Casele de semințe țărănești sunt metoda cea mai eficienta să păstrăm semințele in situ, adică la locul de origine al acestora sau în mediul lor natural. Eco Ruralis a promovat de 15 ani această metodă. Printre membri Eco Ruralis există deja în mai multe regiuni ale țării astfel de case de semințe. Scopul este conservarea semințelor pe termen mediu si scurt. Țăranii întroduc permanent în circuitul de producție semințe, adaptându-le constant capacitatea de rezistență la condiții de mediu și ameliorându-le calitățile nutritive.
Casa de semințe de la Vadu Pașii, jud. Buzău, în construcție (prima imagine)
O astfel de casă de semințe se află la Vadu Pașii, în județul Buzău, în gospodăria lui Bogdan Suliman, unul dintre membrii comitetului de coordonare Eco Ruralis. Bogdan n-are timp liber. Când termină munca de alpinist utilitar prin Buzău și împrejurimi, se întoarce la grădina din Vadu Pașii, unde treaba nu se termină niciodată. Pasiunea pentru munca pământului o moștenește de la bunicii lui. În urmă cu nouă ani, când a decis că vrea să învețe să se hrănească cât mai sănătos, a descoperit fascinat că sunt sute de soiuri de plante și legume decât observase până atunci, din rolul de nepot care se bucura de ce cresc bunicii. De atunci, Bogdan continuă să învețe și să aplice tot ce află. „Grădina asta mi-a fost școală – cea mai bună școală e acolo unde ești atent ce faci, cum faci”, spune el.
Cu multă atenție, Bogdan a ajuns la 400 de soiuri de legume, plante medicinale, plante aromatice, flori, care se hrănesc din pământul familiei lui. Printre ele are și niște specii provenite din alte țări – rodiu, măslin, smochin. Între timp, a început să se întrebe cum să păstreze și să salveze semințele lor, așa că a făcut un plan pentru o casă. O casă doar pentru plante și semințe, autosustenabilă, care va avea un acoperiș verde, sistem de ventilație prin pământ și alte asemenea caracteristici la care se pricepe tot mai bine și la care lucrează răbdător. Planul inițial era să lucreze doar cu lemn, cu îmbinări tradiționale, dar materia primă disponibilă nu i-a permis. Nu s-a dat bătut și a găsit altă variantă pe placul lui – cu îmbinări, șuruburi, întărituri metalice și multă, multă pasiune. Pereții vor fi umpluți cu chirpici reciclat, pe care el și bunica lui l-au jucat în picioare pe vremuri, pentru casa bătrânească din gospodărie.
Imagine cu cazmaua minune folosită pentru munca pământului, grădina lui Bogdan Suliman de la Vadu Pașii, jud. Buzău
Când va fi gata, casa semințelor nu va adăposti doar plante și semințe, ci și rândunici. Grinzile care traversează tavanul sunt ieșite în exterior, să folosească drept suport pentru viitoarele cuiburi. Mai urmează însă și căsuța de lilieci, pe care Bogdan abia îi așteaptă să mănânce moliile care lasă larve, adică viitoare omizi dăunătoare frunzelor arborilor.
Și pentru că îi plac berzele, s-a gândit și la ele – a făcut deja un cuib pe care l-a stropit cu var, ca să dea impresia berzei în căutare de culcuș că e găinaț. Asta o face doar pentru că-i plac berzele și visează la ziua când va sta la geam să privească la puii care învață să zboare.
Alte specii de păsări au venit fără să le ademenească Bogdan, pentru că le-a plăcut varietatea grădinii lui. „Am atras multe păsări, prin prezența anumitor tipuri de arbori de fructe. Am adus dudul și au venit graurii. La grauri, dudele vin primele și cireșele la urmă”, explică el. Împart frățește fructele – Bogdan culege câteva din dudele mai mari și le congelează, să-și facă suc de dude, iar graurii rămân cu celelalte.
Așadar, la toate s-a gândit Bogdan.
Și printre toate activitățile pe care le face în grădină și-n afara ei, cumva reușește să mai strecoare ceva: în toamna trecută s-a ocupat de câteva lecții de permacultură pentru elevii din clasa a VI-a și a VII-a de la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” din București. Cei mici au învățat astfel cum să transplanteze salată, tomate, sfeclă și să muncească pământul. De asemenea, anul acesta a fost invitat ca profesor asistent în permacultură în Bistrița Năsăud, la Ermitaj Malin, unde se practică, experimentează și se dau mai departe cunoștințe în permacultură.
Experiența aceasta se aliniază cu planurile pe termen lung ale lui Bogdan – după ce o să fie gata Casa de Semințe și va mai face niște cursuri care să-i oficializeze expertiza în permacultură, vrea să o deschidă celor dornici să învețe la firul ierbii ce-a învățat el singur, iar în restul timpului să muncească la noua lui mare pasiune: construcțiile ecologice.
Bogdan Suliman, predând cursuri de permacultură
