricultura naturală, nu din totdeauna, m-am născut și am crescut la oraș, dar tot timpul vara mergeam la țară și acolo experimentam natura pe îndelete. Cred că mulți români experimentează și au experimentat lucrurile astea și am avem un prilej că stăm mai aproape de natură. De asta vreau să devin sută la sută sustenabil, pentru că ceea ce se întâmplă în lume nu este chiar bine și sper prin aceste metode să putem să salvăm cât de cât ceea ce a rămas.

Ce fel de gospodărie ai și unde anume ești tu localizat?

Satul se numește Șardu, este la 20 de kilometri de Cluj-Napoca. Sunt cumva pe deal, sunt cam 450 m înălțime de la nivelul mării și este un climat destul de bun pentru ceea ce vreau să dezvolt aici. Am 7 hectare de teren și pe toate vreau să le axez exclusiv pe permacultură, sustenabilitate, agricultură naturală. Tot ce construiesc este natural, din pământ, lut, nisip, paie. Sustenabilitatea e un pic și prin a construi natural, deci implică fiecare resursă să o exploatez pe întreg și să reutilizez fiecare resursă până să ajungă să fie risipită.

De câți ani te-ai mutat în Șardu?

Din 2015, de șase ani m-am mutat ani și cam 80% am făcut singur. Era un plan de-al meu să îmi demonstrez și mie, și celorlalți că se poate diferit. Înainte să încep aici, puțină lume știa, puțini înțelegeau și mă înțelegeau cu ce vreau să fac. De multe ori, eu încercam să le spun că putem face și altcumva, să nu mai muncim prea mult, să nu mai deranjăm natura, iar oamenii ziceau: “Alex, tu ai făcut? Fă la tine și după aia fac și eu la mine.” Și atunci mi-a dat un sentiment de ‘hai că ar trebui să încep, că pot, că nu pot, eu mă duc.’ Eram și tânăr, sunt în continuare, sunt și bărbat cu forță și am început drumul ăsta.

Deci, prin puterea exemplului. Ce ai construit la Șardu? Bănuiesc că locuiești acolo tot timpul.

Tot timpul, de când m-am mutat aici. Eu am venit la cort, atunci în 2015, am stat trei luni la cort, mi-am făcut o pivniță din saci de pământ și când mi-am dat seama că pot să trăiesc acolo, am renunțat de tot la oraș. Am vândut un apartament în Cluj, ca să pot să înaintez cu toate planurile și să îmi investesc toți banii spre a deveni sustenabil. Plus că sunt aproape de Cluj, pentru mine nu era dificil, nu e nici acum, simt că e aproape orașul de mine, dar totuși stau în natură. Mi-am îngrădit un hectar din șapte și un hectar cel puțin l-am făcut manual. Celelalte șase vreau să le fac mecanizat pentru că e mult mai mult, necesită o mișcare a pământului mult mai mare, vreau să fac lacuri multe, drumuri cu drenaj care o să ajungă în lac, încât să acumulez toata apa de acolo. Vreau să am 20% luciu de apă din toată suprafața terenului, însemnând aproape 2 hectare de lacuri, heleștee, nu toate la un loc, ci diferite zone.

Un întreg proiect de viață și îndrăzneț și totul lucrând cu natura. Ce înseamnă pentru tine sustenabilitatea de care vorbești?

Tot aduc în discuție sustenabilitatea pentru că vreau să înțeleagă oamenii că sustenabil implică și căldura din iarnă. Acum ce văd în jurul meu, lume crede că să arzi lemne e sustenabil, dar eu nu cred că e sustenabil. Eu nu sunt aici cu lemnele, că am pădure și tai, dar nu este pe termen lung. Ideea mea este să fac composturi și să iau căldura din compost ca să îmi încălzesc casa și, în același timp, să iau și gazul din același compost ca să îmi pun la bucătarie, iar energia electrică ce e din panouri sau hidroelectric. Și cu mâncarea ar trebui ca fiecare să aibă o seră pe post de cămară, eu asta consider sera în casă, ca o cămară, un frigider, am aromaticele acolo, 2-3 roșii, știți și voi, sunt foarte multe plante care stau lângă noi, care sunt parte din noi.

Încerci să privești și să organizezi totul cât mai holistic agroecologic. Știu că locuința, casa în care locuiești acum a fost construită integral de tine, cu forțele proprii și cu cât mai multe sau cu toate materialele naturale.

Cred că 90% materiale naturale, doar folia de iaz de pe acoperiș și poate și cuiele, care totuși sunt fier și ajunge în natură. Tot ce nu ajunge în natură și e plastic cu cauciuc e folia de iaz, care rezistă în soare 50 de ani, iar eu am pus-o în pământ și nu ajung razele soarelui la ea. O să o am mult timp și copiii mei sigur o să trăiască sub această casă. Cel puțin momentan, pentru că am de gând să integrez, să fac sută la sută natural din șindrilă sau stuf, sunt multe metode, trebuie doar acordat timp și investiție.

Și în momentul de față casa e făcută din ce?

Din saci cu pământ de aici, sacii fiind din polietilenă care se descompune, dar sunt tencuiți cu cob, un fel de chirpici, din lut, nisip și paie amestecat. Al doilea strat este din trei părți nisip, o parte var, o parte cenușă pe care am selectat-o să fie din salcâm pentru că cenușa ei contine 75% var. Salcâmul este o plantă pe care o iubesc prin tot ceea ce face în jurul meu…e minunată. Salcâmul și topinamburul sunt două plante care sunt pionier și pe care le recomand tuturor. Să planteze, nu să aibe grijă pentru că s-ar putea tăia, eu încă tai pentru a îmi da lăstari să replantez. Și plantez foarte mult, manual plantez în jur de 200 de salcâmi pe an, dacă aș mecaniza cred că aș ajunge la o mie pe an. Pentru că ei dau și pentru miere, florile sunt foarte bune, semințele au aproape cea mai mare valoare proteică dintre toate semințele, cresc foarte bine găinile sub salcâm, lemnul e cea mai tare esență…eu și mănânc florile.

Sunt multe rețete și aici în Transilvania care folosesc flori de salcâm, cred că și membrii asociației știu cât de gustoase pot să fie, în curând vine și perioada lor aici. Cât a durat întregul proces de a construi, ai fost singur sau ai avut și ajutoare la construcția casei?

La construcția casei lucrez doar vara. În principiu, am început cu o fată în primii doi ani, apoi singur, până anul acesta când introduc și workshop-uri. Lucrând vara, am timp și să grădinăresc și să lucrez, îmi aloc tot timpul. Plus că nu am job, nu am avut ceva care să îmi distragă atenția de la ceea ce vreau să fac. Așa având tot timpul, e tot al meu și trebuie să știu cum să îl gestionez ca să fiu eficient.

Practic, casa e într-o continuă transformare sau ai putea spune că este finalizată?

Nu, nu e finalizat aproape nimic; sunt multe începute și nefinalizate, nu știu dacă au finalitate multe de aici. Într-adevăr, casa ar trebui, dar sunt mai multe detalii care îmi ia mai mult decât a construi și încă necesită multă construcție în jur. Aloc mai mult timp să construiesc de la zero, decât să finisez. De aceea, implic și oameni în jurul meu, pentru că nu i-am avut și am renunțat la început la ei, până să îmi dau seama singur cât de importanți sunt oamenii în jurul nostru și cât de important este să ne conectăm cu oameni.

Adevărat. Știu că te-ai conectat cu mai mulți oameni, devenind și membru în asociația Eco Ruralis.

Exact, cu foarte mulți oameni care gândesc ca mine, au aceleași proiecte, derulează aceleași idei, iubesc mult plantele, am foarte mult de învățat.

Și ei cu siguranță de la tine și de aceea au vrut să avem și această conversație, să afle mai multe despre ceea ce faci tu. Spuneai mai devreme că vii din Cluj-Napoca, că nu practici agricultură transmisă din familie. Cum ai ajuns să fii atras de agricultură și chiar să faci acest pas de a te muta, aș putea zice eu, pe un vârf de deal?

Am crescut la oraș, nu am avut transmisă agricultura din familie, mergeam vara, am prins drag de agricultură, dar sincer să spun, când m-am dus la facultatea de Horticultură mă gândeam la business, la 10 hectare de nuci, nucile nu sunt așa de perisabile, un model de business, așa gândeam atunci. Între timp, am dat de permacultură, de cărțile lui Sepp Holzer, de Bill Mollison, construcții naturale și toate cele m-au făcut șă îmi schimb direcția. Într-adevăr, încă aveam nucii și business-ul, dar m-am cam schimbat, am zis hai să încerc un pic de policulturi, ar fi bine să am și niște pruni, un pic de grădină, un pic seră și toate s-au adunat. Am ajuns în vârf de deal și iubind natura, nu mai puteam să bag nici betoane, trebuie să fac drum, dar ca să fac drum mă costă foarte mult, nu mai fac drum și hai să văd cu pietre, am lut, am nisip, lemn și așa am început și am ajuns la saci cu pământ, tencuiți cu lut, cu construcții și agricultură naturală.

Așa a început să se deruleze la vale întregul proiect, care deja are mulți ani în spate. Deci cărțile pe care le-ai descoperit ți-au deschis orizonturile către agricultură agroecologică și permacultură. A fost vreo persoană anume sau vreo coincidență de ai dat peste acele cărți?

Tot ce mi s-a schimbat legat de agricultură și sutenabilitate, construcții a fost editura Tei. Când am început să citesc editura Tei și Sepp Holzer, fiind de permacultură din Austria și era pe deal cu aceleași priveliști pe care le avem și noi aici în Apuseni, atunci mi-a schimbat total percepția, am început să mănânc cărțile. Sigur mulți le știu, schimbă minți în România, sunt o comoară. Sepp Holzer îmi place că este sălbatic și ceea ce fac aici e organizat, dar nu prea, adică mai mult mă duc spre sălbăticie, decât spre organizare mare. În fiecare an, simt că explodează tot mai mult ideile de agricultură naturală decât de organizare, că dacă nu mai sap anumite lucruri, deja am plante care cresc singure, cum sunt rucola, ridichile, astea anuale chiar se fac ca niște perene. Le ajut cu un pic de mulci, un pic de apă, le adun semințele. Mă axez de 2 ani și ceva pe arbuști fructiferi, zmeur, coacăz, aronia, goji. Se multiplică foarte repede, în doi ani fructifică și merg foarte bine, cel puțin în partea aceasta a Transilvaniei. Recomand tuturor multe fire cultivate, au mult zahăr, cresc mari.

 

Ai casă, ai arbuști și pomi, ai grădină de legume și aromatice, ce simți, îți mai lipsește ceva?

Da, nu v-am zis de rațe, de gâște, de găini, săptămâna asta mă duc să îmi cumpăr doi măgari. Eram pe punctul de a îmi cumpăra un cal, dar eu nu am crescut cu animale mari și am zis să merg cu măgarii, cu siguranță mă descurc cu ei. Gâștele le-am experimentat de anul trecut și sunt de minune. Eu am mai multe grădini și le lăsam într-o grădină și nu îmi distrugeau nimic, decâț buruienile, toate-toate, nu se atingeau de salată, de roșii, de varză. De abia când rămâneau fără buruieni treceau la varză și la celelalte. Dacă aveți mult teren, ele pasc. Și mulți membri (Eco Ruralis) ca Brîndușa (Grădina Urzica) au gâște și înțeleg ceea ce zic.

Gândindu-mă la tot această călătorie pe care o întreprinzi, știu că o bună parte munca pe care o faci este să documentezi această călătorie, experimentele și lucrările pe care le faci. A fost planul tău de la început? De ce ai vrut să faci asta?

Nu a fost de la început, dar am ajuns în punctul în care eram mai mult singur și mi-am dat seama că de ce fac atâtea dacă nu împărtășesc cu ceilalți, pentru că eu m-am inspirat din cărți. Dar între timp am ajuns la net și vizualizând foarte multe clipuri și oamenii punându-și experiențele pe net, am zis ‘eu ce fac, la cine spun, cu cine împărtăsesc?’ și am început cu video, că la asta mă pricep mai bine, cu editare video. Am început să filmez pe termen lung, să documentez tot pentru că cu siguranță ajută și văd că a ajutat, inspir foarte mulți oameni fără să îmi dau seama. Ei îmi scriu “Alex, mi-am pus și eu niște plante și m-am gândit la tine, mă bucur enorm. Mi-a zis un băiat că s-a dus la țară să o ajute pe bunica lui pentru că l-am inspirat, îmi crește inima când văd asta.

Unde te urmăresc oamenii pentru video-uri?

Pe YouTube și pe Tik Tok. Lucrez și cu TikTok, e o platformă care m-a prins de prima dată, ajung la mulți oameni și atunci accelerez acolo. Am ajuns la aproape 300.000 de oameni care urmăresc și milioane care m-au văzut. Promovez agricultura naturală, nu mă promovez pe mine în mod special.

Implică multe resurse să documentezi? Poate sunt și alți țărani care ar vrea să împărtășească din cunoștințele lor. Ți se pare că a fost dificil?

Pentru mine nu, îmi ia foarte puțin timp pentru a edita și pune totul cap la cap să fac un clip ca să atrag. Fac în fiecare săptămână un clip, de multe ori câte 2 clipuri pe săptămână. Pe TikTok aproape în fiecare zi, dacă nu, de 2-3 ori pe săptămână. Eu când pun camera sau telefonul pe trepied mă gândesc că filmez ceea ce fac oricum, nu fac nimic diferit, doar că filmez sau vorbesc despre ceea ce fac, e ca și cum vorbesc cu cineva în fața camerei. O iau obiectiv, chiar vreau să dau mai departe ceea ce învăt, ceea ce am învățat și ceea ce o să învăț, e important și pentru mine, și pentru ceilalți. Recomand tuturor!

Ideea e 1%, planul e 9%, iar 90% e practica. Practica ne ajută foarte mult, și în a vorbi și în a documenta ceea ce facem, contează enorm.

Asta văd că faci și prin intermediul asociației, ca membru activ. Ai putea să le spui și celorlalți cum te mai implici în asociație?

Eu urmăresc foarte mult semințele care se introduc (în distribuția anuală de semințe țărănești derulată de Eco Ruralis) și aș vrea să fac altceva, nu pot face roșii ca dna Stela (membră Eco Ruralis), dar eu sunt cu plante medicinale, coada calului, coada șoricelului, sunătoare, asta vreau să ajut în Eco Ruralis, cu semințe de plante medicinale. Multă lume care vrea să înceapă nu le găsește și așa aș vrea să facem o bază de semințe de plante medicinale.

Tu și în anii trecuți ai pus la dispoziție din semințele pe care le aveai disponibile atunci și faci parte din grupul de producători de semințe ai asociației. Știu că ești activ și în grupul de lucru pentru agroecologie.

Da, pentru că fac sustenabilitate și agroecologie, mă implic pentru că vreau să expun și mai mult ideile astea.

Care sunt planurile tale de viitor? Am auzit de o parte din ele la începutul interviului, mai sunt și altele?

Cam sută la sută sustenabil, asta implică tot: și mecanizat pe cele 6 hectare, vreau să fac food forest (grădină pădure), să fac policultură. Nu există eșec cu policultură. Când nu le merge bine merilor, le merge bine perilor, dacă nu le merge perilor, le merge prunilor. Dacă ai o policultură nu te afectează nimic. Și eu tot ce văd prin agroecologie, văd multă, multă mâncare, nu doar prune, nu doar mere și pe tot parcursul anului. Eu cu siguranță o să ajung în punctul în care în fiecare zi pot să culeg mâncare de pe terenul meu, cu toate că e iarnă, pentur că iarna e provocator. Agroecologia este pentru mine cea mai importantă.

Dacă te uiți în urmă, Alex cel de astăzi are ceva sfaturi pentru Alex de ieri, cel de acum câțiva ani?

Da, l-aș putea sfătui să aibă grijă ce face cu timpul lui, pentru că toată lumea are 24 de ore și ziua e lungă și să vadă ce poate să facă cu timpul lui să fie bun pentru el, să nu îl irosească.

Să se uite adânc când spune că nu are timp pentru ceva, de ce nu are timp?

Știu că pregătești niște ateliere. Zi-mi ceva despre ele, cum pot oamenii să participe la ele?

Eu sunt la început de drum cu atelierele de lucru. Am început să organizez din luna mai în fiecare săptămână, am făcut un program și în fiecare zi se întâmplă ceva, introduc cam tot ceea ce ține de sustenabilitate: puțin din construcții, un pic de lut, de tencuieli naturale, a doua zi poate mergem după niște ciuperci, le culegem, le punem la uscat, le gătim între noi, prezentarea fermei și toate proiectele existente care sunt, proiectele viitoare, un pic de grădinărit, 3-4 ore dimineața să facem un strat și să plantăm, joia un pic de construcții, un pic de grădinărit, un pic din toate, iar vinerea sunt concluziile fiecăruia. Cam așa am organizat eu săptămâna și vreau ca tot anul să fac așa. Reamintesc, sunt la început de drum și le schimb în funcție de cum merg lucrurile.

Cum poate să participe cineva la ele?

Atelierele au loc fizic, la mine la fermă, cazarea este la cort, plata e un fel de donație recomandată, pentru mâncare și niște cheltuieli pe care aș vrea să le scot. Lumea se poate înscrie pe e-mail metanoiagrow@gmail.com, să se prezinte un pic, să spună când vor să vină și ceea ce vor să învețe de la mine, despre sustenabilitate, construcții naturale și ceea ce fac eu.

Este vreun număr anume să participe așa încât atelierul să aibă loc?

Nu, lucrez foarte bine și cu puțin oameni, și cu mai mulți oameni. Cu mai mult de 10 oameni nu știu dacă mă pot organiza bine, poate chiar 6; încerc să pun proporție egală între fete și băieți. Pe Facebook și Youtube o să promovez, deja s-a făcut ceva și o să vedeți în săptămânile următoare ceea ce se întâmplă la un atelier de lucru. Pentru cei care vor să participe, eu filmez; e mai dificil pentru cei care nu vor să apară, dar eu recomand.

Cum se numesc canalele unde te pot urmări cei dornici să afle mai multe despre activitatea și gospodăria ta?

Pe Youtube se numește Natural Farm, eu nu prea vorbesc în clipuri și aș vrea să fie internațional.

Pe TikTok este Jurj.Alex.

Încă o dată îți mulțumesc, Alex, pentru timpul acordat, cred că putem să stăm de vorbă foarte multe ore de acum acolo. Sper că este doar începutul și că putem să mai explorăm în alte interviuri și alte subiecte mai concrete despre gospodăria ta, despre principii și experimente pe care le faci acolo. Între timp, până la un următor interviu, îți doresc nenumărați participanți la atelierele pe care le-ai planificat pentru vara aceasta și, desigur, multă putere de muncă și o grădină cât mai îmbelșugată! Noi te urmărim în continuare Pe YouTube și pe Tik Tok să ne umplem de entuziasmul și ideile tale inovatoare.

Și eu vă mulțumesc și cu siguranță acesta e doar începutul, vreau să aprofundăm fiecare subiect în parte, este foarte mult de discutat despre sustenabilitate, ceea ce am vorbit noi acum sunt generalități și un fel de prezentare, dar ar trebui să aprofundăm pe îndelete fiecare subiect. Vă mulțumesc din suflet!

Pe Alex îl puteți și asculta live în fiecare miercuri, de la ora 20:00 pe canalul Discord (secțiunea Voice channel) vorbind despre diferite teme și activitatea lui, ocazie cu care îi puteți adresa întrebările voastre.

Preferi să asculți interviuri în timp ce ești în grădină sau cu animalele pe câmp? Apasă aici pentru a asculta înregistrarea integrală a interviului cu Alex Jurj: 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *